17,219 matches
-
Încă nu am murit. Femeia tânără: Cum poți să vorbești așa? O să mergem la spital și o să te faci bine. (Femeia tânără observă telefonul pierdut de copii. Se duce spre obiectul pierdut și îl ridică.) Copiii au pierdut un telefon. (Aleargă să-i caute.) Copii! Copii! (Se întoarce.) Nu i-am găsit. (Se așează lângă bătrână cu telefonul în mână.) Bătrâna: (privind-o) Acum ai un telefon. Femeia tânără: (privind telefonul) Așa este, dar nu am cerut voie nimănui să mă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Dumnevoastră sunteți căsătorit, aveți și copii mari, nu aveți gânduri onorabile în ceea ce mă privește. Medicul: Între mine și nevastă nu mai se întâmplă nimic. A trecut o lună și nu am mai cunoscut-o, dar la biserică știe să alerge. Cine știe dacă se duce la biserică sau în brațele altui bărbat? Asistenta (trăgându-se din brațele doctorului care o mângâia și încerca să o sărute): E păcat. Medicul (râzând): Păcat? Asistenta: Soția dumneavoastră se roagă pentru binele familiei. Medicul
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
milă de bunica mea. Am fost cu ea la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin ca să-i facă pensie de urmaș, fiindcă bunicul meu a decedat. După ce am plecat de acolo bunicii i s-a făcut rău. Medicul: Alergați după bani cu un picior în groapă. Așteptați! O să văd ce pot să fac. (Femeia tânără se întoarce pe coridor.) Medicul: Poate au bani. Asistenta: Un coș cu mere. Medicul: Ce să facă cu merele? Țărani! Știu să vină cu
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
ca-n tinerețe. Medicul: N-ai tu idee ce puternic este piciorul acela? Doctorița (zâmbind): Chiar funcționează? Medicul: Funcționează perfect. Doctorița: Mai mult pe acasă sau prin străinătate? Medicul: Mai mult prin străinătate. Doctorița: În urmă cu cinci ani când alergai după mine era cam bleg. Medicul: Mai iau și eu prostii din când în când. Doctorița: Până la urmă iei prostii? Medicul: După o rețetă proprie. Asistenta (ce observa starea pacientei pe aparate): Se întâmplă ceva ciudat. (Doctorița și medicul se
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
cea tânără.) Femeia tânără: Cum se simte bunica mea? Doctorița: O să primiți imediat informații. (Pleacă.) Medicul (către femeia cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla bunica ei.) Nu te-am putut ajuta. În cabinet intră cei doi băieții
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POLEN Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POLEN Aleargă toamna frunzele-n pădure, Le răvășește-ntruna pe poteci, Prin vălmășagul lor te văd cum treci, Dar nu știu care gând o să te fure. Spre ruginiu și galben să-ți apleci Privirea, ce de ele să se-ndure. Vor verdele din ochii
POLEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382236_a_383565]
-
una din frumoasele vedete de scenă și, în același timp, o foarte apreciată interpretă. Au trecut ani de când ne-a încântat prima oară cu melodiile „O rugă pentru pacea lumii”, „Omul de zăpadă”, „O clipă de iubire”, „Doar marea”, „Să alergăm prin ploaie”...! Este o interpretă cu sunetul muzicii contopit în fibrele sale sufletești și cu studiu muzical, încă de la cinci ani pregătindu-se la pian, instrument în ale cărui taine va continua să exploreze cu o infinită pasiune și iubire
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SINGURUL VICIU Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Nu te mai caut decât noaptea cu lună când inima-mi aleargă nebună netezindu-și cărări de dorințe sculptate în lemn de santal. A MAI TRECUT UN AN? Poate șapte. Veacul e ireal. Computerul se strâmbă la mine prin toți porii. Cheia de la sertar e la tine. Mă trec fiorii când mă
SINGURUL VICIU de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382255_a_383584]
-
