1,519 matches
-
corpului, devine hieroglifă. Semn sacru care permite participarea la un fel de transcendență imanentă. Pietre vii ale unui templu imaterial în care ne "simțim" bine. Construcție simbolică în care totul face corp. Locuință reală sau virtuală care asigură protecție și alinare. Pasionații de jocuri pe calculator o știu bine: ei caută cu disperare în rețelele de pe Internet o formă de comuniune, creând astfel comunități nu mai puțin "reale" decât grupurile sociale, deci raționale, propuse de societate. În acest sens, pseudonimele utilizate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
penitentului și îi înseninează mintea, ajutând-o în continuare să caute voința divină. Prin această triplă mișcare ascetică, penitentul se transformă. El face trecerea de la căință la bucuria iertării, de la viața de păcat la viața de sfințenie, de la durere la alinare, de la golire de sine la plinătatea vieții harului, de la un moment de singurătate la un moment de comuniune cu Dumnezeu. Însoțit de confesor, atent la ajutorul acestuia, penitentul parcurge aceste „mișcări” interioare și se îndreaptă către o altă stare, de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sacramentală a persoanelor în vârstă se poate insera și tendința de a pierde semnificația inițială și convingerea cu care reconcilierea sacramentală era celebrată. Uneori, spovada frecventă se poate transforma într-un moment prin care persoanele vârstnice sau bolnave își caută alinarea psihologică, având tendința de a trăi celebrarea sacramentală ca pe un fel de mecanism de consolare. Prin dialogul lor cu confesorul, pot căuta doar anumite remedii de natură psihică sau psihoterapeutică. Cu toate că nu acesta este scopul sacramentului, totuși, este recunoscut
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acestea nu se mai pot întoarce. Prietenii se vor îndepărta de tine, îți vor uita numele și de abia atunci îți vei da seama că ai greșit luând droguri. Vei promite că nu mai faci dar corpul tău cere mereu alinarea durerii iar în mintea ta se derulează mereu filmul plăcerii tale. Dușmani nu îți vor fi cei apropiați (așa cum vei crede) ci tu însuți vei fi propriul tu dușman. Corpul este cel care va cere iar mintea va fi cea
Jocuri periculoase. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agăinoaei Magda, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1964]
-
bune: " Nu se poate. Nu m-a uitat încă. Poate și ea se zvârcolește așa cum fac eu. Poate mai vârtos decât mine, pentru că (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decât am iubit-o eu". Era o alinare superfluă care-mi ungea rana cu alifie. Și încă nu aveam certitudinea unei infidelități. Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și pro-fantasy, incriminările specifice caracudei etern nemulțumite, doamna cu manuscrisul pierdut în chip magic („pesemne este o jertfă cerută de Dumnezeu“, am conchis eu) și nici măcar trompeta ruginită a lui Paul Daian... Am înregistrat cu plăcut frison doar mulțimea micilor alinări de vanitate... Ca să vezi ce face exasperarea din noi! Din cât e mai urât împrejur, dintr-atât nevoia de comuniune pe cale li vrescă devine mai acută. Și mai vindecătoare. Peste o sută de mii de oameni s-au încălzit reciproc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și domnule învățător. N-a fost casă în care să nu fi intrat. N-a fost nuntă, botez la care să nu ne ducem ba, când era cazul, eram chemați și la câte o înmormântare pentru a aduce cuvinte de alinare pentru sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani să ajungă acolo. Poetul a văzut în străinii care veneau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
el. „După ce ai epuizat tot ceea ce au de oferit afacerile, politica, petrecerile și așa mai departe - și ai aflat că nici una dintre ele nu te mulțumește pe deplin sau nu ține o veșnicie - ce rămâne? Natura rămâne.“ Voia să ofere alinare. Dar ei i se părea necruțător, aiurea, indiferent - așa cum devenise și fratele ei. Când se întoarseră acasă după expediția din ziua aceea, Daniel îi întinse o cutie pentru cămăși care în ultima lună stătuse în portbagajul Dusterului său vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în brațe, se învârte iarăși cu tine prin cameră, cu dansul ei bizar, fluturându-și cămașa de noapte și îngânându-ți cântecelul ei inventat, dormi, puiul mamei, adormi la loc, dar nu adormi, vrei singurul lucru care-ți poate aduce alinare, îi cauți mamei sfârcul cu gurița înfometată și sugi, și sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
rugăciuni zi și noapte la atotputernicul Dumnezeu pentru pacea a toată lumea. Protosinghel Lavrentie Stareț Sinait * 12 august 1985 Aici la Mănăstirea Secu e loc de aducere aminte a celor de demult petrecute în cultura acestei țări, dar și prilej de alinare și odihnă a sufletului după alergătura de peste an. Obiecte expuse, fortificațiile și construcțiile de aici, ne arată că suntem un popor cu o veche istorie care poate spera la un viitor pe măsura faptelor sale glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și înfrumusețearea lui. Cu adâncă considerație, Un grup de studenți teologi * 23 august 1986 Mănăstirea Secu se impune prin frumusețea ei arhitectonică. Doresc din adâncul inimii ca bunul și 128 iubitorul de oameni Dumnezeu să o facă un leagăn de alinare a sufletelor triste și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de Părintele Profesor Floca Ioan, am vizitat acest străvechi locaș de închinare și trăire duhovnicească situat în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Tinerețe Au fost clipe de visare, De iubit și de-alinare. Zburdam sprinteni amândoi Când pe deal, când în zăvoi. Îți spuneam povești alese Sub copaci cu frunze dese. Zilele treceau în zbor Și te mângâiam cu dor. Te-am iubit sub clar de lună, Am dus traiul împreună, De-a
