1,869 matches
-
subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
are mai multe filiale caritabile, trei în România (una la București, pentru ajutorarea copiilor handicapați, una la Plătărești, pentru ajutorarea unui spital de bătrâni, a treia la Călărași), o filială la Londra și alta la München, unde elevii lui Sergiu, ajunși mari dirijori, organizează cursuri master class pentru tinerii muzi cieni în devenire. Se fac festivaluri anuale „Sergiu Celibidache“, unde diferiți muzicieni cunoscuți dau benevol concerte. România lăuntrică În timpul celor șapte luni de frenetice schimburi de mesaje pe internet, Ioana își
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o prietenă, văzându-mă atât de flămândă de dans, mi-a oferit, cu destulă reticență, să-l încerc pe soțul ei. Am acceptat râzând, convinsă că va fi un eșec total, când colo, partenerul s-a dovedit un dansator emerit. Ajunsă acasă la patru dimineața, după o noapte de dans fără întrerupere, mi-am făcut o revizie vizuală și mi-am zis că dansatorul care a rezistat cel mai bine la torturile mele merita un premiu. Fără ezitare, am desenat doi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mâncate de timp și de ierburi, sub tăcerea aspră, minerală, a unei ierni fără capăt. Nu, de data asta chiar erau tropote... Erina fugi din nou la fereastră, nu văzu nimic, ieși pe culoar, urcă scările spre metereze și, odată ajunsă, se sprijini de zidul gros și rece, alături de straja care rămăsese nemișcată. De dincolo de dealuri se auzeau tropote. Se apropiau Încet, ca și cum caii și călăreții ar fi fost mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei gospodărie dupăă Probabil că moștenitorii o vor vinde. Dar ce se va întâmpla cu amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
o vorbă în acest timp, dar pe chip îi jucase un zâmbet dedicat cine știe cui. Era frumoasă și asta i-a fost de folos. Nu se vedea imediat că-și pierduse mințile. Amar Nath era un fiu ascultător, ai cărui părinți ajunși la o vârstă respectabilă, erau îngrijorați că fiul lor nu manifesta interes decât pentru cărți și corectitudinea morală. Acceptaseră așadar asigurările unchiului fetei și-și împinseseră fiul s-o ceară în căsătorie. Nunta a avut loc. Totul se petrecuse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o prietenă, văzându-mă atât de flămândă de dans, mi-a oferit, cu destulă reticență, să-l încerc pe soțul ei. Am acceptat râzând, convinsă că va fi un eșec total, când colo, partenerul s-a dovedit un dansator emerit. Ajunsă acasă la patru dimineața, după o noapte de dans fără întrerupere, mi-am făcut o revizie vizuală și mi-am zis că dansatorul care a rezistat cel mai bine la torturile mele merita un premiu. Fără ezitare, am desenat doi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
unul împotriva celuilalt. 7. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit? 8. O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunși bogați! Iată-vă împărățind fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să putem împărăți și noi împreună cu voi! 9. Căci, parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osîndiți la moarte; fiindcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar fi fost altfel decât oarecare: „Tovarășul veterinar va continua mai târziu cu partea a doua a intervenției. În ordine, doi câte doi, poftiți spre ieșire”. Ajunși afară, Baronu strigase: „Erau beți morți, tovarășu’!”. „Ce prostii Îndrugi acolo, mă?” „Nu Îndrug nimica, tovarășu’! Da’ erau beți de nu vedeau pe unde calcă.” Directorul se pornise să le explice că oamenii aceia erau obosiți, deoarece ei vegheau zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soi de refugiu. Care este, lesne de constatat, un teritoriu al eternității, de vreme ce Ziditori sunt Dante, Shakespeare, Goethe ori Pico dela Mirandola, iar între personaje Ofelia, Desdemona, Margareta lui Faust, Don Qui jote și încă, alături de rezidenți ai Olimpului. și, ajunși aici, să notăm, apăsat, tentația livrescă a poetului‐ cărturar. Mai rămâne să zic că, pentru mine, Mihai Munteanu e acela care vede, lămurit, cum „Se‐ ntoarce‐n veșnicie clipa/ și râpa‐ n bulgării din deal. și e îndestul. Dumitru Ignat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și litierele fugeau pe rând, iar numărul li se înjumătăți, o dată și încă o dată. Când intrară în munții de lângă Katsunuma, toată armata mai număra doar două sute de oameni, dintre care nici măcar douăzeci nu erau călări, inclusiv Katsuyori și fiul său. Ajunși, cu chin cu vai, la cătunul de munte Komagai, Katsuyori și însoțitorii lui descoperiră că singurul om pe care contaseră se răzgândise pe neașteptate. — Refugiați-vă în altă parte! Blocând cărarea alpină spre Sasago, Oyamada Nobushige împiedica grupul lui Katsuyori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
