1,907 matches
-
trăirilor" sub forma conceptului de "psihic", ridicat la rangul de "subiect logic al judecăților și discuțiilor teoretice" din științele spiritului.71 Abia acum devine limpede de ce Dilthey susține că viața psihică este structurată teleologic (vezi II, 2Ba și III, 4). Ajunși aici, ne vedem obligați să revenim la ideea apriorismului lui Dilthey. Ceea ce ne determină să o reluăm este faptul că pornind de la aspectele abia menționate, traducătorul și comentatorul lucrării din care tocmai am citat interpretează conceptul de "trăire" ca fiind
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cusute cu ața albă a ironiei intertextuale, dobîndind o altă coloratură stilistică. "Să le numărăm...": odrasla, aici progenitura iadului, nici mai mult, nici mai puțin, stupită de deochi (ca Goe) de starostele dracilor; mamița reîntrupată, cu ambițiile ei, în țiganca ajunsă doică de împărat, Ianuloaia vituperînd pe seama "berbantlîcurilor dumnealui", (în mod logic, ar urma chiar "dumnealui"), lanțul "fatalității" care l-a pîndit pe Cănuță de la naștere, cînd moașa faisait défaut, din pricină de ch(i)ef, Cănuță apostrofat ca un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
necesitatea de a se încadra plugari în Tineretul Plugăresc Progresist”. Acesta a fost finalul raportului de activitate pe perioada 25 iulie-25 august a anului 1945. h. „Direcția Școlii de corecție ne’a spus că suntem o organizație privată” Iată-ne ajunși și la ultimul document al anului 1945, găsit în arhivele vasluiene. Acesta este tot un „raport de activitate” pentru perioada 25 august-25 septembrie. Ca să aflăm ce se scria la vremea aceea în actul cu pricina, trebuie să-l cităm: „...în cadrul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
era venit aici, prin intermediul unei căsătorii; era, probabil, frate cu Dumitru Frimu din Mircești. Pe Ioachim îl regăsim în catagrafiile satului Bălițeni sau Telejna din anul 1820 sub numele diaconului „Ichim” la biserica satului, precum și la Uncești, alături de diaconul Tiron. Ajunși aici, se cuvin câteva explicații necesare. Ioachim Frimu este ctitorul bisericii din Telejna, înainte de anul 1820 împreună cu socrul său, diaconul Constantin Tiron; ulterior, slujește împreună cu cumnatul său, diaconul Iordachi Scritian, numit și Tiron, după numele soției, una din fetele diaconului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Fie că este vorba de absența sau excesul de afectivitate oferit de familie, de insatisfacții școlare sau profesionale, de iubiri neîmpărtășite, emotivitate și timiditate excesivă sau suferințe de orice fel, un lucru este cert, și anume faptul că o persoană ajunsă dependentă de droguri este într-un real pericol de autodistrugere. Această consecință este cu atât mai nocivă cu cât cantitatea și durata consumului este mai mare, afectând nu doar organismul persoanei consumatoare ci și întreaga sa personalitate, întreaga viață socială
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Grigorescu Andreea, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1979]
-
mai avem puțin și trecem pe la raclă și voi încă nu ați plecat de acasă ?”. Noi pelerini, noi tipuri de practică religioasă. Un cuplu de pensionari, el fost inginer electronist, ea medic. Foarte fini, cultivați, intelighenția tehnică a anilor 1980 ajunsă acum la vârsta retragerii. Sunt îmbrăcați modern și funcțional (geacă impermeabilă modernă, din Gore-Tex), „de la fiul nostru din Toronto, este informatician acolo”, spune doamna zâmbind timid. Nu prea seamănă cu tipul de pelerin cu care m-am obișnuit, nu au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
