1,941 matches
-
Barbu, Oul dogmatic) 1.Scrie sinonimele cuvintelor: norod, sfânt. 2.Evidențiază sensul conotativ al cuvântului soare. 3.Precizează modul de formare a cuvintelor: vinovat, dogmatic. 4.Explică rolul cratimei în structura să-l(privim). 5.Transcrie două mărci lexico-gramaticale specifice adresării directe. 6.Interpretează o figură de stil din prima strofă. 7.Ilustrează tipul de lirism prezent în text. 8.Comentează, în 4-6 rânduri, ultimele două versuri ale poeziei. 9.Argumentează, prin două caracteristici, încadrarea textului în modernism. Barem de notare
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
porțile Orientului, roman istoric foileton) 1.Precizează tema dialogului. 2.Scrie doi termeni din câmpul semantic al familiei. 3.Indică modul de formare a cuvintelor (prea)cuvioase și voinicul. 4.Motivează folosirea frecventă a apostrofului. 5.Transcrie două formule de adresare. 6.Notează titlurile a două texte literare la care fac aluzie personajele. 7.Menționează două caracteristici ale dialogului. 8.Ilustrează două trăsături ale postmodernismului. 9.Descrie, în 4-6 rânduri, impresia produsă de acest fragment. Barem de notare: se acordă câte
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
alternative la solicitarea celuilalt este benefică atunci când situația ne impune să refuzăm, dar dorim să acordăm sprijinul În rezolvarea problemei solicitantului. La aceste tehnici se adaugă cele de exprimare pozitivă a părerilor, de stingere a conflictelor și de reluare, de adresare a Întrebărilor, sau chiar de retragere dintr-o situație fără ieșire (refuzul de a asculta). Toate aceste strategii permit individului să se afirme pe sine prin câștigarea respectului și valorificarea potențialităților proprii. Este vorba despre exprimarea opiniilor personale, a sentimentelor
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
IMS, împotriva oricăror argumente, ca și cum ar fi a lui. Ea, împreună cu altele, achiziționate la fel, îi creează IMS-ului convingerea că gândește, că nu poate fi prostit. Că el este cel lucid printre amețiți. Cunosc o singură opinie diferită în ceea ce privește adresarea către masă a propagandei. Ea a fost enunțată de V.I. Lenin, care prelua o idee a lui G. Plehanov. Lenin definea propaganda ca fiind comunicarea multor idei unui număr mic de oameni, în vreme ce agitația însemna comunicarea unui număr mic de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de care au fost îndrăgostiți amândoi. Ajunși la combinat, peste cine dau cei doi în persoana inginerei minune - peste, ce să vezi, Irina ! Din acest moment se declanșează discuții interminabile între cei trei, fiecare având grijă să rostească, la fiecare adresare, numele mic al interlocutorului, astfel încât auzim de zeci de ori Caius, Caius, Caius... Irina, Irina, Irina... Cozma, Cozma, Cozma... De fapt, nu sunt discuții, sunt discursuri paralele, personajele nu vorbesc între ele, vorbesc „ca din cărți” pentru spectatori, presupuși a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă, și sistemul onorificelor, specific unor grupuri sociale distincte, cu reguli proprii de adresare: Măria Ta, Alteța Voastră, Sfinția Voastră. Această a doua serie ridică mai multe probleme de uz: fiecare expresie trebuie folosită cu referire la un anumit tip de alocutor, individualizat prin funcția sa într-o enclavă socială. Regulile specifice respectivului grup sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de uz: fiecare expresie trebuie folosită cu referire la un anumit tip de alocutor, individualizat prin funcția sa într-o enclavă socială. Regulile specifice respectivului grup sunt însă netransparente pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
prin funcția sa într-o enclavă socială. Regulile specifice respectivului grup sunt însă netransparente pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au cea mai puternică integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de exemplu). Pronumele au cea mai puternică integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor variabile - caracteristicile sociale ale vorbitorului și situația extralingvistică 2. Mai mult decât atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile să aibă o structură relativ fixă și un grad mai mare sau mai mic de obligativitate. Cum regulile adresării nu sunt notate în vreun cod legal, ci reprezintă recomandări ale principiilor politeții, obligativitatea se rezumă la condiționarea interacțiunii verbale. Existența unor tipare constituie un mijloc economic de construire a enunțurilor: emițătorul selectează mai ușor elementele componente ale mesajului, având
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
