1,261 matches
-
lor: presupuseseră și hotărâseră că pentru prinț e mai bine să stea toată seara fără să sufle o vorbă; dar de îndată ce-l văzuseră într-un colț, în izolarea cea mai deplină și cu desăvârșire mulțumit de soarta sa, imediat se alarmaseră. Alexandra voise să se ducă la el și, cu precauție, să-l conducă traversând toată camera, pentru a-l alătura grupului lor, adică al prințului N., aflat în preajma doamnei Belokonskaia. Și iată că, de îndată ce prințul începuse să vorbească, toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chipul“ atunci când îl surprindea uneori, la început, pregătindu-se să meargă la Epancini. După plecarea din oraș a acestora, se înseninase la față de bucurie. Cu toată lipsa lui de spirit de observație și de intuiție, pe prinț începuse să-l alarmeze gândul că Nastasia Filippovna ar fi în stare să pună la cale un scandal, ca s-o determine pe Aglaia să părăsească Pavlovskul. Vorbăria și zvonurile despre căsătorie, care se făceau auzite prin toate vilele, erau desigur susținute în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi răspunse mulțumit de sine: „Are ordinul la gât, înseamnă că-i persoană respectabilă, l-am chemat de ochii lumii“, făcându-l pe prinț să râdă. Keller și Burdovski, cu fracuri și mănuși, arătau foarte decent; numai Keller îi mai alarma pe prinț și pe cele câteva persoane de încredere ale sale cu unele fățișe înclinații belicoase, întrucât privea cu ostilitate mulțimea de gură-cască, care se adunase în fața casei. În sfârșit, la ora șapte și jumătate, prințul urcă în trăsură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai departe, când Domitia o trage de fustă. — Cum să le arunce? șoptește înfricoșată. N-a scăpat. Mai bine-și înghițea vorbele. Dar n-are încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar lasă-mă odată să termin ce am de spus! izbucnește Vestala Mamă. Preotesele tac, speriate. Cu glasul îngroșat de mânie, Occia îi explică Domitiei: Înainte de a fugi, fecioarele au luat lucrurile sfinte și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curent că și Gallus se ocupă cu treburi dintr astea? — Și pentru un trepăduș ca Trio Fulcinius l-a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își mușcă brusc buzele și tace încruntat. Era gata să spună ce nu trebuie. Bine c-a reușit să se oprească la timp. Nu însă îndeajuns de repede pentru Vipsania. În urechi i-a răsunat cuvântul nerostit: Cornelius. Cornelius!? se alarmează instantaneu. Fratele mai mic al lui Gallus? Își îndreaptă ochii, cercetător, către Claudius. În fața privirii ei pătrunzătoare, acesta întoarce capul, stânjenit. Gestul lui o convinge că a intuit corect. Cornelius deci. Incredibil! Nu chiar atât de neașteptat, totuși. De mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i va da pe moment un răspuns sigur. Nu-i nimic. Lasă-l să reflecteze de unul singur. Trage un pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se aplică fie de către victimă, fie de către stat... Scribonius Libo se alarmează: — Adică...? îngaimă buimăcit. Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mi și mie voie! cere Rufus. Celălalt nu se clintește. — Las’ că-ți povestesc eu. Mâna lui Rufus zvâcnește către pumnal, dar se stăpânește și o aduce încet înapoi. Se urnește din loc cu pași greoi. — Unde te duci? strigă alarmat Pusio după el. — N-am timp să tai frunză la câini, răspunde acru instruc torul. Ultima parte a spectacolului e responsabilitatea mea. — Hai, vino ncoace! se dă călărețul mai într-o parte. Rufus nu așteaptă să fie invitat de două
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce altceva m-ar recompensa cu aur? suspină Ru fus. Pipăie pungociul. Doldora. Se alarmează dintr-odată. Înseam nă că ceea ce-l pun să facă este foarte riscant. — ăsta-i doar un avans. Cam a treia parte din ce ai să primești la destinație. — Unde? întreabă scurt. Vittelius privește întrebător spre Pusio. — Cezareea, răspunde acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
teatru. — Zi-i numele! îi cere procuratorul călărețului, precipitat. Rămâne cu ochii la Pusio, care deschide și închide gura în truna, ca un pește pe uscat, cu trăsăturile încremenite într-o expresie de tulburare cretină. — Ce? L-ai uitat? se alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori. Bietul de el, n-a avut parte de ce și-a dorit. L-a desemnat pe Tiberius Nero moștenitor doar constrâns de circumstanțe, deși ar fi trebuit să-și dea seama de la început că e cea mai bună soluție... Se alarmează brusc și inima începe să-i bată cu putere în piept, gata-gata să l spargă. Unde a dispărut Nero? L-a lăsat singur... Îl descoperă de cealaltă parte, înnegurat la chip, cum îi e felul. Se liniștește. Totuși, cum Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se judecă procesul lui Scribonius Libo. Se preface că nu observă disperarea flaminului. — Sentința se pronunță până la apusul soarelui. Aici am cam terminat, așa că hai să mergem. — Vezi? face triumfătoare femeia. — Dar nu este o zi nefastă pentru procese? se alarmează Paterculus că muza îi va dispărea. Nefastă? ridică Tiberius mirat din sprâncene. Tânărul insistă: — În zilele consacrate lustrațiilor și sacrificiilor către zeii din cer nu e bine să ne abținem de la cele pământești...? Văd că tu tocmai la ele te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o ea... Julia se dădu Înapoi. O prinse pe Helen de mînă, Îi trase mănușa, lăsînd-o