1,033 matches
-
date funcționale precise. Furnizează date utile în caz de tumori renale, calcificări intrarenale, este considerată standardul de diagnostic pentru calculii renali, evaluarea consecințelor unui traumatism renal, ghidarea PBR și pentru confirmarea imagistică a tumorilor de suprarenală responsabile de HTA secundară (adenom Conn, feocromocitom), fibroza retroperitoneală. Nu se efectuează cu substanță de contrast când se urmărește prezența hemoragiei sau a calcificărilor. CT poate fi combinat cu urografia intravenoasă într-o tehnică nouă numită urografie CT, prin care se analizează atât parenchimul renal
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
imune renale (producție locală de Ig) - factori care țin de gazdă (factori de risc): sexul feminin, sarcina, activitatea sexuală, utilizarea de spermicide sau diafragme, manevre/intervenții la nivelul tractului urinar, sondă urinară, refluxul vezicoureteral, antecedente de ITU, obstrucții urinare (calculi, adenom de prostată), afecțiuni renourinare (rinichi polichistic, vezică neurologică, transplant renal etc), aport redus de lichide, constipație, micțiuni rare, pacient vârstnic sau cu afecțiuni neurologice, DZ, deficiențe de estrogeni, HIV etc. Forme clinice 1. Cistita acută - este cea mai frecventă formă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
proprii și chiar organele învecinate (în cazul dimensiunilor foarte mari) dar nu invadează vasele hepatice proprii. Starea generală a pacientului este bună, tumorile fiind adesea descoperite întâmplător. Cele mai frecvente tumori hepatice benigne sunt chistele, hemangioamele, hiperplazia nodulară focală și adenoamele (tabelul 26). CHISTELE HEPATICE Descoperite accidental, majoritatea asimptomatice, cu o frecvență citată în literatură în creștere, în funcție de tehnicile imagistice utilizate de la 3,4% [3] la 14,5% [4], pot fi unice sau multiple, cu dimensiuni variabile, în general sub 20
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
circulator în centru, în timpul arterial și în totalitate în timpul venos portal (fig. 82). În această fază centrul formațiunii devine hipoecogen scoțând în evidență cicatricea tumorală. În timpul tardiv tumora păstrează aspectul izoecogen cu ficatul ceea ce consolidează diagnosticul de benignitate (fig. 83). ADENOMUL Este o tumoră benignă foarte rară, alcătuită din hepatocite normale sau atipice. Dezvoltarea sa este puternic corelată cu aportul de hormoni anabolizanți și anticoncepționale orale. Studiile au arătat o incidență anuală de 1-1,3/1,000,000 la femei care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
multe boli (traducătorul cărții menționa că părintele a suferit de următoarele boli: infarct miocardic, insuficiență renală cronică, ulcer cu nișă (cu repetate gastroragii), cataractă, herpes zosterial pe față, dermatidă stafilococică pe mână, hernie inghinală (cu dese strangulări), gușă endemică cronică, adenom la hipofiză - n. n). De multe ori îi spun: <<Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!>>. E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am și cancer la hipofiză. S-a făcut acolo o tumoare
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
gastric, somatostatina inhibă secreția de GH relină. Toate aceste acțiuni concertate fac din somatostatină cel mai important hormon implicat în inhibiția secreției de GH. Pe acest principiu se bazează acțiunea analogilor somatostatinergici, utilizați în inhibiția secreției tumorale de GH de către adenoamele hipofizare somatotrope. Somatostatina acționează pe 5 subtipuri de receptori cu șapte domenii transmembranare (planșa 9), dintre care subtipurile 2 și 5 se găsesc din abundență la nivel hipofizar. Mesagerii secunzi implicați în medierea acțiunilor somatostatinei sunt activați în diverse moduri
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
mai rar întâlnite la copil în regiunea hipotalamo-hipofizară și care pot fi însoțite de tulburări de creștere sunt: tumorile regiunii mediane a creierului, precum germinoamele, pinealoamele, meningioamele, glioamele, chiștii coloizi ai ventriculului III, ependimoamele . Tumorile cu origine în celulele hipofizare (adenoamele hipofizare) sunt rar întâlnite la copil: și, de obicei, au o evoluție lentă, fiind mult timp asimptomatice în perioada copilăriei și determinând rar deficit de GH (doar atunci când distrucția hipofizei normale este largă) . Atunci când apare o tumoră hipofizară de dimensiuni
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
determinând rar deficit de GH (doar atunci când distrucția hipofizei normale este largă) . Atunci când apare o tumoră hipofizară de dimensiuni mari și agresivă în perioada copilăriei, trebuie exclusă o cauză genetică de tipul neoplaziei endocrine multiple de tip I, care asociază adenomul hipofizar cu hiperparatiroidismul primar și tumorile neuroendocrine gastrointestinale și pancreatice . 2. Afecțiuni infiltrative ale regiunii hipotalamo-hipofizare Dintre afecțiunile infiltrative care pot apărea la vârste mici, o formă particulară este histiocitoza X, localizată exclusiv în regiunea hipotalamică (afecțiune cunoscută și sub
