4,209 matches
-
o jumătate de oră rugându-l să-l urmeze. Nu mică Îi fu mirarea Însă, În momentul când Îl pofti să intre În biroul unde pe ușă scria „Comandant”, luând loc În scaunul acestuia. Îl invită să stea pe scaun alăturat, Își aprinse o țigară oferind și lui una, dar cum acesta refuză puse pachetul cu țigări la Îndemână Începând discuția cu un ton echivoc. „Îndodeauna domnule, am avut oroare de mutat! El generează În așa fel o harababură Încât niciodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întradevăr, Șeful Șntierului spusese adevărul văzându-l În timp ce tranversau piața dând mâna cu șeful pieții, cu ce-i doi milițieni ce aveau În supraveghere perimetrul respectiv, cu unii măcelari, În final schimbând vorbe prietenești cu mai mulți gestionari de la prăvăliile alăturate. Ieșiră din raza pieții, Îndreptându-se către Gara de Nord. La un moment dat, Șeful Șantierului se opri privind Într’o anumită direcție. “Am avut intenția să vizităm unele puncte de lucru ale Cooperativei noastre pentru a-ți forma o imagine a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să vă anunț imediat...” Cu inima mică cât a unui purice, Tony Pavone intră În cabinetul ministrului făcând o plecăciune. „Să trăiți domnule ministru...Poate secretara v’a informat...!” Politicos, ministrul Îl invită să i-a loc pe un scaun alăturat, Își aprinse o țigară de fabricație indigenă de proastă calitate spre satisfacția lui Tony Pavone care spera În reușită datorită celor cinci cartușe de țigări americane. Ministrul mai Învârti unele hârtii pe biroul său, apoi deschise discuția. „Vă pierdeți timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după bunul lor plac acești gardieni, luară cu asalt deținuții Încăperii Înjurând, mai mult lovind cu bastoanele de cauciuc urlând cât Îi țineu bojocii. „Se aude bă, nefericiților...? Traistele la verificare...!” Fură mânați dela spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fasole, până În momentul ce unii țipând de durere se prăvălise jos Încercând să se apere! Bătaia de joc va continua. Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
coridor la capătul căruia În spatele unei tejghele improvizate doi Liberi distribuia echipamentul de Închisoare , gratificând pe fiecare cu Înjurături care În pușcărie constituia echivalentul, Bine ai venit...! Alți doi Liberi imediat, Îi dirijară cu țipete și lovituri Într-o cameră alăturată desigur neâncălzită și unde era mai frig decât afară unde termometrul coborâse atingând limita celor -30 grade Celsius...! Îndată ce camera se umplu - și această Încăpere se dovedi prea mică - un alt Liber ce se afla Înăuntru, socotind necesar să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sclifoci un invadator. Sub privirile iscoditoare a invadatorilor, Tony Pavone reuși să roage doi colaboratori mai apropiați de el să-i facă o vizită imediat, expunând În scurte cuvinte motivul. Se răsuci către Șeful invadatorilor, privindu-l neutru. „În camera alăturată Încă mai doarme Atena, buna mea prietenă. O pot anunța de această inoportună vizită...?” Șeful după ce opținu aprobarea colegilor, zise. „Nici un cuvânt În plus, În caz contrar, stricăm prietenia...!” La puțin timp așa zisele formalități „Oficiale”, fiind Îndeplinite, Șeful invadatorilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o poftă de băutură...!” Îi sfătui pe cei doi lucrători Însetați să motiveze prezența lor meșterind ceva la liniile telefonice și apoi direct la birou, unde Înlocui chiar un aparat telefonic, spre aprecierea funcționarilor care-i invită Într-o cameră alăturată suficient de răcoroasă și unde Îl rugară pe Tony Pavone să le aducă ceva de băut, el fiind considerat de-al casei. Tony Pavone le aduse două sticle de un litru de vermut roșu nesigilate, ridicate de el direct din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de felul cum va trebui să Încheie conversația. În cele din urmă mai schimbară