119,673 matches
-
mai bun documentar) și În acel moment... Rebeca (Cel mai bun scurtmetraj). Filmul lui Marco Bellocchio (Buongiorno, notte) este, în primul rând, un act de curaj politic: într-o lume în care terorismul a devenit principala sursă de psihoză, el alege să exploreze punctul de vedere al unor teroriști - asasini "din interior" și o face într-o manieră simpatetică, în contradicție flagrantă cu demonizarea reducționistă a acestei "specii umane". Regizorul revine la un eveniment dramatic din istoria Italiei: răpirea și uciderea
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
ajute cititorii să afle mai mult despre patru scriitori, de altfel, foarte cunoscuți. L. Raicu se eliberează, prevenitor, și de această parțială prejudecată: critica nu supralicitează, nici nu face mai multă lumină, doar sucește altfel lucrurile știute. Sigur, criticul poate alege să scrie așa încît să sune bine, adecvat, adică "limpede și fals", amăgindu-se cu satisfacția unui discurs care "se leagă". Nu o face, pentru că mai important decît coerența purificată în retortă este efortul de-a înțelege, de-a fi
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
iar câte-un invitat de peste... hotarele localității prezentat de moderatorul acțiunii drept o somitate în domeniu, vorbește despre noua carte a semiratatului în așa fel încât cei de față sunt tot mai convinși că primul scriitor român care se va alege cu Premiul Nobel, el va fi, spre mândria așezării. a Semiratatului se rotunjește, se îngrașă și totul premerge spre un singur, dar nu ultim țel: primirea în Uniunea Scriitorilor. Câteva agape zdravene la... foc de tabără însoțite de țuici, fripturi
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
majoritate de comedii sau succese de box-office (cum a fost, din fericire, Iubește-mă dacă poți). Reversul medaliei este că titulatura festivă a evenimentului nu garantează calitatea filmelor prezentate - nu mi-e clar pe ce criterii sau de către cine sunt alese peliculele, mai ales când observ că regizori veterani sunt amestecați cu debutanți. Pentru a ilustra aceste afirmații am ales un eșantion de trei filme care demonstrează această degringoladă a valorii: primul e L"Homme du train, excelent și accesibil și
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
că titulatura festivă a evenimentului nu garantează calitatea filmelor prezentate - nu mi-e clar pe ce criterii sau de către cine sunt alese peliculele, mai ales când observ că regizori veterani sunt amestecați cu debutanți. Pentru a ilustra aceste afirmații am ales un eșantion de trei filme care demonstrează această degringoladă a valorii: primul e L"Homme du train, excelent și accesibil și ca "noutate video", apoi Haute tension, un exercițiu ok în genul thriller - de fapt, "de groază" - și Anatomie de
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
pentru un tampon), deliberat scabroase și grotești pentru a șoca. Acest scop e îndeplinit, dar dincolo de el, filmul propune explicații obtuze pentru homosexualitate: bărbatul e gay doar pentru că e speriat și oripilat de corpul feminin ("moliciunea pielii pestilențiale"), iar Breillat alege să exploreze repulsia, nu atracția. Iar maniera în care o face (text pretențios suprapus peste pornografie) nu e convingătoare, ba chiar, cu toate tentativele filmului de a fi original (compoziția picturală a cadrelor, aluziile la Oshima ori Pasolini etc.), invită
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate cade. Cine îl ridică? Drumul spre înalta societate" Dacă ăla care l-a enervat așa tare pe Iliescu de i-a zis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
un colaborator mai nou, dar cu nume: Tania Radu. Cea cu "L&AI"-ul ediția întîi și a doua, cea cu Radio Europa Liberă și cea cu cronica literară. Sosirea ei în paginile revistei este o inspirată alegere. S-a ales un spirit alert, profund, un condei cu verb și stil, responsabil, cu o poezie specială în tipul de observație, cu o analiză migăloasă a operei, a universului autorului. Studiul este atent, nu se mărginește doar la o apariție editorială punctuală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