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
multiple, inclusiv ale axei corticotrope, însoțite de diabet insipid . 6. Deficitul de GH și hipofizita autoimună Diagnosticul hipofizitei autoimune se bazează pe asocierea de deficite hormonale hipofizare multiple, de amplori diferite, însoțite de modificări RMN ce pot mima uneori un adenom hipofizar care duce până la intervenția chirurgicală inutilă cu extirparea unei hipofize infiltrate limfocitar sau, într-un număr limitat din cazuri, cu prezența unui titru pozitiv de autoanticorpi antihipofizari. Mai frecvent, hipofizita autoimună se poate instala în primul an după naștere
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
adulților cu nanism hipofizar considerat idiopatic, dar ulterior diagnosticați cu hipofizită autoimună în vârsta adultă sugerează însă că numărul copiilor cu deficit de GH de etiologie autoimună ar putea fi subestimat. Prezența unor modificări RMN care ar putea sugera un adenom hipofizar la un copil cu tulburări de creștere pe fond de deficit de GH pune problema diagnosticului diferențial cu o hipofizită autoimună, cu atât mai mult cu cât existența adenoamelor hipofizare la copil este și ea rară. Condițiile în care
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
subestimat. Prezența unor modificări RMN care ar putea sugera un adenom hipofizar la un copil cu tulburări de creștere pe fond de deficit de GH pune problema diagnosticului diferențial cu o hipofizită autoimună, cu atât mai mult cu cât existența adenoamelor hipofizare la copil este și ea rară. Condițiile în care sindromul tumoral este clinic inexistent și se găsește un titru crescut de anticorpi antihipofizari la acești copii conduc la diagnosticul de deficit de GH prin hipofizită autoimună și implică renunțarea
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
labilitate psihică), uneori chiar severe (fenomene de tip psihotic, maniaco-depresiv, uneori cu intenții suicidare) . Sindromul Cushing poate apărea la orice vârstă, dar la copii apare mai rar decât la adulți. Spre deosebire de adulți, unde etiologia sindromului Cushing endogen este dominată de adenoame hipofizare secretante de ACTH (așa-numita boală Cushing) 70% din cazuri, cu preponderență feminină , la copil etiologia cea mai frecventă este reprezentată de tumori corticosuprarenaliene (adenom sau adenocarcinom corticosuprarenalian) în contextul unui sindrom Cushing non-ACTH dependent, boala Cushing fiind abia
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
rar decât la adulți. Spre deosebire de adulți, unde etiologia sindromului Cushing endogen este dominată de adenoame hipofizare secretante de ACTH (așa-numita boală Cushing) 70% din cazuri, cu preponderență feminină , la copil etiologia cea mai frecventă este reprezentată de tumori corticosuprarenaliene (adenom sau adenocarcinom corticosuprarenalian) în contextul unui sindrom Cushing non-ACTH dependent, boala Cushing fiind abia pe locul al doilea. Atât la adulți, cât și la copii, administrarea exogenă de glucocorticoizi reprezintă cea mai frecventă cauză de sindrom Cushing, mult mai des
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GH trebuie să fie supusă unui ritm fiziologic pentru a determina creșterea optimă a copiilor. Atunci când secreția de GH este exagerată, are loc o stimulare excesivă a creșterii. Cauza cea mai frecventă a excesului de GH este reprezentată de adenoamele hipofizare secretante de GH. Aceste tumori alcătuite din celule secretante de GH sunt, de obicei, benigne, dar au dimensiuni mari, majoritatea (90%) având un diametru mai mare de 1 cm în momentul diagnosticului (macroadenoame). Adenoamele hipofizare secretante de GH devin
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GH este reprezentată de adenoamele hipofizare secretante de GH. Aceste tumori alcătuite din celule secretante de GH sunt, de obicei, benigne, dar au dimensiuni mari, majoritatea (90%) având un diametru mai mare de 1 cm în momentul diagnosticului (macroadenoame). Adenoamele hipofizare secretante de GH devin, de obicei, active în perioada adultă, atunci când creșterea în lungime a încetat. Așadar, excesul de GH la adulți nu va mai putea duce la o creștere suplimentară în înălțime, dar va determina o creștere excesivă
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
limbă, arcade sprâncenare, arcade zigomatice), la nivelul mâinilor și picioarelor (planșa 50). Aceste modificări sunt cunoscute sub denumirea acromegalie . Acromegalia este deja o boală destul de rară, cu o incidență de 1/5.000 locuitori. Un număr mic de pacienți cu adenoame hipofizare secretante de GH au un debut al bolii în perioada de creștere, atingând în acest fel talii extreme . Un exemplu este cel mai înalt om care a existat vreodată, R.P. Pershing Wadlow, care a atins o talie de 272
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