lumini abătând alte vremuri prin gând, Un băiat liniștit trece mâna prin păr, Prinde timp sfâșiat dintr-un flaut cântând, Din clipă, buzele-i mușcă ca dintr-un măr... Soarele-n amiază visează săngerând Și pe banca ce stau eu alerg spre trecut... Mă ninge arama!..Umbrele, tot, crescând, Roata mea,-n scocul lumii, o-nvârtesc știut... O legănare-nceată, un fandango-vânt, Iar cade-n liniște bruma de rugină, Parc-aș pluti,-n aer, departe de pământ Într-o poezie cu
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului pe fruntea cotidianului las visul coroană în fiecare zi îi ridic pleoapele să mă privească atent singur hotărăște dacă-și va trăi adolescența târziu imaterial îi privesc forma alergând departe departe de toate barierele impuse de oglinzile în care vrând nevrând mă oglindesc căutându-mă în ecou plivește tăcerea crește odată cu imaginile ca o durere lăsată nerv în fibrele pământului se zbate între pietrele de hotar să prindă suprafața
ÎN ECOU PLIVEŞTE TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382290_a_383619]
-
popor. Oamenii au lacrimi în ochi, lacrimi strînse acolo de ani și ani, de aproape un sfert de secol cît un popor de 23 de milioane a trăit sub tiranie. Armata se retrage. Ofițerul care comandă trupa dinspre 13 Decembrie aleargă să afle. Se întoarce. Soldații își părăsesc posturile, din poziție de tragere. Se suie în camioane. Se alătură tovarășilor lor. Se alătură poporului. Au din nou, acum, adevărat, priviri de copii. Care au la rîndul lor părinți. Și vor avea
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
multe altele, aspecte care ne modelează, ne formează și ne conferă unicitatea. “Am văzut zilele trecute un caz concret, pe care l-am studiat din perspectivă psihologică. Două persoane discutau în parc, când dintr-o dată un tânăr le taie calea, alergând foarte tare. Observă că mai este un alt băiat care aleargă după el, însă nu au apucat să le vadă fața niciunuia dintre ei. Unul dintre observatori s-a gândit că poate se joacă și se aleargă prin parc, iar
De ce ne contrazicem şi cum putem evita certurile? [Corola-blog/BlogPost/93157_a_94449]
-
unicitatea. “Am văzut zilele trecute un caz concret, pe care l-am studiat din perspectivă psihologică. Două persoane discutau în parc, când dintr-o dată un tânăr le taie calea, alergând foarte tare. Observă că mai este un alt băiat care aleargă după el, însă nu au apucat să le vadă fața niciunuia dintre ei. Unul dintre observatori s-a gândit că poate se joacă și se aleargă prin parc, iar celălalt observator s-a gândit că primul este alergat pentru că a
De ce ne contrazicem şi cum putem evita certurile? [Corola-blog/BlogPost/93157_a_94449]
-
le taie calea, alergând foarte tare. Observă că mai este un alt băiat care aleargă după el, însă nu au apucat să le vadă fața niciunuia dintre ei. Unul dintre observatori s-a gândit că poate se joacă și se aleargă prin parc, iar celălalt observator s-a gândit că primul este alergat pentru că a furat ceva de la cel de-al doilea. De atunci încolo totul a escaladat într-o dezbatere foarte acidă, în care fiecare dintre cei doi observatori fiind
De ce ne contrazicem şi cum putem evita certurile? [Corola-blog/BlogPost/93157_a_94449]
-
băiat care aleargă după el, însă nu au apucat să le vadă fața niciunuia dintre ei. Unul dintre observatori s-a gândit că poate se joacă și se aleargă prin parc, iar celălalt observator s-a gândit că primul este alergat pentru că a furat ceva de la cel de-al doilea. De atunci încolo totul a escaladat într-o dezbatere foarte acidă, în care fiecare dintre cei doi observatori fiind convins că are dreptate. În realitate, opinia lor este puternic influențată de
De ce ne contrazicem şi cum putem evita certurile? [Corola-blog/BlogPost/93157_a_94449]
-