unele banale cuvinte, În timp ce puse mâna pe mânerul ușei alăturate,cerându-și scuze. „Trebue să văd ce mai fac ai mei prieteni...” Așa precum se aștepta, Tony Pavone observă și cele patru sticle cu vermut fuseseră golite iar ce-i doi setilă, se tutuiau pupându-se, Încercând să-și mențină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când i se vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o serie de asemenea atacuri. În primul rând, nu suporta clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-o rână, spre intrarea de la subsol a curățătoriei chinezești alăturate. Holul Îl Îmbolnăvea, faianța ca niște dinți galbeni pusă Într-o murdărie disperată și casa Împuțită a liftului. Baia unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spate, chicotesc. Când am intrat într-un bar ieri-seară să cumpăr țigări, fața Shebei a apărut pentru o clipă pe ecranul televizorului; imediat, un val de râsete lubrice a cuprins barul. „Nebunatica“, l-am auzit pe unul zicându-i amicului alăturat. „N-aș refuza nici eu așa o bucățică“. E greu să-ți imaginezi că un bărbat în locul Shebei ar fi stârnit asemenea reacții obscene. Bărbații care comit abuzuri sexuale nu sunt niciodată comici. Ei suscită întotdeauna furie îndreptățită - neveste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu cumva printre ele să se afle și apeluri de la Jina sau Irene. Finalmente, Mary s-a decis să riște. Când și-a deschis telefonul, acesta a început să sune instantaneu. Mary n-a răspuns decât atunci când copilașul din separeul alăturat a început să se trezească, iar mama lui s-a întors să se uite urât la ea. Eu sunt, a spus apelantul și chiar dacă vocea părea să aparțină unei femei, Mary nu era absolut sigură că nu avea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe umeri, o rochie neagră strânsă pe trup, care îi scotea puternic în evidență tocmai ce încerca să ascundă, Mai grav și mai adânc decât proprile gânduri îmi sunau în minte ecourile pașilor cu care își mișca picioarele în camera alăturată. Singura mea libertate a fost să mă las stăpânit de frumusețea ei Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu În timp ce desenam forma unui bun rămas copacii care se înălțau din spatele gardurilor au reliefat umbre dantelate, întunecate și împietrite. Mi-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Picasso-ul, pe care, undeva Într-un colț, cineva trăsese o linie și făcuse niște Însemnări cu pix roșu. Măsuța triunghiulară pentru telefon fusese vîrÎtă În nișa de lîngă fereastra din stînga. În colțul opus, rezemat de peretele comun cu camera alăturată se găsea un amplificator stereo, fără Îndoială opera vreunui amator. Boxele fuseseră instalate În perete, cam la trei metri deasupra lui, În unghiuri drepte, și efectul stereo era astfel anulat. Un scaun stătea Întors cu spătarul la amplificator. Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cinci yeni pe care i le solicitasem, l-am Întrebat nonșalant dacă e adevărat că familia M și-a schimbat mașina de curînd. Obișnuiam să pozez În comerciant În asemenea situații. — Mașina? Bărbatul Își mută privirea de la mine spre ghișeul alăturat ascuns după o perdeluță. Eu n-am auzit de așa ceva, spuse el. — N-avea de ce să-și cumpere mașină, răspunse pe neașteptate o voce Înăbușită, a unei femei Între două vîrste. Se obișnuia ca soțul și soția să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mi-am reîntors privirile căci Îmi atrăsese atenția o bucățică de hîrtie prinsă cu un ac de colțul perdelei, ceea ce m-a adus Înapoi la realitatea inexistenței LUI... Mi-am ciulit urechile să constat dacă e liniște perfectă În camera alăturată și am Înconjurat masa În vîrful picioarelor ca să ajung la bilețel. Cineva scrisese cu pixul șapte cifre. SÎnt mici, dar denotă un caracter ferm, de femeie... un număr de telefon pe care l-am mai văzut... Același număr de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai sărise cureaua de la pantaloni cu încă un ochi din pricina mândriei ostășești. După ceremonii și concursuri de marineli, ne-au poftit la căpitănie. Bărbații într-o cameră largă cu fotolii rotative de birou: whisky, votcă, trabucuri, politichie, femeile în încăperea alăturată: fursecuri, licheur, Fanta, hai, cu bătaie, țigări Salem mentolate, discuții despre greutățile de soție de demnitar. Doamnele din jur ar fi vrut să vorbească cu mine, că așa era diplomatic indicat (soții lor voiau să facă o universitate locală), da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
