1,416 matches
-
când trec prin pădure să aducă în căruță lemne la casa unde ei îs găzduiți. Și din 650 de cai eu tot am rămas cu 400. Alții n-au rămas cu nimica. Cei mai mulți cai mor și de sete. Unde să adăpi tu 650 de cai, mai ales că sunt și soldați lăsători, puturoși, etc. S-a refăcut coloana și parte din soldații mei de bine au plecat la front și mi-a dat soldați din Târgoviște și români și sârbi. Sârbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
logodit cu seminaristul Ghiorghiță Maxim a baciului din Bivolari. Și în ziua nunții Rozinei, când Costică Maxim și cu soția sa Elisabeta venea la nuntă, la școală la Costică Tacu, eu tocmai atunci mă duceam în sus, la soacră să adăp iapa. Și pentru că nimeni n-a zis nici hâr, și Costică Maxim și soția s-au întors înapoi acasă, măcar că Costică Maxim i-a făcut bine lui Tacu cu tot ce a avut în casă: cu scaune, mese, farfurii, linguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără niciun apel venit din afara țării, și în fața căruia nu există argumente pentru a i te sustrage, cum ar fi guri de hrănit, gripă, obligații profesionale sau rate de achitat. Cruciada mit de dreapta și Revoluția mit de stânga se adăpau din aceleași surse psihice, secate acum pentru noi cei care trăim din weekenduri, din acțiuni la Bursă și din plata orelor suplimentare. Două mituri, altminteri antidemocratice, mistice și militante, neavând în general girul votului universal (ca și poeții, de altfel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cum i priponea,/ Tot Soarelui i mulțumea -/ Tot lui Soare și sfinților/ Și mai mult părinților./ Galben Soare și-mi răsare,/ Galben Soare în chiatră sare -/ Chiatra seacă în patru [crapă]/ Și lasă rîuri de apă,/ Mari boieri caii-și adapă”. Clasificată de Monica Brătulescu sub numele Voinic chipeș călare IV , colinda oferă un neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitologică în care trase de cai uranieni. Textul popular exemplifică clar atributele solare: „Calul calcă-n piatră seacă,/ Piatră seacă poleiește,/ Boeri caii-și potcovește,/ Cu potcoave de argint-î/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boeri caii s-adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
opoziție prezentul etern al gestului arhetipal și receptarea lui, iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boieri caii ș-adăpară”. Jocul soarelui urmează sensul cosmic: „Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce șî-l întoarce/ După lună când îi plină,/ După soare cum răsare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boieri caii ș-adăpară”. Jocul soarelui urmează sensul cosmic: „Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce șî-l întoarce/ După lună când îi plină,/ După soare cum răsare.” (FeregiHunedoara). „Eroizarea se produce sub protecția unei divinități cerești și în special
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vin”. În celelalte etape, beneficiarii erau boierii, instanțe ficționale ale gospodarilor colindați, și pentru că ei erau purtați alături de fecior pe traseul eroizant, vocalele nu pot sugera decât această cuminecare din seva regăsită: „caii-și umbreau”, „caii-și pășteau”, „caii-și adăpau”. Dublu al eroului și parte constituentă a ființei ce îmblânzește fiara haosului, calul este actantul principal al minunii, dar și intermediarul dintre esență și lume, de aceea, el este cel care îndeplinește în numele călărețului atât ceremonia, cât și „împărtășania”. Ultima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al comunicării cu sacrul) și află cum să evite ingerarea nefastă care ar opri-o în infernal. Așadar, în cazul ipostazei nespecifice a inițierii feminine dinamice, tiparul se repetă, fetele mai mari nu au înzestrarea necesară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cosmosului: „Și Ion voinicu,/ El s-o lăudatu/ Și s-o răurat/ Căci are oi multe,/ Multe și mărunte,/ Cât îs pietre multe./ Dar și mielușale,/ Câtu-s brândușale./ Dar un' le paște?/ Pă cer, pă pamântu./ Dar și un' li-adapă?/ 'N cel noreț de ploaie./ Dar și un' le-închide?/ În cel cearcăn de lună” (Peceneaga - Tulcea). Lauda ciobanului introduce aici motivul berbecului miraculos, capabil să alunge Dulful și să aducă faima ce consacră marital flăcăul. În basme, mândria eroului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și anume ipostaza de „victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește turma de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și luau,/ La fântână că-i duceau,/ Cu apșoară-i adăpau;/ Iar acas’ de se-ntorceau,/ Fân tocat că le dedeau,/ De căpestre că-i legau,/ La biserică mergeau/ Sfânta rugă d-ascultau”. Treziți înainte de orice mișcare a contingentului, cei trei feciori de domni repetă gestul recurent în colinde și basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apelativul vere creează o alianță cu receptorul, căruia i se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția în doi timpi vizează, în colinde, cele două instanțe ale ritualului: autorul și beneficiarii lui: „Calul calcă-n văi adânci,/ (...) Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ (...) Boieri caii ș-adăpară”. Precizarea constantă a celor două tipuri de actanți este fundamentală pentru conștientizarea ritualului de regenerare a forțelor telurice și împărtașirea comunității din ele. O altă structură sintactică repetitivă rezultă din interogațiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția în doi timpi vizează, în colinde, cele două instanțe ale ritualului: autorul și beneficiarii lui: „Calul calcă-n văi adânci,/ (...) Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ (...) Boieri caii ș-adăpară”. Precizarea constantă a celor două tipuri de actanți este fundamentală pentru conștientizarea ritualului de regenerare a forțelor telurice și împărtașirea comunității din ele. O altă structură sintactică repetitivă rezultă din interogațiile cu rol de ascuțire a atenției: „Da’ș din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
5. Când sosea trenul, descărcam sacii, îi tăbârceam în vagonul trenulețului care îi înmagazina și transporta pe Valea Asăului, unde sute de muncitori lucrau la tăiatul pădurii. Apoi mă întorceam, băga m calul la grajd, îi dădeam de mâncare, îl adăpam și mă ocupam de curățenie în grajd și în curte. Peste tot un de îmi spunea unchiul, doar eram supraveghetorul morii domniei sale, nu? Făceam niște eforturi supraomenești, la vârsta mea, să încarc saci în cotigar, saci de 50 de kilograme
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de nevindecabilă impudoare. Subiectul discursului devine neesențial, ca și bunăstarea ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-adăpat te-oi adăpa Cu vin roșu strecuratu Cu veadra amăsuratu. Să fii june sănătosu, Să crești mare și frumosu. În înscrisurile feciorilor din Oprea găsim încă alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din care ne mulțumim să amintim numai căteva
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
anumite perplexități și critici asupra subiectului tratat. Și, neîndoielnic, refuza să accepte că punctul de întâlnire dintre creștinii de diferite confesiuni ar trebui să fie papa. Dar, în ciuda acestor perplexități doctrinale, Lewis s-a revelat un creștin evlavios, care se adăpa continuu din izvoarele Evangheliei și ale Imitației lui Cristos. Sufletul întregii corespondențe este căldura frățească, deschiderea sufletească reciprocă, intimitatea spirituală. Don Calabria scrie: «Providența divină ne strânge cu legăturile suave ale iubirii, chiar dacă nu ne-am cunoscut niciodată personal. Dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avea anumite climate și împrejurări hotărâtoare pentru șederea sa... Influența climei și a terenului face pe ruși duri, activi și harnici și pe turci moleșiți, efeminați și leneși. Rusul cel învârtoșat prin natură, educație, teren și mod de viață se adapă dintr-o mlaștină, se satură dintr-un dovleac și suportă frigul până la moarte... Soldatul rus se crede a fi un martir, dacă moare pe câmpul de bătălie și pentru patria sa... Otomanul, pe care clima caldă și îmbelșugată l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
producă roade coapte și în final chiar ar muri. Influența climei și a terenului face pe ruși duri, activi și harnici și pe turci moleșiți, efeminați și leneși. Rusul cel învârtoșat prin natură, educație, teren și mod de viață, se adapă dintr-o mlaștină, se satură dintr-un dovleac și suportă frigul până la moarte chiar; turcul se află doborât de îndată fără orez, foc și fără anumite comodități ce i le-a dat abundența climei sale, rodnicia terenurilor sale și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rochița. Si ne striga mămica mea Ca să venim la masă. Și-așa frumos era la noi Când eram toți acasă. Cum fugeam cât eram de mici, După oi, după capre Și le duceam și la fâtână Cu apă să se-adape. Frumoasă ai fost copilărie Prea repede-ai fugit Cum a trecut această viață Și am îmbătrânit? De aceea, doamnă Dumitrescu și domnule Oprea, apreciez toată cartea, toată munca și de ce nu truda dvs. de ar citi-o mulți, ar avea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
car / Ghici de cânepă avea/ și din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / se pornea boul de cea/ iar carul leneș scârțâia. / Dar la povară când trăgea / Tata boii-și îndemna /Hăis Dumane, cea joiane cea. / Seara când îi adăpa / apă proaspătă le da / cumpăna fântâni-ncet se legăna. Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
bune a fost o tăcere de mormânt. Doar moș Șutu prinse a se căina ; în timp ce își ștergea lacrimile șiroaie de pe obraji : Ce mă fac fără tine, Boian ?! După ce te-am crescut ca pe copilul meu....te-am hrănit....te-am adăpat... și tu te-ai dus. Nouă, celor mici, ne era milă și de taur, care nu mai era, dar și de moș Șutu, rămas orfan de unul dintre buhaii lui. Dar să nu ne întristăm prea mult. Eram convinși că
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
din grajd decât atunci când îi ducea la apă la o fântână din afara satului, singura fântână cu apă bună de băut. Caii nu erau învățați nici la călărie. Tata îi ducea „de nas”, de căpăstru. Într- o primăvară, după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus de cai. În această cursă comică dar periculoasă, tatei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]