1,915 matches
-
mișcătoare, așa că probabil căpitanul a ordonat să se deschidă rezervoarele cu balast pentru ca vasul să se așeze bine. Da’ cum dăduseră peste nisipuri mișcătoare, imediat ce au eliberat balastul vasul s-a afundat cu partea din față și apoi s-au afundat și grinzile. Pe vas erau patru sute cincizeci de pasageri, plus echipajul, și probabil că erau Încă toți la bord când l-am găsit. Probabil că așa a fost, au deschis rezervoarele la impact și apoi nisipurile l-au Înghițit imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de stăpânitor al acelor ținuturi. Băiatul moștenise de la tată-său patima vânătoriei. Alerga de dimineață până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bucurie. Băiatul mai vorbi: Lăsați-l pe bătrân în pace, mulțumiți-i că m-o scăpat de la moarte! Dacă nu era el, tăticule, nu-ți mai vedeai băiatul niciodată. Și băiatul povesti tatălui său ce se întâmplase: Precum știi, mă afundasem în codru, la vânătoare, și am tras cu arcul într-o căprioară. Dar săgeata mi-a luat-o vântul și a zburat în sus de nu s-a mai văzut. O lumină orbitoare se făcu în întunericul dintre copaci și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care să Împletească bluze. Bennie se bărbierea cu o lamă ascuțită de un bărbat chior. Ceilalți Își lăsaseră barbă. Într-o dimineață, Moff și Heidi Împrumutară două macete de la Pată Neagră, Își luară bețele de urcat pe munte și se afundară În pădurea tropicală să caute mâncare. Voiau muguri proaspeți de bambus, care li se păruseră gustoși, deloc amari, ca majoritatea celorlalte plante. Oamenii Karen le arătaseră unde să caute lăstarii proaspeți. Îndepărtându-se, auzeau chicotelile copiilor și ale adulților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
auziră pe Harry spunând pe tonul lui telegenic și plin de autoritate. Din piepturile prietenilor mei izbucni un chiot de bucurie. Toată lumea bătea palma cu toată lumea. Bennie se imagina deja Îmbrățișându-l pe Timothy, făcând o baie bună și apoi afundându-se În patul lor moale. Camera se Îndepărtă, arătându-l pe Harry stând de vorbă cu un reporter birmanez. —Echipa noastră de căutare, spuse Harry, a descoperit o nouă pistă, una promițătoare, În Mandalay. Se pare că un artizan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luat pe Ieremia, și l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței, și au coborît în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; și Ieremia s-a afundat în noroi. 7. Ebed-Melec, Etiopianul, famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. 8. Ebed-Melec a ieșit din casa împăratului, și a vorbit împăratului astfel: 9. "Împărate, domnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Domnul: 22. "Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda, vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului, și vor zice jelind: "Prietenii tăi cei buni te-au înșelat și te-au înduplecat; dar cînd ți s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!" 23. Toate nevestele tale și copiii tăi vor fi luați de Haldei; și nu vei scăpa de mîinile lor, ci vei fi prins de mîna împăratului Babilonului, și cetatea aceasta va fi arsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a agravat. Sunt și persoane care m-au uimit: „Ducem o viață cât se poate de normală“. Faptul că unele persoane nu vor să admită ideea că țin această durere undeva în adâncul inimii este un potențial pericol. Unii se afundă în problemele de la serviciu, alții beau din ce în ce mai mult. Au nevoie de ceva care să le distragă atenția. Însă durerea nu dispare. Unul dintre pacienții mei a văzut un documentar despre Războiul din Golf. Dintr-odată, imaginile respective au scos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
avut ghinion. Să aștept metroul tocmai în locul acela. Dar nu am simțit nici un fel de miros. Cât timp am călătorit în metroul de pe linia Chiyoda, nu am observat nimic neobișnuit. La stația Kokkai-gijidōmae, îmi aduc aminte că două doamne erau afundate în scaune și aveau capul plecat. Un angajat de la metrou avea grijă de ele. M-am gândit că poate erau anemice, ceva de genul ăsta. Asta li se întâmplă adesea femeilor. Faptul că erau două era întâmplător, sau, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aflați într-o astfel de situație nu se gândesc atât de departe? Așa e. Însă eu am avut mereu cu aceste gânduri. De la vârsta de doisprezece ani mi-am impus astfel de filosofii. Când începeam să analizez un lucru, mă afundam în