finalul articolului, autorul dorește metamorfoza turistului cu înclinații religioase, evocând întâlnirea de la Emaus : „Ce bine ar fi ca această metamorfoză să se petreacă cât mai des ! Sfintele noastre biserici, catedrale și mănăstiri să adăpostească între zidurile lor din ce în ce mai mulți oaspeți ajunși acolo ca turiști, dar întorși la casele lor ca pelerini” (Daniliuc, 2013). Dincolo de aceste luări de poziție mai mult sau mai puțin explicite față de pelerinajul lipsit de dimensiune religioasă și perceput deci ca o formă particulară de turism „spiritual”, referințele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă numele lor de origine sau de altceva? Răzleții nu pot fi definiți în raport cu o apartenență socială și de una geografică. Ei sunt acei cetățeni ai țării care dețin o suprafață oarecare (mică, deoarece mare nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deja taloanele de ieșire și biletele de călătorie, predând și locuințele, anterior datei de 30 mai. La Europa Liberă am auzit toate comentariile referitoare la situația celor ajunși în Suedia și RFG, am auzit și interviurile luate unora dintre cei ajunși dincolo, dar n-am auzit niciun cuvânt despre noi, cei rămași aici, opriți în mod silnic de a mai pleca la aeroport, la vamă sau chemați la pașapoarte pentru a ni se ridica taloanele. Despre noi și ce va fi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
conținut. Avea 27 de ani, ne revine obsesiv în minte. Restul drumului pînă la Mănăstirea Neamț l-am parcurs tăcuți. Împovărați de nenorocirea la care am fost martori, nu mai aveam energie suficientă să mai vorbim de ale noastre valuri. Ajunși acolo, între zidurile mănăstirii, tăcerea avea o altă semnificație. Acolo tăcerea era un mod de comunicare cu cei care s-au stins, dar și cu cei care mai pîlpîie încă. Simțeam veacurile care s-au scurs pe acolo, percepeam tainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care l-au născut, cu altă climă, total diferită, cu altă cultură, religie și obiceiuri. Cuba este departe de noi, europenii, în multe privințe. La începutul istoriei, călătoriile erau lungi, chinuitoare și riscante. Dar oamenii își făceau viața lor, odată ajunși acolo. Familia, prietenii, țara, erau îndepărtate himere care le bîntuiau gîndurile obsesiv, dar, deși chinuitoare, erau totuși suportabile, adică omul nu murea din asta. A mirare este adaptabilitatea omului la condițiile de climă. În Cuba este cald și nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
reușește să-1 asasineze. Soția lui Osiris, Isis, "marea magiciană", izbutește să se facă fecundată de către Osiris mort. După ce i-a îngropat trupul, Isis se refugiază în Delta; acolo, ascunsă printre hățișurile de papirus, ea aduce pe lume un fiu, Horus. Ajuns adult, Horus își face recunoscute drepturile sale în fața zeilor Enneadei și îl atacă pe unchiul său Seth. La început, Seth reușește să-i scoată un ochi (Pir. 1463), dar lupta continuă și în final Horus triumfă. El își recuperează ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cele de la Bicaz și Valea Uzului), prin tunelul din stânga, am luat-o spre Curtea de Argeș. Coborâșul, până la stația de jos, a fost odihnitor, fără frâne ferme sau curbe periculoase. Lăsasem în urmă, într-o zonă mai înaltă, Cetatea lui Vlad Țepeș. Ajunși pe loc drept, rețin că soarele ardea puternic poate fiindcă munții rămăseseră în urmă. La o brutărie de pe drum am savurat, într-adevăr, niște pâini proaspete. La vreo cinci sau șase kilometri de Curtea de Argeș ne-am oprit la un motel
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
George mi-a sugerat să nu-mi arăt aparatul, pentru a nu crea impresia că suntem prea avuți, expunându-ne unui posibil șantaj: se gândea că puteam fi părăsiți în mijlocul apei dacă nu dădeam o anumită sumă, sau aparatul. Odată ajunși dincolo, bucuroși ne- am încălțat, ne-am tras sufletele un timp și iar am pornit. Mai aveam de mers încă vreo 30 de kilometri, dintre care 8 pe poteci sau drum neasfaltat. Lângă o stână cu capre era o fântână
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
largă notorietate națională, atât în mediul academic cât și printre specialiștii din sistemul energetic național. A fost o personalitate respectată de colegi și iubită de studenți. Sărbătorirea profesorului la împlinirea a 80 ani adunat în jurul său, pe lângă colegi, numeroși absolvenți ajunsi în importate posturi în energetica românească. Laureat al Ministerului Educației și Învățământului pentru activitatea de cercetare științifică în anul 1963. S-a pensionat în anul 1993, devenind profesor consultant. 8 decembrie 2004. Profesorul Nicolae GAVRILAȘ S-a născut la 16