politic sau altul. Ceea ce se interzicea era forma, iar nu fondul care rămânea de neatins. Față de răspunsul dat, care oprea orice comentariu, amândoi avurăm ideea fericită de a ne desprinde și a ne așeza pe două fotolii late în camera alăturată, vecină cu bucătăria, de unde venea miros îmbietor de plăcinte. - Aș fi foarte curios, vorbii, să știu cum arătați la catedră. - Și eu sunt curioasă cum arătați în timpul judecății. N-am intrat niciodată într-o sală de tribunal. Ce părere aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
contravizită, ce păru să țină mai mult ca de obicei. Trecuseră abia doi ani de la sfârșitul războiului - la timpul acel era încă printre noi, cu noi, era medicul șef al spitalului militar cu gradul de colonel. În afară de bolnavii din salonul alăturat cabinetului său, de a căror îngrijire se ocupa personal, obișnuia să viziteze, o dată pe săptămână, împreună cu ceilalți medici, și restul saloanelor secțiilor medicale și de chirurgie și pavilionul de boli infecțioase, dar asta numai dimineața. Nu știu dacă această tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce spusese, deși era un adevăr cunoscut de toți, rostirea lui “în public” constituia „Infracțiune politică”, deoarece era considerată nu ca un adevăr de neînlăturat, o izbucnire nostalgică ci „propagandă împotriva regimului”. Trecând mai târziu cu domnul Pavel în camera alăturată, și spunându-i, zâmbind, acest al doilea adevăr - paralel, râse cu puterea pe care i-o dădea acum vârsta, siguranța biologică a indiferenței ce începuse să-și facă loc în sufletul lui din ce a în ce mai mult. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnul Pavel știa câte ceva, ca în orice oraș de provincie, și cu care vorbise de atâtea ori. Acum, spre accentuarea vârstelor, își rostea „superior” răfuielile cu un sistem care-i „mâncase - spunea - douăzeci de ani de viață”. Retrași în camera alăturată, în timp ce femeile rămaseră să-și continue dulcea lor vorbărie, el, picior peste picior, rosti simplu: - Nu mai mi-e frică, domnule judecător. De aceea râdeam. Ce-o să-mi mai facă la vârsta asta? Au distrus tot, și n-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vârstele, că prezența Anei mi se ivi în vălmășagul camerei: închipuire dreaptă în rochie neagră veghindu-și tatăl. Târziu, spre căderea nopții, Lung se afla lângă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lângă noi și mă întrebă dacă nu sunt obosit de drum, dacă nu mi-e somn să-mi pregătească de culcare. - Nu, îți mulțumesc, îi răspunsei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scârțâiră și prin ușa uitată deschisă, Keti apăru în prag zâmbind, îmbrăcată cochet într-o rochie lungă, de culoare albastru-închis, asemeni uniformelor școlărești pentru fete, la vremea ei. - Am venit, spuse simplu. Mi-era dor, nu te-am văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
extrem de redus de telegrame expediate de succesori, "cifrul" fiind mutat, de la Santiago, la Bogota. Situația membrilor Corpului Diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine sau alăturate, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată. Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979 nu mai era septembrie 1973. Căutau să nu mai fie atât de "vizibili" peste tot, stăteau la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]