7,862 matches
-
și bunele noastre intenții? Este o mare diferență între ceea ce vrei și ceea ce crezi. Poate ai vrea să ai mai mulți bani, dar trăiești cu convingerea că asta ar duce la distrugerea caracterului tău. Hai să descoperim ce simți în adîncul sufletului tău. Vei observa cum funcționează subconștientul tău. După aceea, vei analiza cum s-a format atitudinea ta față de bani. Vei putea decide singur dacă aceste convingeri pot sau nu să te ajute în atingerea țelurilor tale. Dacă va fi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
sens. Nu aș vrea să se înțeleagă că este lucru ușor. Ceea ce aș vrea eu să fie clar tuturor este că nu există altă alternativă, dacă vrei să ai o viață împlinită. Heinz Körner scria în cartea sa Johannes: "În adîncul ființei fiecăruia dintre noi sălășluiește conștiința necesității de a părăsi mlaștina pentru a trăi în plin soare. Și totuși frica de soare, de libertate și chiar de propriile posibilități ne împiedică să părăsim mediul nostru obișnuit. Această frică ne obligă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu capul În apă, căutând raci. În asemenea situații, alertată de urletul copilului, cuprinsă de durere și spaimă, intervenea Didița cu strigăte guturale și puternice către pescuitoarea din adâncuri și realizând că nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător Îi dădea târcoale, Dorița ieșea din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a prinde pește dar și cuprinse de o teamă greu de stăpânit: Duhu’ bălții, cel care aduce nenorociri fetelor tinere multe s-au plâns părinților că au rămas necinstite după ce intraseră În baltă și cine știe ce animale Înfiorătoare sălășuiesc În adâncurile bălții. Cele două fete ale Ochenoaiei, cu mințile Împrăștiate, deja erau terorizate de imaginile halucinante ale poveștii cu Viorița, mama lui Va. Aceasta, abia sosită din București, În vacanță, a fost cooptată de către Mamaia În formația de „volocit”. Ajunsă pe la mijlocul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să fie luat de mânuță, iar atunci când a trebuit să traverseze râpa pe o idee de punte Îngustă, șubredă, cu scânduri lipsă și mobilă mobilă, mâinile copilului au zvâcnit În sus pentru a fi luat În brațe și ferit de adâncul fioros al râpei, gest disperat căruia Victor Olaru i se conformă imediat, ridicându-l, ascunzându-l și spunându-i părintește: Nu-ți fie frică! De-acum ești flăcău voinic și tăticu’-i cu tine! Au! Au! Au!, striga copilul ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și întâmplările evocate sunt prozaice. Autorul le poetizează, dar o face într-un mod convențional, neconvingător: „Profesorii - Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi, / după care s-au retras / în cancelaria uitării.“ Alte evocări sunt pur și simplu puerile: „Într un cerc restrâns de fete / și-ale tale două surori, / una și-a făcut de vorbă, / că te plăcea pân’ la nori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ridicându-și faldurile rochiei lungi, Francesca coboară treptele terasei, afundându-și pașii în nisip, spre mal. În urmă, așezat la masă, Alex îi privește eșarfa de pe umeri, care, bătută de vânt, profilată pe marea care începe să se întunece din adâncuri, pare o pânză de catarg.“ Ce poate fi mai frumos! Și mai lipsit de bun gust! Dragoste S ´ i gramatica Romanul Trădat de iubire (Opinia, Brăila, 2007) este a zecea carte publicată de Marin Cioranu în ultimii ani. Autorul scrie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat pe mineri la București: Maria Dincă. Și mai știm ce au făcut ei în fața Teatrului Național: n-au plantat flori, au „clădit promontorii“! Lăsând gluma
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vindeca un pește bolnav psihic: Peștii îi iau poetului culoarea, dar râul îi taie și „ei sar în aer rămânând desprinși de realitatea lor“ pentru că poetul „le dă papucii“ și merge la ei „pe valuri“ ca să-i recupereze „aruncați în adâncul mării [!]“. Fața poetului i se udă „devenind albastră“ și rămâne „acolo ca un nou specimen de amfibieni“, pentru ca apoi să caute „restul corpului ca să se înmulțească“ etc. Nici nu se întâmplă bine ceva că imediat se mai petrece ceva. ți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Eduard Schuré: epifania sau vederea de sus, autopsia sau vederea directă și teofania sau manifestarea lui Dumnezeu) asupra poeziei lui Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-ar referi la Eminescu, comentariul ni s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suspină realizatoarea TV. N-am știut, am fost un naiv... Cu facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ales că, de o bucată de vreme, se remarca faptul că picioarele lui se cam tîrau puțin, ca la schiori. Cînd era interesat de ce se mai petrece în jurul lui, atunci arunca o privire care cîndva era ca de vultur. În adîncul sufletului său, colonelul era oarecum complexat de faptul că nu era veteran de război. Ar fi putut și el arăta că fusese un viteaz fără pereche, dar s-au schimbat timpurile. Nu mai era la modă să povestești cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână, apoi nemărginire: Coboară Petre, coboară până te vei găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful se ascunde în cuvinte precum focul în cărămidă, când furtuna abia mai răscolește câte o particulă de gând sterp, omul coboară, treaptă cu treaptă, până acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
casei așteptarea era un fel de exfoliere a amintirilor, părinții culegeau viță de vie în cer. Încă unul: prin inimă, se trecea o singură dată, ce era mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși doi: se poticnea într-un punct ispitirea adâncului nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în aceeași atmosferă de front rupt începea slujba. Durerea transfigura virtuțile, egoismul mântuirii rodea ca o carie. Se spune că boala aduce la suprafață tot ce este mai adânc în om; adâncul monahilor era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în momentul intrării în viața activă și în special în momentul intrării în viața de adult este bine înscris în ideea pe care și-o fac bătrânii despre contribuția în ajutorul tinerilor. Este o adevărată solidaritate între generații, ancorată în adâncul comportamentelor celor adulți. Această solidaritate are loc indiferent de circumstanțe, chiar dacă statul decide să înlocuiască printr-o politică de prestări publice ajutoarele private (rezultatul e mai important decât gestul), acestea, după cum arată foarte bine exemplul danez, se reduc tot pe-
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
se desprind din neant, deci cînd Își fac simțită dintr-odată prezența, Înfățișarea le este pictată dinlăuntru, vocea e cea care le-o iluminează, cuvîntul. Dacă se Întîmplă ca interlocutoarea să mă Încînte, ea mi se arată pe retina din adînc... Dar ce anume se ivește acolo?... Oricum, ceva strălucitor, vaporos, feminomorf și foarte, foarte plăcut. Ce mai?! O zînă! „Cum arăt, după părerea ta?“, mă trezesc că mă Întreabă cîte o domnișoară proaspăt Întîlnită. Simte că proximitatea ei mă cutreieră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre malul din dreapta, nu În partea aialaltă unde se făcuse apă mare! Mai ții minte?... N-am mai fi apucat să ne vedem acuma... Scena asta nu rămăsese de-a lungul anilor la suprafața amintirilor mele. Se scufundase undeva În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajungă la ele. Am deschis discuția cu Lia: și o dată fata din Bagdad — E de o mare finețe, m-a lămurit sora mea, are seg mente suple, brunetă bineînțeles, cu un bronz, să zic așa, care simți că vine din adîncul ființei ei. Iar Zoli, Îl mai ții minte?... are părul de un blond Închis, le stă foarte bine Împreună, mai ales că ea face o figură de fetiță curioasă. Știi cu ce ochi mari te asculta? Cu ochii ei uimiți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță voievodală hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]