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara, mi se părea o joacă de copil agreabilă și plină de surprize minunate. Copilăria... Care copilărie?? Ajunși acasă, lăsam sacii la locul lor, iar mama îmi punea într-un vas apă rece în care introduceam ambele mâini pentru a îndepărta durerea groaznică ce-mi străbătea degetele, încât nu le mai puteam controla; nu mai executau comenzile primite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ziua de mâine, nimeni... Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
medicală a bunicăi aveau o arie terapeutică extrem de extinsă, mă îngrozeau). Ce puteam spune eu, care știam originea durerii, nu-l puteam amesteca pe Dumnezeu cu salata de ceapă. Și misterul a continuat, în mintea mea, prin un accident stupid. Ajunși "la gazdă" (un fel de vilă, închiriată în fiecare vară, la Vera Ivanova, o rusoaică refugiată de la Odesa), Buntea, care avea mania curățeniei, a scuturat, de la etaj, hăinuța mea din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând un timp mitic. Brook ne prevenise să nu intrăm În aceste ruine cu atitudinea arogantă a turiștilor interesați să se fotografieze lângă coloane și morminte de regi. Odată ajunși, ne-am așezat pe pietre și am rămas tăcuți, lăsându-ne pătrunși de forța impresionantă a locului. Cu mii de ani În urmă, când Persepolis fusese Înălțat pentru a servi drept capitală a imperiului, acest loc era perceput ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În pădure. Am observat-o făcând traseul complet și am fost plăcut surprins s-o văd dansând pe pajiște cu zeul Hymen rock’n’roll. Iar la sfârșitul experienței mi-a spus că și-a schimbat părerea despre teatru. Odată ajunși „acasă“, la ferma ei, gazda ne aștepta cu un adevărat festin și cu un vin vechi din pivnița părinților, iar tortul de ciocolată ales de la cea mai bună cofetărie locală avea ca inscripție „Cum vă place?“, semn că și În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și noi - Mihai și cu mine - pe drumul cel mai pieptiș al Negoiului - Strunga Dracului, care ne-a încântat prin ineditul și neprevăzutul său. Într-o jumătate de ceas eram pe unul din vâr furile cele mai semețe ale României! Ajunși, după o lungă coborâre, la cabana Negoiul, nu mai știu exact cum au evoluat lucrurile. Fapt este că din întregul grup care venise de la Bâlea și care, pesemne, pornise mai departe înspre Poiana Neamțului, am rămas în acea noapte la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis sufletele și am simțit întreaga frumusețe a vieții, în ciuda vicisitudinilor ei de tot felul. Drumul spre Câmpulung a decurs fără incidente. Abia ajunși însă - o nouă sursă de stres... Augusta, din București, lui Pierre la Câmpulung 9 septembrie 1953 Dragul meu băiat, Abia astăzi am reușit să mă duc și să aflu despre tine. Toate aceste zile, de dis-de-dimineață și până seara târziu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frumos și fiind numai noi doi, am hotărât să facem un drum dinspre centru înspre strada Puțul de Piatră și să intrăm în toate bisericile pe care le întâlneam în cale, pentru a asista la câte un crâmpei din slujbă. Ajunși acasă la dânsul, ne-am instalat în fotoliile comode din camera lui și, dat fiind că nu ne văzusem de mult, am înce put să povestim pe rând toate câte ni se întâmplaseră în aceste luni din urmă, eu despre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de presă îl aveam într-o cameră la Intercontinental și, la anunțul deplasării la Ploiești, s-au arătat interesați să mă urmeze circa 50 de ziariști. Deplasarea s-a făcut pe o vreme închisă, în mașini, autobuze, microbuze și, odată ajunși, am fost conduși în sala de ședințe a Județenei de partid. Pe mine m-a invitat un funcționar în biroul primului secretar, unde erau prezente mai multe persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-a întrebat cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]