1,462 matches
-
mie una mare? i-am spus și am sărutat-o prelung. ― Uite, sărutarea asta costă mult. Așa că tot eu îți rămân dator... N-a răspuns nimic. S-a dus la fereastră, a deschis-o larg și a trimis priviri să adulmece spinarea mării. Nu pricepeam ce vrea să facă. ― Dorule, vino să-ți arăt ceva. ― Ce-i draga mea? ― Uite, acolo departe, sânt corăbiile mele. Le vezi? ― Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se rătăcise în acel labirint. Mare, cu blana țepoasă, cu o ureche sfâșiată, țopăia, privind vesel și adulmecând picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibil cucerit, dând din coadă cu entuziasm, la câțiva pași în fața mea. Chiar atunci, un tânăr soldat german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
prudent. Aceeași prudență îl silea să ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu admirație și invidie. Și alte femei drăguțe aparțineau pe rând altor bărbați, la care Rim se gândea cu respectuoasă complezență pentru acele beneficii intime. Toate acele plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din lume, cu precădere militare, cu ușurința cu care veverițele sparg alunele. Aici eram în elementul meu, un hacker de temut, motiv pentru care o și ștersesem din România, pentru că-mi dădusem seama că în curând vor începe să-mi adulmece urmele. Pentru acest motiv nu puteam rămâne nepermis de mult într-o anume țară, căci mi-aș fi riscat libertatea. În timpul dimineții următoare, îmi venise un gând: dacă mă vor acuza de trădare?... De săptămâni în șir aveam senzația că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
prietenii și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită, luă o pastilă și o frecă de limba ce-i atârna din gură. O făcu bucăți și aruncă toată marfa dosită la gunoi. O lăsă pe Blackie, care scheuna întruna, înapoi în casă. Câinele îi adulmeca pulpele, având nevoie de ea. —E în regulă, îi promise animalului. În curând, totul o să fie ca înainte. Trecu la dormitor, un muzeu de dinți de vacă, minereuri colorate și sute de capace de sticlă exotice fixate pe panouri făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
benzinărie, magazin universal și fast-food - asigura pelerinii care s-ar fi nimerit pe-acolo că ajunseseră într-un loc la fel ca oricare altul. Progresul avea să facă în sfârșit ca orice loc să pară familiar. Intră în intersecție și adulmecă drumul spre oraș. Lanțurile de magazine pustii de pe centură lăsau locul, după câteva cvartale, unor case victoriene de turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate vedea toată lumea, pe mine și pe voi - nu ne poate vedea, în clipa asta, nimeni. Și eu și voi suntem in-vi-zi-bi-li. Dar noi între noi ne putem auzi și înțelege. Adică voi puteți citi ce scriu eu. Stați să adulmec puțin. Aici, în curtea palatului, simt un miros care nu-mi place. Clădirea este un fel de casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cadența pasului său, nu este oare și un simbol împotriva stresului și a nervozității provocate de viața modernă? Probabil că da. Poate este o invitație la a deschide o nouă frontieră a pettherapy. Printre altele, încetineala îi permite măgarului să adulmece pământul pe care calcă și să miroase florile sale. Și aici, exemplul pentru preot nu este de mică valoare: lui, într-adevăr, i se cere să țină picioarele pe pământ ca un semn de echilibru și de concretețe. Și dacă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Canti anonimi din 1922 care îi vor inspira pe Montale și Ungaretti, sunt un semn clar poetic. Poezia sa oglindea așteptarea arzătoare a Cuiva: era Dumnezeu care, încet, începea să irumpă în sufletul său. „Sunt un câine - scria el - care adulmecă Divinul”. Clemente Rèbora a fost un preot blând, altruist, extrem de sensibil în fața suferințelor altora, încă din tinerețe însuflețit de dorința de a fi de folosi celorlalți, de a fi aproape de cei să-raci și nevoiași. Cu un caracter umil, dar cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