biolog - dr. Vasile Sporici (Vlad Sorianu) a fost o voce discretă și înțeleaptă, echilibrată, atentă la tonul folosit, delicată, preocupată de demnitatea discursului public. Și "Viața băcăuană" a dedicat cîteva pagini memoriei lui Vlad Sorianu, de unde sînt desprinse cîteva aprecieri alese din schițele de portret făcute de colegi, și nu numai. Citindu-le, îi aducem și noi omagiul nostru. Nu trebuie ratată, în același număr din Ateneu, rubrica "Proximități" a lui Al. Călinescu. Acum, despre o "călătorie în țara jurnalului intim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
mai concrete. O observație a autorului ne interesează în mod special: el consideră "din punct de vedere strict logic (...) absurdă" o construcție cu din + singular (non-colectiv), pentru că "din presupune existența mai multor obiecte de același fel (ca să poți lua sau alege unul din ele) și, deci, existența unui cuvânt la plural" (p. 391). De abia prin anii '70 construcția cu din începe să fie condamnată, fiind considerată - în mod surprinzător - nouă, populară, greșită: un caz de substituire care "deși nerecomandabil, cunoaște
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
democrație" este folosit astăzi într-un sens care, după dispariția statelor-cetate grecești, nu mai are nici un sens. Doar acolo, în agoră, oamenii puteau să afle, să compare, să testeze "programele politice" ale candidaților. Doar în democrația directă, în care cetățeanul alege în cunoștință de cauză, poți vorbi despre "puterea populară". În rest, viața politică e o încâlceală de minciuni, șmecherii, aranjamente, escrocherii prin care mici grupuri organizate profită zdravăn de pe urma naivității majorității pasive. Dați-mi un exemplu contrar din vreo țară
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
oaia, găina și gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în parte sînt comparațiile obiectuale: e ușor de înțeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate și de reacție, dar nu e deloc clar de ce este ales pentru acest rol un obiect sau altul: de ce reperul e cizma (prost ca o cizmă), și nu pantoful, de pildă. De la formulele clișeizate pornesc destul de numeroase dezvoltări libere. E interesant că anumiți termeni se specializează în comparații, alții în metafore
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
Cronicar Nu știm ce s-a ales din intenția de editare a cărții de povestiri pentru copii ale Otiliei Țeposu. Dar în răstimpuri citim textele ei publicate în revista FORMULA AS, și sufletul ni se topește în cuprinsul unei consolări dense. Există o puritate dorită de noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
slăbiciunea Brătianu și Costin. Într-adevăr, dac-ar avea o brumă de competență, ce nevoie-ar avea de cârja politicului? (Ilustrul nume al Brătienilor a mai fost compromis o dată, la începutul anilor'90: atunci, un descendent al familiei s-a ales, în urma prestației hiperjenante, cu porecla "Cartof"! După cum merg lucrurile, nici Matei nu poate aspira la mai mult!) În plus, pactul lor cu Vadim e vorbă goală: ce garanții au că "supușii" lor vor vota cu Măscăriciul național? Absolut nici una! În
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
stil și fără prea multe fițe. Spun "în sfârșit" pentru că în romanele tinerilor drogurile devin tot mai mult o stare de fapt, însă în concentrații narative superficiale, oricum nesatisfăcătoare. Ceea ce nu înseamnă însă că romanul lui Dragoș Bucurenci " care a ales ca titlu tocmai denumirea alternativă a ketaminei " ar fi vreo capodoperă a genului. Lucrurile sunt, ca de obicei, amestecate. Chiar dacă despre o carte se scrie de bine, aceasta nu înseamnă neapărat că nivelul ei ar fi și unul foarte ridicat
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
discutat aici. Pe de altă parte, să intri în rolul ficțiunii 100% scriind despre droguri, riști să fii acuzat că nu cunoști îndeajuns subiectul care cere neapărat experiență personală. O soluție rezonabilă, din acest punct de vedere, ar fi convenția aleasă de Dragoș Bucurenci, numai că între cele două motivații de mai sus, foarte puternice de altfel, acest cadru narativ funcționează destul de neconvingător.Și nu neapărat pentru că cititorul contemporan nu ar mai fi demult un naiv (schematismul artificiului este aproape rizibil
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
de la un post de televiziune că frații Cămătaru aveau instalații de supraveghere în camerele hotelului lor în care roiau prostituate. Adică inventivii frați își înregistrau clienții în vederea unor posibile șantaje. Oricum, de pe urma descoperirii făcute la hotelul lor, Cămătarii s-au ales cu un nou dosar, de subminare a autorității statului. Dacă n-aș fi văzut cu ochii mei probele, aș fi zis că e greu de crezut ca niște oameni cu scaun la cap să se expună singuri, singurei unei acuzații
