1,128 matches
-
Nimic nu va putea să-i neliniștească. Vor zâmbi acolo sus spunându-și: «Ce ușoară ar fi unitatea și unirea dintre creștini, dacă ar exista în ea într-adevăr iubirea lui Cristos!». Prietenia cu pastorul luteran Sune Wiman Frumoasă și afectuoasă este și prietenia care s-a instaurat între don Calabria și pastorul protestant luteran suedez Sune Wiman. Se păstrează 40 de scrisori ale acestui epistolar, scrise și ele în latină. Wiman îi scrie: «Dacă ultima voință a lui Cristos este
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
suferinzi care au fost obiectul atenției sale, îi aflăm și pe cei închiși. Pentru ei a fondat o asociație pe care a numit-o «Apostolato Redenzione della Croce» (Apostolatul Răscumpărării Crucii) și a trimis celor închiși o serie de scrisori afectuoase, respectuoase, sincere, pline de bunătate și încredere în recuperarea morală a omului. A dezvoltat și cu ei o cateheză simplă și practică, dezbătând diferite subiecte, de la durere la ispășire, de la Providență la sensul vieții. O mină de idei și de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
politic ar fi încântat să obțină un asemenea procentaj. Nu știu cum face Pastenague că poate discuta în același timp și cu mine. O fi postmodern... — Nu se scrie despre tine pentru că ești departe. Românii nu suportă distanța, sunt niște afectivi și afectuoși. Ia să stai cu toată lumea la un loc, să vezi cum articolele se înmulțesc sub ochii tăi. Mai dai o bere la Muzeu, mai discuți de una-alta, critici guvernul, lauzi persoanele de față, criticului care îți face onoarea să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
senatorul, președintele de partid, omul politic doritor de bine pentru țară știa toate astea, de ce nu le-a spus pînă acum? De ce a mers la meciuri, de ce s-a lăsat invitat de „maimuța curentată“ în lojă, de ce s-a pupat afectuos pe obraji cu „balega“? Moralul, eticul și iubitorul de dreptate Vadim trebuia să ia atitudine, imediat cum a aflat de „furtul Stelei“. Patriotul senator Vadim trebuia să spună, dacă știa, că bănuții bietei țărișoare au încăput pe mîna „derbedeului“. N-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
așadar, cu observația repetată, că vă predau alăturatele fotografii la dispoziția dvs. necondiționată și că sunt dispus cu plăcere de a vă da orice alte informații asupra mersului curei mele. Cu mulțumirile cele mai cordiale pentru cura dvs., va salut afectuos, cum și pe prea onrata dvs. familie. Supusul dvs. Recunoscător, N. Ridicarea puterii de viață Pentru a da corpului puterea de a se Însănătoși, este de neapărată trebuință de a se folosi de toți factorii care pot ajuta la acesta
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
cel mai extraordinar tînăr despre care am auzit vreodată: este minunat cum pramatia a scris așa ceva. (apud Masson 1874: 264) Termenul englezesc whelp (pramatie) [lit. "pici", "plod"; "progenitură", "copil prost crescut"] pare a fi fost folosit aici în registru admirativ, afectuos. John Ingram are următoarea opinie privind biografia lui Chatterton scrisă de G. Gregory (1789) și adnotată de C. V. Le Grice: [Aceasta constituie] prima dovadă că Chatterton inițial a scris poemele lui Rowley în engleza contemporană, iar apoi, prin adăugarea de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
suntem sinceri îi înșelăm pe ceilalți și din această cauză ei se vor comporta frecvent într-o manieră negativă cu noi. Cu toate acestea, nu e de ajuns să fim onești și sinceri. Dacă vrem să facem complimente eficiente (și afectuoase), cealaltă persoană trebuie să creadă că ele sunt sincere și oneste. Folosirea tehnicii ce/de ce, a numelui persoanei respective și a unui zâmbet vor fi, cu siguranță, de mare ajutor, dar complimentele devin și mai credibile dacă procedăm în felul
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