meditație chiar șase ore. Cu alte cuvinte, asta însemna pentru mine «procesul de învățare». La școală nu ne învață decât să fim într-o continuă competiție. Din când în când mai vorbeam cu prietenii despre aceste lucruri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dădea o luptă filosofică, am avut o periodă de depresie. M-am dus la un control și am descoperit că aveam tensiunea 180. Am făcut tratament la domiciliu. Am luat medicamente pentru scăderea tensiunii. Sunt genul de persoană care se afundă în gânduri, sensibilă la mediul înconjurător. Ceea ce am numit eu «luptă filosofică», era de fapt ura împotriva mea pentru că nu puteam face ceea ce trebuia să fac. Eram tânăr și încăpățânat. În facultate m-am specializat în educație pentru școala primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a întors domnul Cornel, ne-a înștiințat că totul e în regulă, problema s-a lămurit și să ne vedem liniștiți de treabă. Domnul director și cu Cornel au scos din portbagajul mașinii fiecare câte două genți și s-au afundat în vie, întorcându-se cu ele burdușite de struguri. Văzând că fumez liniștit la margine, așezat pe iarbă, mă întrebă nelămurit: - Dar dumneavoastră nu vă culegeți struguri? - Păi ... aș lua și eu, dar nu am în ce să-i pun
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și rodul pământului. Fascismul de tip românesc nu este decât o gogoriță, o tâmpenie înclinată excesiv spre misticism, cruci, dumnezei și arhangheli fiecare cât mai Mihail cu putință, o făcătură heterogenă care dacă prin absurd ar ajunge la putere ar afunda țara asta frumoasă într-un bălegar pseudo-bisericesc din care ar fi bucuroasă ca să iasă cât mai curând. Priviți la Noua Dreaptă românească celebră de acum prin parastasurile ei periodice. Cum folosește acest lucru unui popor, nenorocit? Să nu aud de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. Și cu atât mai dureros cu cât inspiră siguranță. Ca lutul întărit de pe marginea lacurilor pe care mergi fără frică, pentru ca deodată, la un loc identic cu cel de mai înainte, să ți se afunde piciorul. Și nu poți conta pe nimeni. I-aș prefera, pentru mai multă liniște, să fie mașini. Să le pui în mișcare anumite gânduri sau gesturi după butonul pe care-l apeși. Vezi un om ani de zile, spune mereu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mică de tot, dar frumoasă și colorată, ca un fel de chinezoaică. Tatăl lui i-o dăduse și-i spusese că o cheamă Mihaela-Cosânzeana. Mama lui Dragoș, pe care o chema întâmplător tot Mihaela, protestase la început, dar apoi se afundase în treburile ei zilnice... Dar nu a trecut prea mult timp de fericire și a apărut Crabul-de-plastic zâmbitor, care i-a spus copilului, cu vocea lui tati: - Adu mai aproape, te rog, păpușica, să o văd mai bine!... Dar Crabul-de-plastic
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe drumuri mai puțin bătute. — Bine. S-o luăm din loc, atunci. începură coborâșul în șir indian, încă urmând, pentru o bucată bună, cotiturile cărăruii ierboase pe care merseseră până atunci. Apoi marcomanul o apucă pe un traseu ce se afunda într-un desiș de carpeni, iar hunii ținură aproape. Deși copacii nu erau încă acoperiți cu totul de frunze, ramurile lor alcătuiau o boltă naturală, care, pe unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei i se părea că e gata să-l sufoce. După aceea, calul se afundă într-o adâncitură, iar Waltan văzu frunzișul învârtejindu-se în jurul său. Ultimul lucru pe care îl auzi fu strigătul surorii sale peste nechezatul lui Rutilan, în vreme ce pământul acoperit cu iarbă și coroanele copacilor se năpusteau asupra lui, legănându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doi dintre burgunzi o luară la stânga, însă fără prea multă convingere, întrucât drumul se dovedi foarte abrupt și, cel puțin pe porțiunea de început, părea prea strâmt ca să poată trece un cal. Balamber, cu ceilalți trei, o luă la dreapta, afundându-se într-o vale laterală, unde găsiră alte urme și din nou pete de sânge pe frunziș. Nu după mult, ajunseră la malul unui torent aproape secat. Războinicul ce mergea înaintea grupului se numea Rutger. Un om tăcut, cu înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și tot de atâtea ori îl afundă la loc, găsind astfel, încet-încet, puțină alinare. Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe față; când o făcu pentru ultima oară, auzi din nou, în sfârșit, gâlgâitul apei printre pietre; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]