să cadă. Duse mîna la nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În ordine și cu mult calm. Dar subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de epocă, din lemn de cireș. — Nu-i așa că arată totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos lucru e că n-au mai rămas decît opt săptămîni pînă vom ajunge acolo. — Vai de mine, Doamne, se alarmează Trish. Opt săptămîni? Eu Încă n-am scăpat de nenorocitele de kilograme pe care le-am luat În timpul sarcinii. CÎt poți să slăbești În două luni? — Cam șase kilograme bunicele. Cu ușurință, o asigur eu. Dar trebuie să Începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona ce urma să fie investigată și își continuă drumul, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre asta? - Tu ce crezi? - Te întreb. Rhyme spuse: - Am refuzat. Nu l-am lăsat să facă asta. - Nu? - Nu, i-am spus că ai să îți obții gradele de una singură sau deloc. - La naiba, mormăi ea. O privi, alarmat pe moment. Să o fi judecat greșit? - Sunt nervos pe Lon până și pentru că a lua în calcul varianta asta. - Era bine intenționat. Avu impresia că brațul ei, care îi înconjura pieptul se strânsese și mai tare. - Ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și cu glas semnificativ, precum că el nu va permite nimănui, nici tatălui său, să tulbure liniștea cetățenilor. Într-adevăr, Pălăgieșu, îngrijorat de vâlva stârnită, se crezu dator să raporteze solgăbirăului, care de altfel era în curent și deopotrivă de alarmat. Se sfătuiră cum să "păstreze ordinea" periclitată. Constatară că afacerea e foarte delicată, întîi pentru că e vorba de o neânțelegere de natură intimă, în care statul n-are nici o chemare să se amestece, apoi pentru că în cauză se află un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frăgezime, un anumit firesc al prezenței. Mulți dintre cei care vă urmăresc la Pro TV sunt cititori de ocazie, unii poate nu au nici interesul să intre în meandrele lumii literare. Pentru aceștia v-aș întreba: are rost să ne alarmăm de la zi la zi că moare cartea, moare lectura, o ucide Internetul? Sfârșitul lumii a fost anunțat de nenumărate ori, cu toate acestea se publică tot mai mult. În România, cifrele de afaceri ale editurilor cresc de la an la an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ucide Internetul? Sfârșitul lumii a fost anunțat de nenumărate ori, cu toate acestea se publică tot mai mult. În România, cifrele de afaceri ale editurilor cresc de la an la an, numărul titlurilor crește, și atunci ce ne împinge să ne alarmăm? Prejudecățile de care v-am spus. Noi avem mereu o stare de criză. În România, suntem după 40 de ani de comunism, de dictatură. Noi am fost învățați că ne aflăm mereu în luptă, avem o psihologie de echipă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
fie nimic la mijloc. L-am aprobat, hotărându-mă să o las așa pentru moment. Dar m-am gândit că voi reveni asupra acestui subiect mai târziu. Ceva ce am spus, vreun nume pe care l-am menționat, l-a alarmat. Lăsând asta deoparte, am mai băut niște șampanie. În curând, aveam să mă aștept să beau asta oriunde mă duceam: în pub, ceri niște șampanie. La barul din josul străzii o sticlă de Moët costă treizeci de lire, și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
despărțitor, care au întrerupt-o pe Iuliana. - Iertați-mă, domnișoară! Cu aceste cuvinte și cu un gest rugător, doctorul Tomescu s-a răsucit pe călcâie și a trecut dincolo exact în momentul în care intra și Ofelia, aproape alergând, fiind alarmată de colega ei prin soneria de pe hol. Iuliana a înțeles situația de urgență. S-a ridicat, a băut două înghițituri de apă și s-a apropiat de fratele ei. A examinat aparatele. Totul era ca la carte, semn că fratele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aici toată noaptea? Vreau să fiu lângă el..., poate va vorbi din nou, poate va trebui să-i vorbesc... - Iuliana dragă, eu voi reveni... Voi sta cu Iustin de vorbă dacă va fi cazul și m-aș bucura. Nu o alarma pe mama ta Marian Malciu acum. Este posibil să înțeleagă altfel decât este situația reală... Ai dorit să-mi spui ceva acolo... - Da... așa este... Acele cuvinte, multe dintre ele, aș vrea să nu înțelegi greșit... Dar nu trebuie să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a intrat Laura. El o simțise că se apropie de dincolo de ușă. Luminița din spatele retinei lui îl atenționa întotdeauna bine. Acum era mai strălucitoare ca oricând, semn că anunța apropierea persoanei ce emana multă căldură, multă iubire pentru el. Îl „alarmase” și când era el aici cu asistentele și a intrat Laura prima oară, dar atunci a presupus că se semnalează apropierea Iulianei cu Eugen. Era absurd să fi putut intui că este atât de aproape de ea. Tainicele cărări ale iubirii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spune ceva ca să se simtă mai bine. Mi-aș dori ca Donald să nu o înșele. Mă simt de parcă aș lua parte la o glumă proastă. Debbie izbucnește deodată în râs, și eu mă străduiesc cât pot să nu mă alarmez. Până la urmă, e un lucru bine cunoscut că oamenii reacționează diferit la șoc. Așa încât faptul că Debbie râde e în regulă. E doar o reacție normală. Oricum, sunt bucuroasă că nu plânge. Cu asta ar fi greu să mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a vecinei de pat o readuce la realitate : Eu părăsesc chiar acum spitalul. Gata ! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]