eram, am speculat cu meșteșug ciudățenia ei și, urmînd chemarea mea către apă, am îndrumat pașii ei. Purta o rochie dintr-o mătase artificială și o pălărie albă cu panglică. Ținuta de vară. Așa cum mergeam alături de ea, puteam să-i adulmec mirosul de nădușeală și, cu cît ne apropiam de rîu și de plajă, cu atît mai puternic devenea sentimentul meu că raportul de forțe dintre noi se inversase, că ea nu putea să mă oprească de la nimic și că eu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe un gest ostil, mă împiedica să privesc după colț, cel puțin în condițiile în care nu treceam peste interdicția părinților mei. Dar îmi imaginam în culori și mai vii cum trebuia să fie acolo, îmi imaginam că pot să adulmec rîul. Pe vremea aceea nu am cedat niciodată dorinței mele, nu am mers niciodată mai departe de colțul străzii. Am rămas copilul palid și binecrescut pe care-l vroiau părinții mei. Încă mult mai tîrziu stăteam ore întregi pe chei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
chiuvetă sub oglinda de bărbierit care aparținuse bunicului meu. Cea mai reușită parte a zilei era dimineața devreme, cînd plecam de acasă. Plecam din timp, așa că reușeam să fac o abatere. Mă grăbeam după colț. Pe strada Emerald deja puteam adulmeca rîul. Traversam strada și mă străduiam să nu privesc prea intens spre apă, deși, desigur, aruncam ocheade laterale și-mi dădeam seama imediat în ce stare se afla, calm sau agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am știut ce. Arătau atît de frumoși și de mulțumiți de ei și de mersul prin oraș. Puțin mai tîrziu am văzut soarele apunînd de pe bacul de dincolo de gară care traversa apa către docuri și depozite. Îmi imaginez că puteam adulmeca aerul mării. Nu mai fusesem aici și nici nu aveam vreo treabă; am rămas lîngă balustradă pînă cînd puntea s-a golit și am făcut imediat cale întoarsă. Mi-am lăsat capul pe spate și am adulmecat din nou. Sub
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
imaginez că puteam adulmeca aerul mării. Nu mai fusesem aici și nici nu aveam vreo treabă; am rămas lîngă balustradă pînă cînd puntea s-a golit și am făcut imediat cale întoarsă. Mi-am lăsat capul pe spate și am adulmecat din nou. Sub mine simțeam puntea mișcîndu-se în sus și în jos; în spatele meu, motorul torcea, coșul împrăștia nori albi. Mă simțeam acasă. Orașul devenea treptat al meu, iar eu deveneam parte a lui. Dacă mai era ceva pe lîngă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și acționând pe baza directivelor unei autorități îndepărtate, el se străduia să urmeze strict instrucțiunile primite. Tensiunea în care trăia era în mod clar teribilă, el neputând fi niciodată sigur de lealitatea celor cu care era nevoit să colaboreze. Thorson adulmecă aerul, ― Interesant, parfumul dumitale, remarcă el. ― N-am băgat de seamă ― răspunse Gosseyn. Acum că i se atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la pensie, până atunci existăm împreună, discutăm printre contribuabili, n-ai idee ce le vede. E și mult mai bătrân...“ Ceva ca un pui de câine mic și cenușiu, poate un șobolan, se oprise lângă piciorul lui stâng, scheuna, îi adulmeca pantoful. Acolo, în universul olfactiv al javrei, se petrecea pesemne un lucru important de care nimeni n avea să știe, niciodată, nimic... „Îi place de mine“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre colegul lui sau despre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Poate de la Damaschin sau Daniel, poate de la Dumnezeu...