autorul articolului - că în zilele lui Hesychiu (secolul VI d.Chr.) plăcintele se numeau Nicolai”. Mă amuză, o clipă, ideea de a propune ca, de dragul reluării „tradiției”, ele să fie rebotezate la fel, dar îmi dau seama că vechea denumire afectuoasă ar putea să pară o ironie la adresa unei persoane care nu e istoric, dar e „pentru istorie”. După una sau două întrebări pe la patiserii, „Aveți «Nicolai» cu brînză de vacă?”, aș fi tras deoparte și sfătuit să trec pe la psihiatrie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă această lipsă de „sentiment” e un semn bun, de inteligență superioară, sau e simptomul unei carențe sufletești ce obligă la prudență? * În sfîrșit, mai aud pe cineva spunînd: „Sărăcia mă filoxerează”! *În A. sînt doi oameni diferiți: primul - bun, afectuos, devotat; al doilea - aprig, nemulțumit, vehement. Unul energic, constructiv; celălalt - impitoiabil, gata de negații radicale. Nu o dată, ei se manifestă chiar în aceeași zi. *Aseară (17 februarie 1986), Roxana a intrat în camera mea și m-a întrebat cu vocea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
copil plecat cu uratul, acesta din urmă zice: „Lîngă chipul țării / Cu gîndirea trează / Elena Ceaușescu / E-a primăverii (sîntem în 7 ianuarie 1989 - n.m.) rază” etc. Un „limbiot” experimentat nu-și poate îngădui asemenea naivități. El adoptă o manieră afectuoasă, pentru a umfla gogoașa laudei, muncește pentru covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
folosi (...). Vă rog foarte mult să-mi răspundeți, deoarece acestea, le-aș putea trimite prin pachet. Cu plăcere vă dau și „Apașul” (bust În ipsos patinat, n.n.), dar el este mai greu de trimis 95. Din partea fam. colonel Ciuntu aceleași afectuoase salutări. Primiți din partea mea și a soțului, distinse salutări. M. Kalmicov 15 Brașov, 23 sept. 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, La finețea scrisului matale, care caracterizează Însăși persoana, nu e ușor să răspunzi În aceeași măsură. Nu toată lumea poate fi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mai Întăi am voit să te anunț că de astăzi Într-o săptămână, adică la 1 Sept. plec la București. În al doilea rând doream să știu cum a decurs sărbătorirea Prof. Ciurea. El mi-a scris două scrisori deosebit de afectuos și eu i-am răspuns În același ton. Pentru 22 August i-am scris din nou câteva rânduri de urări. Eu aci nu am dus-o prea bine În acest an și săptămâna trecută am fost chiar rău de tot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai calde urări de sănătate și succes. Sper ca În noul an să mă chemați din nou spre a conferenția În județul Dv., atât mai mult cu cât am văzut că ați chemat la Întreceri Întreaga țară. Cu cele mai afectuoase sentimente, La mulți ani! Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu 12 31 dec. 1975, București Mult Stimate Domnule Dimitriu, Mâine intrăm În noul an 1976. Cu emoție Îmi amintesc de amabilele Dv. atenții, auspiciindu-mi-se atâtea rodnice conferințe la Suceava și Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de la Văleni va rămâne momentul de neuitat al biografiei mele de scriitor. Așa a și fost... Revăd și azi masa lungă, grădina de vară bucureșteană, luminile, sticla de vin alb, ușor acrișor, rochia și râsul Julietei, zâmbetul lui Bernard, tăcerea afectuoasă a lui Rubin, entuziasmul lui Jenică. Nu bănuiam atunci deloc că vor exista succese viitoare, nici că voi pribegi departe. În ciuda unor secvențe aparent mai spectaculoase și cu nume mai sonore- MacArthur, Guggenheim, Nonino -, cartea poștală de la Vălenii de Munte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amândoi. Vă simțim lipsa extraordinar de mult. Prea mult. Nici nu meritați voi, păcătoșilor, să vă iubim atât. Iulia ș4ț (5.07.’88) Dragi copilași nevricoși, V-am mai trimis, după scrisoarea din primăvară - la care am primit un răspuns afectuos și scris cu atâta talent, Încât m-am Întrebat dacă n-am greșit adresa -, Încă două scurte misive pe care, cu scrisul meu tremurat, probabil că am scris adresa neciteț. Ce noutăți să vă dau? O să apară În curând, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Salinger au rămas la fel de „ascunși” ochiului public ca acum zece sau douăzeci de ani. I-aș fi vorbit, firește, și despre vechiul său prieten, Harry From, cel care Îl găzduise la New York și cu care comunicase, se pare, la fel de afectuos, În 1984, ca În anii de studenție comună, din urmă cu peste două decenii, la Institutul de artă cinematografică din București. I-ar fi plăcut, firește, să afle de stăruința inteligentă depusă de Harry pe lângă rudele lui Mihail Sebastian din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu care vă mulțumesc pentru gestul Dumneavoastră atât de prietenesc de a scrie despre Matei Iliescu al meu. Emoția produsă de rândurile Dumneavoastră a fost pentru mine adâncă, durează și acum. Voi rămâne totdeauna convins că am În