și respectă ideile, atitudinile și acțiunile destinatarului. Pe o axă a politeții, extrema înaltă o constituie protejarea negative face, iar la celălalt capăt se situează expresia directă, fără acțiune redresivă 8. Acest principiu al politeții dictează și selectarea formulei de adresare potrivite. În limba curentă, alegerea este determinată de variabilele sociologice numite de Brown și Levinson "distanță socială" și "putere relativă"9, care definesc relația socială dintre partenerii de conversație. Contextul situațional are o importanță sporită, delimitând, în cazul locuțiunilor pronominale
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
îl are față de o persoană supusă normelor de protocol. Am putea echivala eticheta prin politețe în contextul vieții publice, aflată tocmai prin această situație de comunicare în strânsă relație cu protocolul 13. Ierarhia bisericească are și ea reguli proprii de adresare. Substantivele din aceste sintagme fac parte din fondul vechi al limbii, spre deosebire de limbajul diplomatic, în care majoritatea expresiilor conțin împrumuturi. Locuțiunile pronominale au o frecvență mai redusă decât sintagmele substantivale și fiecare grad ierarhic are formule proprii (substantivale și pronominale
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
are formule proprii (substantivale și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe cea substantivală. Și alte domenii de activitate și-au construit sisteme de adresare proprii, în care destinatarul este desemnat prin funcția pe care o ocupă în interiorul unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
rigiditatea sistemului poate părea absurdă. Este părerea unui utilizator de forum, care povestește ironic cum, înaintea vizitei Principesei Margareta și a Principelui Radu într-o comună, un fax a ajuns la prefectură pentru a indica normele de conduită și de adresare: Pentru Principese și Principe trebuie evitată formula dumneavoastră și folosite Alteța Voastră Regală, Alteța Voastră sau Alteță Regală, Alteță. (Internet, 2005). Adresarea deferentă trebuia însoțită, precizează autorul mesajului, de reverențe pe care femeile din respectiva zonă rurală nu le puteau executa. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a Principelui Radu într-o comună, un fax a ajuns la prefectură pentru a indica normele de conduită și de adresare: Pentru Principese și Principe trebuie evitată formula dumneavoastră și folosite Alteța Voastră Regală, Alteța Voastră sau Alteță Regală, Alteță. (Internet, 2005). Adresarea deferentă trebuia însoțită, precizează autorul mesajului, de reverențe pe care femeile din respectiva zonă rurală nu le puteau executa. Mai general este Excelența Voastră, pentru miniștri, ambasadori, președinți sau pur și simplu personalități ilustre într-un domeniu. O scrisoare deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
una normală sau ca pe una specială? (Cotidianul). Pentru omul de presă, sistemul onorificelor este netransparent și confuz, mai ales în cazul familiei regale; anii în care aceasta a fost dată uitării și sistemul politic a impus reguli proprii de adresare au contribuit decisiv la această opacizare a onorificelor. Formarea sintagmelor: de ce cad unele în desuetudine În toate limbile romanice, factorul "politețe" influențează sistemul pronumelor alocutive: forma tu este înlocuită de o alta din paradigma pronominală, fie de pluralul persoanei a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a treia, precum în italiană (lei). Studiul cercetătorilor Roger Brown și Albert Gilman conține și câteva explicații istorice ale originii acestui fenomen 19. Primele atestări din latină datează din secolul al IV-lea, când vos începe să fie folosit în adresarea către împărat, și sunt puse pe seama unor realități istorice specifice Imperiului Roman (existența a doi împărați, faptul că fiecare reprezenta poporul, deci o mulțime de oameni, sau că împăratul se referea la sine prin nos), dar și a universalității unei
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de încrederea românilor? (Ziua), rezidă nu numai în tendința de analiză a unor compuse, ci și în presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului, prin contrast. Adresarea la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz, de trecere a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
neproductiv. Restrângerea uzului la contexte protocolare face ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este necesară o clarificare a alocutorilor indicați prin fiecare sintagmă. Tot un model străin de exprimare a acelorași funcții pragmatice, și anume adresarea la persoana a III-a, asociată deferenței, stă la baza unei variante de acord - numit formal de gramatici - cu persoana a III-a. Tendința de reinterpretare a sintagmei conduce spre același rezultat: acordul cu persoana a III-a. 1 DSL
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]