6,798 matches
-
scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul. La masa de lectură cele două tinere răsfoiau revistele, prea pline de lumea lor ca să mai observe și altceva. Carmina simți cum o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedeam la fereastră, pendulând cu capul încoace și încolo, nici nu-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl respinse cu palmele. Bine, astăzi, îi spuse, și-i sărută lobul urechii, fără să țină cont de respingerea ei, dar mâine, în altă zi? Mâinile ei vlăguite nici nu reușeau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâncător de căcat, nu puteai să dai un telefon din baie că nu vii, că nevastă-ta nu pleacă? Îmi părea rău, ea de duminică îl aștepta miercuri, e de căcat, știu, ce să fac, am nevoie de asta, mă agăț și eu, altminteri nu... tata?! dacă ei pot cu atâta lejeritate, noi de ce să nu putem? știi cum ne uităm unul la altul? terminați! îi sar în cârcă de la ușă, ne futem de toți pereții când sună nevasta... da, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la revedere, apoi începe ziua aceea. Mă doare în dreptul inimii, mă îngreunează locul, îl simt ca o gaură neagră în care cad, în cap memoria fuge ca pământul de sub picioare, se sparge în fuioare, nori albi subțiri, de ce să te agăți cu degetele? Oh, Doamne, Tatăl nostru care ești în ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se moaie, cuvintele le citesc ca să le pot recunoaște iar, nu mai știu nimic... știu să citesc! Știu să citesc! Cad în plexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență zilnică, mă agăț iar de un vis venit din altă lume, departe, poate e un nebun mistic, poate, habar n-am, era nevoie să-mi spună cineva să fiu cuminte și am să fiu, să mă reduc la mine, să fiu dezvirginată iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
canoea prin chei, în scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un detaliu infim din opera mea și apoi face din țânțar armăsar! se plânse Șam. Fiecare din scenele alea are o justificare în contextul operei. Adrian continuă să citească cu glas tare: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zilelor mari și frumoase au venit zile mici și posomorâte...sărmana ar fi vrut ,,să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoși care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămână cu puiul schilod care se agăța de ea cu disperare”. O asemenea soluție însă nu era posibilă și totuși o hotărâre trebuia luată. Într-o zi, suflarea dușmănoasă a crivățului a decis-o: ,,Decât să-i moară toți puii, mai bine numai unul...” și a zburat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al vieții ce se află într-un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de ochii mei. Știu că am promis să nu mă revolt. Dar am plâns. Mi s-au adunat mii de lacrimi în obraz. Și acum tot pentru voi scriu. Și va rămâne ceva când și dacă eu nu voi mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câștigați Își Înjghebase un atelier foto Într-o fostă afumătorie. Din această pricină nu doar hainele sale miroseau a fum, ci și fotografiile. Atelierul era cu ceva mai mare decât o cabină telefonică. Doar Grațian avea loc Înăuntru. Când lucra, agăța de ușă o tablă pe care scria: Nu deranjați! Se developează! Ei doi comunicau Însă chiar dacă că nu se vedeau. Stai și tu pe bancă și așteaptă, Îi zicea Grațian Înainte de a se face nevăzut În camera obscură. El Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
demografic al partidului. Din păcate, Însă, nu și al purității etnice. Diferențele dispăreau Însă din fericire sub steagurile roșii ale clasei muncitoare sub care mărșăluia În scurt timp și Anita, tot Înaltă, dar cu sânii căzuți, Întrucât de ei se agățau de câteva ori pe zi Andreas, fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i cântul V din Infernul lui Dante În traducerea lui George Coșbuc. Cel puțin așa i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să Înțeleg că veniți și dumneavoastră? Nu știu... Poate... Unde zici că se ține? În casa doamnei Alieta Ster, dacă știți... Ba bine că nu... Păcat că nu vinde vila... Până la urmă și un tablou ar fi bun. L-aș agăța la mine, că tot sunt goi pereții și o vilă nouă fără ceva tablouri nu prea merge... V-ați pus și termoplan, dom' Brândușă? Că ține de cald și de zgomot. Păi, cum altfel? Și cu garsoniera ce faceți? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se temea să nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât o parâmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am organizat? — Clio a murit acum mai bine de trei ani, Eric. Toate elementele de care mă agățam, de curând adunate și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe care scria: CONDU-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie - o scrisoare bătută la mașină și o hartă desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează-ți calmul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
greu de găsit. Doctorița Randle îți va putea răspunde la toate întrebările. E foarte important să te duci fără întârziere. Nu trece pe lângă ea. Nu te apuca de explorat. Nu ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de pânză moale, încercând să mă opun impulsului care m-ar fi aruncat la podea și reușind cu greu. Așezându-mă iarăși, m-am agățat bine cu o mână de brațul sofalei, iar pe cealaltă am întins-o de-a lungul spătarului, cu coatele lipite de corp, înghesuindu-mă bine în colț. Nu gândeam deloc - gândurile erau ca un morman de cioburi de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dacă nu vrei, dar ludovicianul e în libertate și, cu timpul, te va găsi. Învață textul Ryan Mitchell pe care ți l-am trimis. Dacă nu pentru altceva, învață-l ca să-mi faci pe plac; o haină veche și nebună agățată în dulapul tău. Mă tem că în timp îți vei da seama singur că ceea ce-ți spun e adevărat. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 24 septembrie) Scrisoarea nr. 3 Dragă Eric, Textul Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]