menținerea atenției un timp îndelungat, prezintă dificultăți în ceea ce privește organizarea activităților, uită sau pierde obiecte etc.), este hiperactiv (este în continuă mișcare, are dificultăți în a rămâne așezat în situațiile care presupun acest lucru, se agită și se foiește pe scaun, aleargă și se cațără excesiv), este impulsiv (vorbește neîntrebat, răspunde la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate, are dificultăți în a-și aștepta rândul, îi întrerupe frecvent pe ceilalți). (3) Nu reușește să-și însușească scrisul, cititul și abilitățile
Când este recomandat să ne ducem copilul la psiholog? [Corola-blog/BlogPost/93159_a_94451]
-
imediata impresiune a catastrofei. Un membru al teatrului ne narează: ,,Eu mă aflam jumătate îmbrăcat în coridorul scenei, când, la al doilea semnal de începere, 5 minute înainte de 6 și trei sferturi, se auzi un țipăt de groază pe scenă. Alergai pe scenă, care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului, Nitsche, cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine, garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
pompierii deteră jos multe persoane leșinate. Am văzut și pe directorul Jauner căzând în fața teatrului. Consulul suedian i-a dat ajutor, depărtându-l din acest loc. Ajungând afară, întâlnesc pe arhiducii Albrecht și Wilhelm, cărora le spusei ce am văzut. Alergarăm la edificiul poliției, alături, unde în curte ni se prezintă o priveliște îngrozitoare. Pompierii depuseră aci cadavrele aflate pe scările teatrului. Am numărat 50 morți. Cadavrele nu erau vătămate, ci numai negrite de fum: se vede că pieriseră sufocate. Teribile
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Iarăși și iarăși se iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se deschidea necontenit spre a primi o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și aduna vestmântul cu mânie, Mult sfâșiat de ramurile sale În vremea stinsei vârste vegetale... Unul din păcatele de timpuriu prezente în poezia mea, nelipsind nici din volumul Bunavestire, este o anume înclinație spre Ťnarațiunea liricăť
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Electra de Girodoux, un personaj observă că aricii mor zdrobiți fiindcă își caută iubirea de cealaltă parte a drumului. Iar pentru arici iubirea înseamnă traversarea unui drum. Portăreasa observase un vagabond care încerca împleticindu-se să traverseze strada și a alergat să îl ajute, fără să fie atentă la mașina care o va ucide. Ca și personajul său Renée, autoarea întreține clișeele de roman social și popular cu accente melo, reușind, în același timp, să își ia distanța ironică prin aluzii
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele cu lucruri de făcut se alege, fără greș, și cîte o mică victorie, care te scapă de
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
rămase fără răspuns. Regizorul s-a obișnuit să-și încheie filmele cu un ultim banc, o ultimă farsă, numai că de data aceasta filmul nu este o comedie, iar protagoniștii nu sunt niște personaje comice, iar Woody Allen nu mai aleargă după un zîmbet, dar nici după un examen de conștiință sau unul psihiatric. Avem o anatomie a crimei rescrisă în spiritul acestui secol, cu o doză de absurd lipsit însă de forța gravitațională a existențialismului camusian, cu o doză de
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
pe umăr, ca acelea cu care ne jucam în copilărie Ťde-a hoții și vardiștiiť, numai că mult mai lungi, ca să putem face, totuși, salutul... Iar la Ťtrageriť și la asalturi trebuia să strigăm Ťpoc! poc! poc!ť din toate puterile, alergând pe cele coclauri înnoroite ale minunatei noastre Moldove, cu tot tărhatul pe noi și lopețile Lineman bălăngănin-du-se la spate ca niște nedorite și sonore cozi..." (p. 80). Cât despre viitor, pe autor îl ia gura pe dinainte tocmai despre victimele
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]