1,030 matches
-
despre Dumnezeu Te iubesc, Doamne Ca pe plapuma mea De care trag cu dinții până peste suflet Să-mi producă Puțină căldură umană Ca pe fundul unei femei Te iubesc, Când în timpul mersului Se strânge și se desface Precum burduful acordeonului. Cel mai frumos poem despre patrie Patria, țărancă desculță Ne ține-n poală Ca pe niște ouă proaspete N-am să-i văd niciodată Mai sus de gleznă Dar mi-e o foame teribilă De miezul de pâine Din care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ROTARU s-a născut la 10 martie 1981 în comuna Niculițel, județul Tulcea. Absolvent al Liceului Pedagogic, Tulcea, promoția 2001, secția Limbi moderne, în prezent este muncitor în cadrul unei companii multinaționale din orașul Tulcea. A studiat instrumente muzicale precum mandolina, acordeonul, chitara și pianul între anii 1990-2000. Printre cărțile preferate se numără „Mizerabilii” de Victor Hugo, „Lumina ce se stinge” de Mircea Eliade și „Poesii” de Mihai Eminescu. Pasiunile sale sunt istoria, muzica clasică, muzica pop, literatura și domeniile science-fiction. A
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
26 Niște mese improvizate fuseseră puse În afara cafenelei, pe locul rezervat de obicei pieței. Lampioanele răspîndeau o lumină blîndă, colorată. Femeile erau Într-un permanent du-te-vino cărînd oale cu scoici fierte În suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcute publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i lăsa să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei. Conștientă de privirile părinților ei, ale lui Anne și ale lui Christian, Marie Îngăimă: - Voiam doar să spun că nu e momentul. - Și cam cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e cuprins de o inexplicabilă lene sau, după expresia lui Robertson, „mi-era scârbă de misiunea mea, de viața pe care o duc, de tot”. Kudașvili a relatat că, deși avea de îndeplinit importante operațiuni, a început să cânte la acordeon romanțe, iar Robertson că pur și simplu s-a îmbătat criță. 3) Pe ecranul televizorului, unde în mod normal apar imagini ale spațiului din jur transmise de camerele din exteriorul navei, se distinge invariabil, cu claritate - cosmonauții o jură -, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se așezară, tov. Roșca 7 pocni din degete și strigă către podium: — Ia zi-i, măi nea Rică, una mai de-ale noastre! Nea Rică zâmbi larg, săltă acordeonul, pupă microfonul și începu: — Am avut-un saaateliiitîî, da’ l-am părăsiiitîîî... Episodul 49 Penultimul Pe acest fundal muzical antrenant asigurat de taraful satelitului, ce mai cântă, printre altele, cunoscutele melodii „Mărioară de pe Vega”, „Să dai randament deplin” și vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
i se adresă călăuzei: — Vezi, pis, iarăși cai, dintre toate astea, aproape că nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și nici tonomate pentru fotografii. E un târg de pe vremea mea. Un cerșetor cu acordeonul, care stătea pe pământ, i se împleti în picioare și, când se aplecă să îi lase un ban în poală, văzu lângă el o nomadă balucci, desenând o Khorshid Khanum 1 într-o farfurie de lut. — Unde sunt aici, domnule
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își puse mâna pe piept și zise: Spune, spune, moș bătrâne, Spune, caii când se fură? Noaptea pe fulgerătură, Atuncea caii se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel bătea cu degetele în spatele viorii, parcă o gâdila. Lemnul ei scump răsuna dulce o dată cu cuvintele: Căpitane de județ
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băiat cumsecade. Cam iute, când îl șucărești. Așa că să nu-l superi, să nu bage de seamă că-ți place Didina... Te văd tânăr și mi-e milă. Bozoncea-i pâinea lui Dumnezeu, până la femeie... Din casă răzbeau sunetele leneșe ale acordeonului. Tăcuseră toți. Pe Gheorghe a ajunsese băutura. O dată se schimbă. Glasul îi era altfel. Se spovedi: - Și când mă gândesc că a lui Sandu a fost întîi... -Cine? - Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele ei, ehe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dăduseră afară pe ceilalți mușterii și Bozoncea strigă la Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, e interesant că execută fără partitură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, nu e rău. DOAMNA CU VOAL: Are totu’-n cap. Și ăsta-i un talent. BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu’, știa să cânte la acordeon.. Da’ văd că nu s-a transmis... BĂTRÎNUL CU BASTON: Urechea muzicală rar se transmite. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL își desface ziarul pe jumătate ud și încearcă să citească. BĂTRÎNUL CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înalță cât te înalță și deodată, zbang! te dă la pământ! Și mai și surzești. DOAMNA CU VOAL: Ce spui dumneata n-are nici o legătură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum să n-aibă? Taică-meu, Dumnezeu să-l ierte, cânta la acordeon. Da’ nu cânta tot timpul și de obicei cânta în camera lui... BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu zic să-l rugăm să facă o pauză. DOAMNA CU VOAL: Asta da. Să tacă măcar cinci minute. BĂTRÎNUL CU BASTON: Numai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De unde aveți muzicuța? BĂTRÎNUL CU BASTON: E de mult. E veche, e din familie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Din familie... Aveați muzicuță în familie... BĂTRÎNUL CU BASTON: Și ce dacă aveam muzicuță în familie? Parcă spuneai că și tatăl dumitale avea acordeon. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, da’ eu nu umblu cu acordeonul în buzunar... (Își întoarce buzunarele pe dos.) Poftim, eu sunt curat. Și n-am nici ureche și nici voce de soprană, ca dumneaei... DOAMNA CU VOAL: Știi ce, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
veche, e din familie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Din familie... Aveați muzicuță în familie... BĂTRÎNUL CU BASTON: Și ce dacă aveam muzicuță în familie? Parcă spuneai că și tatăl dumitale avea acordeon. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, da’ eu nu umblu cu acordeonul în buzunar... (Își întoarce buzunarele pe dos.) Poftim, eu sunt curat. Și n-am nici ureche și nici voce de soprană, ca dumneaei... DOAMNA CU VOAL: Știi ce, pe mine să mă lași în pace. Înțeleg că dumnealui are muzicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și simt cum crește în mine gândul izbăvitor că îmi voi găsi la obiecte pierdute servieta. Acum, când scriu, rătăcesc urmărindu-mă, peste ani, prin fumul din crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam acasă ca să văd ce făcea mama. Fratele cel mai mare studia la școala de iluminare culturală din orașul Soroca. Îi plăcea mult muzica. Părinții adunaseră ceva bani și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram prea mică, dar câteva momente, pe care nu le voi uita niciodată, mi-au rămas clar în memorie. Vara anului 1970, ultimele zile ale lunii iulie, o mare nenorocire se abătu asupra familiei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întreaga clasă, poate și din școală; iar, un al doilea motiv ar fi că, pe lângă faptul că povestea frumos, avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau periculos cu instrumentele-n mână. Și cântau ziulica întreagă. Ghiozdanul unora era cutia de scripcă, de acordeon sau, ca în cazul Marelui Bronz, de contrabas. Eu, nimic. Băieții aveau însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana, în vreme ce alții vrăjesc basul. N-ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș și, dintr-o dată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva care‑ți aduce‑n dar o stea. Hans vrea să guste și el o dată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să mă simt important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eliberatori și nu ca asupritori. În unele comune ne ridicau arcuri de triumf cu ghirlande de flori, se strângea tineretul la cămin și ne cântau cântece de-ale lor, mai era și câte unul de-ai noștri care știa la acordeon, dansam cu fetele, așa a fost și În Cehoslovacia prin unele sate.“ * ECLUZĂ! Când Îi dispare acea tendință moralizatoare a povestitorului exersat În mediul pedagogic, Învățătorul pare incoerent și parcă i-ar fi teamă să se apropie de evenimentele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de pereții din bârne ai hanului, și prin fereastră se zărea lumina lămpii iar Înăuntru, În fumul și căldura care mirosea a vin nou, se cânta la acordeon. — Unde-am stat la Paris? o Întrebă pe femeia care stătea lângă el pe șezlong, aici, În Africa. — La Crillon, știi foarte bine. De ce-aș ști? — Pentru că acolo stăteam mereu. — Ba nu, nu mereu. — Am stat acolo și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]