1,673 matches
-
șoferului, locotenentul le-a ajuns din urmă. Sau aproape. Se ținea cu un pas în spatele lor, pentru a-și putea scoate discret portofelul și să verifice, pare-se, câți bani avea la el. Unchiul tatălui miresei și cu mine încheiam alaiul. Fie că intuise că îi eram prieten, fie, pur și simplu, pentru că eram posesorul unui carnet și al unui creion, bătrânul mai curând se cățărase decât se lăsase atras de gravitație într-o poziție verticală alături de mine. Calota frumosului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unele monstruoase animale din trecutul Îndepărtat al pământului care se roteau În jurul său, privindu-l de o așa manieră cu ochii lor injectați Încât bietul, se făcu ghemotoc În scaunul lui Împărătesc...! La un moment dat, un balaur ce conducea alaiul se desprinse din rândurile lor, Înaintând În ritmurile veșnicului vals, se postă la o distanță apreciabilă, privindu-l dușmănos. Se răsuci În loc În câteva rânduri, căutând o poziție cât mai comodă pentru a se propti În coadă. Acest ritual fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
copil! Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-un colț de rai, Că și-ai lor nepoți din urmă vin întruna cu alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că românul moștenește ce-i mai josnic după fire?! Că politica-i coruptă? Nimic nou nu văd în asta - Îi slăvim pe toți Cezarii și pe generalul Basta! La supliciile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui Keti. La venire, ca și la întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită în doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era în sufragerie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o epistolă binecuvântată de la tatăl cătră fiul său. În ziua ce a urmat s-a pecetluit la Divan-Yolù plecarea lui Mehmet și vistiernicul Porții a adus în burdufuri aurul. S-au înfățișat și căpitanii ienicerești ca să însoțească, pe calea Adrianopolului, alaiul tânărului vlăstar al împăratului. La al șaselea ceas, copilul urma să se înfățișeze și să îngenuncheze la sărutarea mânii părintelui său. La acel ceas sultana-doamnă Roxelana a dat strigăt cumplit și a căzut cu fața în jos peste cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în primejdie decât acest prunc cu care soarta n-a fost darnică. E destul de ascuțit la minte, ca să-ți spuie tot ce va vedea. Luând deci cu sine pe mezinul său prea iubit Gingir, slăvitul sultan a trecut cu mare alai în Asia. După rânduiala Porții, nu era îngăduit noroadelor să-l întâmpine. Stăteau departe de cale, îngenunchiate. La popasuri, ajungeau înainte cei nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ajungând la Stambul, înălțimea sa va avea poate să judece pe prea iubita-i soție. Poate Allah îl va lumina s-o ierte, căci ea îi rămâne totuși singura mângâiere a vieții. Însă urmaș va fi Selim, după legea împărăției. Alaiul împărătesc a trecut în șeici Boazul și împăratul a pus piciorul în grădinile seraiului. Roxelana își primise veștile de la oameni ai săi, prin călăreți grabnici, și înțelegea că i-i amenințată viața. Totuși destinul trebuia să-l cârmuiască ea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putut fi mai fals. Deja, la trei ani, dovedea o agreabilă notă de excentricitate - care trebuie să fi provenit dintr-o genă regresivă, pentru că, în mod sigur, n-o moștenise de la vreunul din părinții săi. Când am fost gata cu toții, alaiul a pornit: eu, sprijinindu-mă cu mâna teafără de brațul tatii, Maggie, împingând căruciorul micuței Holly, și JJ, maestrul de ceremonii, în frunte. Mama a refuzat să ni se alăture în plimbarea zilnică, pe motiv că, dacă ar veni, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Candace și a Regelui George ne-a salvat de la o scenă stânjenitoare de genul „De unde ne cunoaștem, Anna?“ „Nu știu, Mackenzie, de unde ne cunoaștem de fapt?“ Candace - îmbrăcată într-un negru discret - a crezut că femeile Edison și Mackenzie erau alaiul care o aștepta pentru schimbările de look. —Ei bine, salutare, aproape că a zâmbit. Ar fi mai bine să începem. A ales-o pe cea care era vădit persoana cea mai importantă și i-a întins mâna. —Candace Biggly. —Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
căror miros ajungea până la noi. Unele aveau pe frunte bijuterii împletite în ghirlandă, iar pe cap, bonete înalte și înguste ca niște tuburi. E de ajuns uneori un spectacol neobișnuit pentru ca să se dezvăluie o dramă. Marinarii veniră către mine în alai, cu mutre stupefiate și palmele înălțate spre cer. O lungă tăcere. Apoi, de pe buzele celui mai vârstnic, un cuvânt ieși parcă târându-se: — Ciuma! ANUL OCHIULUI AUGUST 919 de la hegira (9 martie 1513 25 februarie 1514) Epidemia se declarase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind că surveniseră în același timp și ciuma, și amenințarea asupra Locurilor Sfinte, și propria sa boală. Dădu poruncă mai-marelui peste grânare, emirul Khușkadam, să-l însoțească pe solul hindus cu alai până la Djeddah, apoi să se instaleze acolo spre a pune pe picioare un serviciu de informații care să sondeze intențiile portughezilor; mai făgădui de asemenea să înarmeze o flotă și s-o conducă el însuși, dacă Dumnezeu îi va dărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de nou, prin pietrele sale și prin oamenii săi. În mai puțin de șaptezeci de ani de ocupație turcească, și-a schimbat complet înfățișarea. Există, firește, în continuare Sfânta Sofia, catedrala devenită moschee, unde sultanul are obiceiul să meargă cu alai în fiecare zi de vineri. Dar majoritatea clădirilor au fost înălțate de noii cuceritori, iar alții, la rândul lor, fac să se ivească aproape în fiecare zi palate, moschei și mederse, sau chiar simple barăci din lemn în care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soare, pasărea din aur ajurat, însemnul mamelucilor, fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
precedat de heralzi care făgăduiau locuitorilor că le va fi cruțată viața, chemându-i să se întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul, când de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins, era cocoțat pe un măgar, cu fața întoarsă spre coada animalului, i se punea pe cap un turban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndelungatei mele șederi forțate la Bologna. M-am grăbit să accept propunerea, spunându-mi că o călătorie alături de Giovanni va fi extrem de plăcută și de lipsită de primejdii, deoarece nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei zile de mers, am ajuns la reședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
copilărie, când venise un episcop să sfințească nu știu ce la biserica de la noi din sat, cum îi așternuseră peste tot pe unde avea să pășească, de la poartă până în altar, apoi în jurul bisericii pe care a ocolit-o de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o albă zi de vară se oprise însăși „Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că zăcea bolnav de friguri, n-a văzut-o decât când se depărta cu pașalele, odabașalele, cadii și primarele Balcicului, în alai, la saraiul ei. Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și frică nesfârșită. Omul nou mult trâmbițat cândva nu era decât omul gata scris... Adevărată nu a fost decât frica. Și tot alaiul ei de însoțitori. Târziu, când au început să se publice documente ale turnătorilor, când au început să se arate dosarele, am avut un fel de confirmare a faptului că, măcar în câțiva ani, am fost și eu urmărit și turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de a fi pentru o zi oaspeții stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Cu cea mai mare plăcere și stăm și mai mult decât o zi! Domnița: Și eu primesc cu bucurie!... Împăratul: Atunci să dăm porunci pentru pregătirea alaiului! Iepurașul: Ura! Ura! Ura...(Începe să țopăie bucuros). CORTINA ACTUL IV (Decorul reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
eu să te mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]