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
de la întunecat la însorit... De explorări științifice, cum s-a văzut, }uculescu nici nu vroia să audă, socotindu-le inutile și pretențioase, izvorâte din ifos și impostură, decizia valabilă putând fi numai și numai aceea a ochiului avizat... M-am ales doar cu un potop de respingeri și anulări! Atunci m-am îndârjit. Trebuia să-i aduc un argument peremptoriu. încredințat de dreptatea mea, mi-am ațintit cu insistență privirile spre tabloul său: "îl consideri o capodoperă nu-i așa? Ei
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
secret. Amîndoi culeg informații și le pun cap la cap. A.R.: Dar acestea sunt informații exterioare, de fațadă. Nu cred că trădează mult din viața lăuntrică a individului. A.O.: Ba da. Pantofii îți spun povestea persoanei care a ales acest tip de încălțăminte și nu altul. A.R.: Pînă acum eram convinsă că există o profundă legătură doar între picioarele mele și pantofi. în altă ordine de idei, spuneți-mi, vă rog, de ce personajul Yoel e român, născut în
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Irina Groza Filologii și mai ales pasionații de avangardă vor găsi pe un raft lucrarea Emiliei Drogoreanu Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești. Sincronie și specificitate și vor arunca cel puțin o privire curioasă asupra ei. Cartea oferă într-adevăr ceea ce titlul promite și, mai
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
sau înseamnă a rupe din timpul nostru liber discutând cu cei singuratici și triști. Făcând oricare dintre acestea, răspundem unei nevoi umane reale, împlinim porunca de a iubi după cum am fost iubiți și bucurăm inima părintească a unui Dumnezeu Care alege să sufere împreună cu cei pe care i-a creat și-i iubește. Bunul creștin ia parte, afabil, la suferințele și bucuriile celorlalți, manifestându-se întotdeauna cu solicitudine, fiind dispus să ajute efectiv și din toată inima, bine știind că religia
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
după Dumnezeu, orice om este ca un dumnezeu; slujeau pe cei bolnavi cu dragoste creștină, îi îmbărbătau în răbdare, le insuflau nădejdi de mai bine, le mângâiau sufletele, rememorau sensul bolii și scopul principal al vieții pământești caduce - aceasta mai ales bolnavilor aflați într-o stare terminală sau celor cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust -, apoi supuneau dezbaterii și cauzele bolilor, precum și faptul că în durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, învățându-i
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
original, nici el, nici noi, nu vom ajunge niciodată...). Nu este o postură comodă, nici un parcurs ușor de împlinit. Aici intervine, cred, principala dificultate cu care Corin Braga s-a văzut confruntat în realizarea studiului propriu-zis, și pe care a ales să nu o expună vederii cititorului: ea se referă la necesara reconstituire a orizontului de mentalitate (medieval) care conferea valoarea de întrebuințare a respectivelor imagini ale lumii (numite ,hărți") sau povestiri despre lumi depărtate. Ceea ce ne desparte de oamenii Evului
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
unele din cele mai bune texte care se scriu la ora actuală în lume. De altfel, publicația noastră, care apare în nouă metropole a fost socotită, de Octavio Paz, cel mai select club al valorilor. Iar satisfacția intelectuală de a alege între mii de pagini, dintre cele mai semnificative scrise astăzi despre ideile care se confruntă, despre starea de lucruri din diverse zone ale planetei sub forma unor eseuri, a unor reportaje, a unor confesiuni, a unor opere de ficțiune, constituie
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
publicată de Mircea Handoca, în ,Vatra", 6-7/2000) dezvăluie, ca o adevărată confesiune, justificările prezenței sale în exil. Pentru a-și îndeplini o datorie-misiune: ,a salva spiritualitatea românească de o pierzanie organizată". Iată o bună parte din scrisoare: Aveam de ales între a încerca să devin un eseist de expresie franceză (exeget subțire al lui Blanchot și al a-literaturii) și a face ce-am făcut: bucătărie de exil. Am ales ultima soluție, fiindcă, implicat într-un război religios împotriva comunismului
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]