“ Ce s-a mai întâmplat apoi, în după-amiaza aceea de septembrie, n-a mai apucat să-mi povestească pentru că tocmai atunci câinele șobolan i s-a dezlipit de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și acționând pe baza directivelor unei autorități îndepărtate, el se străduia să urmeze strict instrucțiunile primite. Tensiunea în care trăia era în mod clar teribilă, el neputând fi niciodată sigur de lealitatea celor cu care era nevoit să colaboreze. Thorson adulmecă aerul, ― Interesant, parfumul dumitale, remarcă el. ― N-am băgat de seamă ― răspunse Gosseyn. Acum că i se atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în rezolvarea problemelor noastre de muncă. - Suntem capabili să ne rezolvăm singuri problemele, replica Dennison, iritat. Grosvenor, care apăsase pe câteva butoane, văzu că pe bandă rulantă din mijlocul mesei încep să sosească mâncărurile comandate. - A! Exclamă el, după ce le adulmecă. Rumeguș prăjit, adus direct din secția de chimie! Miroase grozav! Mă întreb însă dacă s-au depus suficiente eforturi, pentru a face ca rumegușul obținut din lemnul de pe planeta pisicii să fie la fel de nutritiv ca rumegușul adus de noi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
portar la un mare ziar îl făcuse să întâlnească prea multă lume în viața lui. Nu mai avea curiozități legate de oameni. De-asta creștea păsări. 4 Generalul lua la rând Calendarele puse teanc lângă măsuță, reviste pe care le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște căpușe pe zid, mort și viu, sprijinindu-se spate în spate. Unii osteniseră până sus, pe alții îi adulmecaseră câinii, chiar dacă patrulele erau bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi spuse vânzătorul de la bilete. Se urcase în autobuz cu ochii înroșiți, buimac, ca un rătăcit de pe altă lume
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ionescu. ― Nu e nimeni. Îi dăm bătaie! Urcară câteva trepte. Dascălu îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje! Scarlat privea în lungul străzii. Felinarele, rare, luminau slab. Un câine alb se strecura pe lângă ziduri adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului. Ionescu șopti: ― Domnilor, am pășit în ilegalitate! Se aflau într-un fel de sufragerie-salon cu mobilă multă, amestecată. Pereții erau înțesați de tablouri, în cea mai mare parte peisaje
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care se apropiau. Traversau bucătăria, acum coridorul... Bătrânii priveau înspăimîntați ușa, incapabili să facă o singură mișcare. În mâinile doamnei Miga un valet de cupă se frânse cu un scrâșnet mic. ― A dracului surpriză îi așteaptă, mârâi Nucu Scarlat. Dascălu adulmecă. ― Au avut chiftele la cină. Am să le cer și eu una. Îmi plac grozav! Ionescu ridică piedica armei. ― Fiți atenți, băieți! Orice greșeală... Nucu Scarlat îi aruncă o privire întunecată. ― Dă-i drumul! Avem când să ne socotim greșelile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu asculți puțină muzică. Mirciulică se întoarse cam după vreo oră. Mirosi cutia neagră din care ieșeau sunetele ciudate, ciulindu-și alternativ urechile. Cu privirea subțiată, Melania încerca să deslușească titlul unei plăci. Peste literele mici un câine de vânătoare adulmeca pâlnia unui gramofon. ― Cum e afară, Mirciulică? Destul de umed, nu-i așa? Mi-am închipuit. Adăugă importantă: Vom avea o seară muzicală. Trebuie să recunoști, educația noastră lasă mult de dorit în privința aceasta. Pentru început vom pune piese mai ușoare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iubit-o totdeauna și o iubesc și astăzi. N-am cunoscut pe nimeni care să-i semene, iar recunoaște, ai fost un norocos. De ce nu iei o prăjitură? Dacă se răcesc nu mai sânt gustoase. Mirciulică, tu nu vrei? Motanul adulmecă farfuria apoi se cățără plictisit pe pat. Melania oftă: ― Încă nu și-a revenit după noaptea trecută. Adevărul e că nici eu nu mă simt grozav. O înțeleg perfect pe Florence că preferat să rămână acasă. Șerbănică cu gura plină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]