Dumneavoastră cititorul afectuos și luminat dorit de oricine. Vroiam să vă spun, În continuare, ceva despre cartea mea, despre care mi-ați făcut onoarea de a scrie cu atâta căldură, despre ce știu eu că au fost intențiile mele scriind-o și despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că Îi cunoștea și pe care nu se sfia să-i considere datori colegilor din țară, rămași izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau două În Storkwinkel În compania unui Bănulescu afectuos și Înțelept, franc, dar și reticent cu măsură, de un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am sunat din București de câteva ori, pentru a căuta un compromis pentru ciudata situație, dar nu l-am găsit. La Cluj, am aflat că Întâlnirea de la Asociația scriitorilor va fi condusă de Liviu Petrescu, secretarul secției. Ne-am Îmbrățișat afectuos, deși nu prea știam cum să tratăm, fiecare, meteorica mea vizită atât de „oficializată”. Întâlnirea de la Asociație a fost, din punctul meu de vedere, un dezastru. Nu prin ostilitatea audienței pe care atentele pregătiri ale lui Liviu o preîntâmpinase, probabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
israelian, putea fi, credeau ei, un factor de influență moderatoare. * Corespondența cu Mircea Zaciu datează din perioada de după dispariția Clovnului Național și a Circului Totalitar. Ne aflam deja, amândoi, În afara României. Scrisorile m-au surprins la Început prin tonul extrem de afectuos și prin prietenia pe care nu o bănuisem a fi atât de limpede. Am fost mișcat, firește, și de deruta și melancolia depărtării, de nu și a „Înstrăinării” nedorite de țară, prin care trecusem și mai treceam eu Însumi. Știam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amărât, la Bonn, unde avea familia. Își regăsise, oricum, În România, casa, amicii, proiectele, ceea ce nu era cazul meu. Mi-a trimis, la un moment dat, primul volum al Jurnalului său, apărut la București, cu o dedicație, din nou, excesiv de afectuoasă, datată Bonn, martie 1994. În contextul surprizelor pe care mi le rezerva viitorul, cuvintele celui care și-a dedicat viața cuvintelor, cărora le cântărea atent Înțelesul, merită, poate, citate: „Lui N.M., cu care, dacă m-am Întâlnit mai rar aievea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
româna. Aflasem că sunt În sală câțiva excelenți traducători din română În italiană, ar fi o ușurare să improvizez În voie. Răspunsesem degajat la Întrebare, deși nu eram deloc relaxat. Înainte de a urca la tribună, fusesem acostat, cu un surâs afectuos și cu brațele larg deschise, de atașatul cultural al României, un domn grăsuț, afabil și elegant, venit de la Roma Împreună cu un Însoțitor, pe care Îl știam vag de la București și care lucra, acum, la Casa di Romania. „În ce limbă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Vârstele Rațiunii (Edit. Cartea Românească, 1982), volumul de convorbiri cu Florin Mugur, Își păstrează interesul nu doar pentru fascinantele fragmente de viață literară, ci și pentru cât dezvăluie (și ascunde) din enigma acestei contradicții. Stimulat de un interlocutor cultivat, inteligent, afectuos - intervievatul depășește, nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interesat, suspicios, ce s-a decis la „masa rotundă româno-americană”. Nu se decisese nimic, nici atunci, nici Înainte, nici după, știa prea bine că nu doresc să părăsesc scrisul, deci nici România. După ce mi-a ascultat raportul, franchețea sa devenise afectuoasă, fără nici o reminiscență ideologică: „M-am gândit și eu În ultimul timp la dumneata. Ai motive să fii mai nemulțumit decât ești. Chiar și asupra situației dumitale literare, nu doar a celei generale În care trăim toți. Eu rămân Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de carte de la Ierusalim, duminică, 20 iunie 1999, orele 20 punct, apăruse, Împreună cu câțiva dintre colegii români, la manifestarea care Îmi fusese dedicată. Gârbovit, albit, Îmbătrânit, obosit. Părea totuși, paradoxal, neschimbat! Vocea aceeași, la fel lucirea șugubeață a privirii, luciditatea afectuoasă, glumeață. Îmbrățișarea noastră a fost spontană, o regăsire intimă, profundă, dar și un soi de instantanee regăsire a României În afara ei, la un târg internațional al cărții care ne reamintea ce Însemnase și continua să Însemne, pentru fiecare dintre noi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]