terasa castelului, Mitsuharu îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai târziu, la Kameyama. Armata comandată de Mitsuhide mergea fără oprire. Era exact miezul nopții, când oamenii, ajunși imediat la miazăzi de Shimeigatake, văzură orașul Kyoto adormit. Pentru a traversa râul Shirakawa, trebuia să coboare povârnișul Muntelui Uriyu și să iasă pe drum la miazăzi de Templul Ichijo. Urcaseră încontinuu, dar, din acel punct, drumul avea să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la față, apoi am împărțit câte o mână de cireșe celor patruzeci de ostași ce-i aveam, rămânând și pentru noi - eu și ordonanța - cam tot pe atât. Cum timpul „își urmează lunga timpului cărare”, precum zice Eminescu, iată-ne ajunși și la fatidicul 28 iunie 1940, ziua ultimatumului sovietic de a părăsi pământul strămoșesc - așa cum hotărâseră cei doi tartori ai războiului - Hitler și Stalin - prin odiosul pact RibbentropMolotov, parafat la 23 august 1939. Deși se stabiliseră termene și etape de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că la 1 iulie 1940 am fost dirijați spre interiorul țării, fixându-ni-se garnizoana în orașul Focșani. Cu războiul declanșat la 22 iunie 1941 pentru eliberarea pământului strămoșesc și cu evenimentele ce au decurs din declararea războiului, iată-ne ajunși - cei care am mai avut zile - la câțiva ani după război. Stăpânirea comunistă instaurată după război, cam prin anii 50, scotea lumea la lucru în folos obștesc. Tatăl meu făcea prestație cu căruța cu boii cărând pietriș pentru consolidarea șoselei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zmeură. Să ai grijă, dacă treci pe aici singur. Dacă îl vezi, oprește-te și caută să-ți dai seama ce gânduri are. Să nu fugi sau să mergi spre el, că nu se știe ce poate să facă... Odată ajunși acasă, a urmat același ritual ca de fiecare dată: izvorul din coasta chiliei, rugăciunea dinaintea mesei, ospătatul și...de această dată bătrânul s-a arătat în prag cu un zâmbet mucalit, purtând în mână o oală de lut potrivit de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-i vrei Înapoi. Zâmbetul i se simți și În voce. ― Sau dacă nu-i vreau Înapoi! Am ridicat din sprâncene. ― Sau așa! Chiar trebuie să plec acum. ― Vorbim, zise el. Mi-am ordonat cu greu să ies din cafenea. Odată ajunsă Înapoi pe alee, totul Îmi părea deja un vis. Dar nu fusese un vis. Sau, dacă fusese, nu se terminase. Tastasem cu mâna mea continuarea lui. Telefonul Îmi vibră din nou. De data asta trebuia să răspund. Era destul de posibil
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pierzându-se în desiș. Mișcările lui păreau să spună: „Nu-i bai. Am vrut să te salut doar și să-ți cunosc prietenul. Încolo, bună pace!” Așa-i el. Curios nevoie mare! Până la malul iazului am mers în tăcere. Odată ajunși, călugărul a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spune-i lui Eric, ăla, să fie atent, amenința Luke zilnic. Dacă-mi supără femeia atunci o să aibă de-a face cu mine. Și, după o zi de muncă istovitoare, era minunat să mă împleticesc către apartamentul lui și odată ajunsă acolo să descopăr că Luke îi trimisese la plimbare pe Shake și pe Joey și-mi pregătise masa. Nu conta că farfuriile fuseseră șterpelite de la Pizza Hut, că șervețelele erau de la McDonald’s și că mâncarea fusese comandată prin telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un trup superb. Prin comparație, Chris înregistra deficite la toate capitolele. Efectiv la toate. Dar amândoi eram mult prea politicoși ca să sistăm operațiunea. Era ca și cum ai fi cinat copios, pentru ca apoi să te duci în vizită la prieteni și odată ajunsă acolo să descoperi că ți se pregătise o masă cu opt feluri de mâncare. Pe care trebuia să le mănânci, chiar dacă după fiecare înghițitură simțeai că-ți vine să vomiți. Nefericită până peste poate, l-am privit pe Chris potrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se ridică pe cer, aducând cu el promisiunea unei zile fierbinți de vară. Acum nu mai avea de făcut nimic altceva decât să-și croiască drum spre țărm sau spre ape mai largi și să-l convingă pe cineva să... Ajunsă aici, Eva deveni conștientă de faptul că felul în care arăta avea mari șanse să provoace ceva stânjeneală. Pijamalele ei limonii erau suficient de excentrice ca s-o fi determinat să evite plimbările pe stradă atunci când le purta, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din urmă se opri la niște iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din sărutat. —Și eu te iubesc, îi răspund. Doar din obișnuință, sincer. Nici nu-mi dau seama când o spun. Îmi ia un secol să bag cheia în ușă. Tim așteaptă răbdător afară să mă vadă intrată cu bine. Odată ajunsă înăuntru, o iau cât pot de repede pe scări, încercând să evit o conversație cu părinții mei. Aud știrile în sufragerie și nu-mi vine să cred că e doar ora nouă. Pentru că am băut toată ziua, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vârsta lor. Chinuindu-se să plătească ipoteci mari doar ca să trăiască în aceleași suburbii ca toți ceilalți. Falimentându-se ca să-și trimită copiii la aceleași școli cu ceilalți copii. Făcându-și griji că au fost excluși de la cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe de altă parte, mi-e groază să mă integrez pur și simplu. Să fiu doar una din milioanele de furnici care se agită până când piciorul cuiva mă strivește, punând brusc capăt vieții mele monotone și lipsite de sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]