moment dat un hipogonadism central care să fi întârziat închiderea cartilagiilor de creștere . Alte două cazuri de gigantism acromegalic sunt reprezentate de baschetbalistul Ghiță Mureșan (231,1 cm) și pugilistul Gogea Mitu (223,5 cm) (figura 53). Aproape jumătate dintre adenoamele hipofizare secretante de GH prezintă mutații activatoare ale subunității alfa a GTP binding protein (oncogenul gsp), care determină o activare constitutivă a proteinei Gs cu o activare excesivă a adenilat ciclazei și o producție crescută de cAMP 485. în 20
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pe săptămână în caz de ineficiență) sau octreotid LAR/sandostatin LAR (20-30 mg la o lună, cu creșterea frecvenței administrării în caz de rezistență). Acești analogi acționează asupra receptorilor somatostatinergici 2 și 5, realizând inhibiția secreției tumorale de GH a adenoamelor hipofizare care posedă suficienți receptori de acest tip . în paralel, se poate organiza iradierea restului tumoral, fie prin iradiere convențională cu particule grele (28 de ședințe), fie mai eficient, cu condiția ca restul tumoral să nu fie foarte mare și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
eventualele riscuri asociate bolii de care suferă copilul respectiv (malformații, asociații tumorale, disfuncții organice și sistemice), odată pus diagnosticul. Terapia excesului de GH din gigantismul acromegalic a fost detaliată mai sus, rolul esențial fiind jucat de extirparea chirurgicală a tumorii (adenom hipofizar sau, mai rar, carcinoid secretant de GHRH) care a determinat afecțiunea. în cazurile în care chirurgia nu a izbutit să rezolve radical problema, ea poate fi ajutată de terapia medicamentoasă (analogi somatostatinergici, antagoniști de GH și, mai puțin eficienți
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
autorul cărții, care are o talie de 172 cm. Se observă faciesul prelung, cu aspect cabalin, gura mare cu malocluzie și dinții supranumerari cu canini ascuțiți aspect de bulldog. Mulțumiri dnei Dr. Dana Turliuc pentru colaborare. Planșa 50. Pacient cu adenom hipofizar secretant de GH la vârstă adultă (acromegalie). Sus evoluția aspectului pacientului în timp stânga: în armată; dreapt: prezent, cu facies acromegalic și extremități mari. Jos stânga: prognatism; dreapta: macroglosie și creșterea țesuturilor moi faringiene, cauzatoare de apnee de somn
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Diagnosticul diferențial se face cu toate afecțiunile chistice pulmonare, începând de la chistul bronhogenic până la carcinomul bronho-alveolar. S-a practicat rezecție nonanatomică de lingulă, limfadenectomie mediastinală. Tratamentul chistadenomului mucinos constă în rezecția completă; prognosticul este foarte bun [35, 56, 96, 143]. Adenomul alveolar Este o tumoră pulmonară benignă foarte rară care constă în proliferarea epiteliului alveolar (pneumocite de tip II) și a mezenchimului septal. Majoritatea adenoamelor alveolare au fost descrise la paciente între 45 și 74 de ani, au fost excizate chirurgical
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
mediastinală. Tratamentul chistadenomului mucinos constă în rezecția completă; prognosticul este foarte bun [35, 56, 96, 143]. Adenomul alveolar Este o tumoră pulmonară benignă foarte rară care constă în proliferarea epiteliului alveolar (pneumocite de tip II) și a mezenchimului septal. Majoritatea adenoamelor alveolare au fost descrise la paciente între 45 și 74 de ani, au fost excizate chirurgical prin enucleere, facilă din parenchimul pulmonar și au avut dimensiuni medii de 2 cm [15, 135, 183]. Adenomul papilar cu celule de tip II
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
II) și a mezenchimului septal. Majoritatea adenoamelor alveolare au fost descrise la paciente între 45 și 74 de ani, au fost excizate chirurgical prin enucleere, facilă din parenchimul pulmonar și au avut dimensiuni medii de 2 cm [15, 135, 183]. Adenomul papilar cu celule de tip II (adenomul cu celule clara) Sinonime: adenomul cu celule Clara, papilom bronșiolar, adenom papilar cu pneumocite de tip II. Este o tumoră aparent benignă, rară, cu originea în pneumocitele de tip II care au încorporat
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
alveolare au fost descrise la paciente între 45 și 74 de ani, au fost excizate chirurgical prin enucleere, facilă din parenchimul pulmonar și au avut dimensiuni medii de 2 cm [15, 135, 183]. Adenomul papilar cu celule de tip II (adenomul cu celule clara) Sinonime: adenomul cu celule Clara, papilom bronșiolar, adenom papilar cu pneumocite de tip II. Este o tumoră aparent benignă, rară, cu originea în pneumocitele de tip II care au încorporat și celule Clara (celule Clara = celule localizate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
paciente între 45 și 74 de ani, au fost excizate chirurgical prin enucleere, facilă din parenchimul pulmonar și au avut dimensiuni medii de 2 cm [15, 135, 183]. Adenomul papilar cu celule de tip II (adenomul cu celule clara) Sinonime: adenomul cu celule Clara, papilom bronșiolar, adenom papilar cu pneumocite de tip II. Este o tumoră aparent benignă, rară, cu originea în pneumocitele de tip II care au încorporat și celule Clara (celule Clara = celule localizate la nivelul epiteliului ciliat al
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]