Tinere?e by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83188_a_84513]
-
Moș Grogan de cînd ai plecat, Începu un glas. — Serios? replică celălalt glas plin de interes calm. — Da. Și În așteptarea de o clipă se lăsă tăcerea. — Ei, parcă-i păcat, nu-i așa? spuse glasul liniștit, cu regret, fără alinare. — Da. A murit sîmbătă. CÎnd s-a dus acasă vineri seară n-avea nimic. — Serios? — Da. Și timp de o clipă se contopiră Într-o tăcere adîncă. — Ei, Doamne, n-a fost ușor, nu-i așa? — Da. Nu l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ușa ta Întunecată nouă, celor care n-am găsit o ușă prin care să intrăm, oare nu ne-ai oferit adăpost nouă, celor lipsiți de adăpost, celor care n-aveam o ușă la care să batem, celor care nu găseam alinare și goneam veșnic hăituiți pe străzile vieții? Oare nu ne-ai oferit merindele tale amare cu care să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe o umilință. Nici măcar nu cred să se fi gîndit prea mult la ea mai tîrziu. Pentru el, trebuie să fi fost confirmarea a ceea ce deja credea că știe: nu ne-ar fi bine în acea lume mai mult o alinare decît un motiv de neliniște. La sfîrșitul primului an de vîslit, a existat un semn cum că s-au înșelat, că boala mea nu se va pulveriza, ci va deveni mai grea și mai grea. Era prima oară cînd nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
insiste asupra efectelor morale ale ei: „psalmul, atunci când este cântat, înlătură descurajarea din suflet, distruge durerea la rădăcină, calmează pasiunile, usucă lacrimile, îi îndeamnă pe păcătoși la pocăință”, spune Proclu; de asemenea, și Sf. Ambroziu: „voința își găsește o mare alinare în muzică ... psalmodia calmează mânia, înlătură gândurile, ușurează tristețea”. Influența morală a muzicii este recunoscută și atunci când se recomandă discipolilor să se ferească de muzica voluptuoasă. Spune Ioan Crisostomul: „Ceea ce provoacă beția, tot aceea provoacă și muzica rea, slăbind vigoarea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din salon și văzu un zid murdar, cu crăpături adînci care scoteau la iveală cărămizile de sub tencuială. O clipă rămase amețit și aproape că leșină, apoi își aminti că părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura alinare cu care se putea alege era mîncarea proastă dar învigorantă a institutului, așa că se întoarse în restaurant. Era aproape gol, dar Ozenfant stătea la masa lui obișnuită discutînd febril cu alți doi profesori. Lanark se duse la o masă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zgomotul cascadei. Cerul se înseninase și răsărise o lună uluitoare. Deși nu era plină, lumina îndeajuns cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la intensitatea ca de tunet a apei dinn cascadă. Mai multe stele tremurătoare se reflectau în apa întunecată de desubt. Imediat ce părăsi podul, lui Thaw i se păru că luna țipă la el. Era o sirenă. Vaierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E îndrăgostită de părinții ei. în loc să învețe să fie adultă, arătîndu-mi mie cum să mă port ca un adult, ea se răsfață acasă. O, Dumnezeule, dacă exiști, fă-i ceva, rănește-o cumva, Doamne, fă-o să nu găsească nicăieri alinare decît alături de mine, fă în așa fel încît viața s-o lovească așa cum mă lovește pe mine. O, Aitken! Aitken! Cum îndrăznește să fie fericită fără mine? Thaw se prăvăli pe spate privind tavanul cu furie. După o pauză, Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și spună: „Nu-i nimeni. Poftim. Absoluit nimeni“. Mai rosti încă o dată cuvintele, mai tare, dar sunau ca o minciună. Se văzu fără de alinare, condamnat la o credință care nu-i va mai permite niciodată să-și încheie o rugăciune fără să spună: „Dacă exiști“. își trimise încă o dată gîndurile să străpungă tavanul. „Credința îmi vine din lașitate, nu se datorează slavei tale. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu durerile sufletului -- e greu, aproape imposibil, de trăit cu ele. Avem nevoie de vindecare, care „presupune doar o așezare a unor convingeri, credințe, moduri de gândire și acțiune care nu ne sunt favorabile”. „Vindecarea presupune pe de o parte alinarea rănilor noastre sufletești, iar pe de altă parte, restabilirea contactului cu Sinele nostru, manifestarea darurilor ascunse în inima noastră. Astfel vom reuși să dăm curs vieții pentru care am fost creați, o viață împlinită, o viață trăită conștient”, scrie Alexandra
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
să privim lumea prin ochii copiilor. Atunci când se joacă, copii știu să se implice total în ceea ce fac și să umple cu bucurie acțiunea lor,dar în același timp știu și să se detașeze. Vindecarea presupune pe de o parte alinarea rănilor noastre sufletești, iar pe de altă parte restabilirea contactului cu Sinele nostru, manifestarea darurilor ascunse în inima noastră. Astfel vom reuși să dăm curs vieții pentru care am fost creați, o viață împlinită, o viață trăită conștient. Când am
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Hedrock spuse: ― Dă-mi voie să-i vorbesc. Innelda zăcea nemișcată și calmă în pat. Îi dispăruseră culorile din obraji și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care trimite pe Duhul Tatălui. Semnul exterior al Confirmațiunii, este ungerea cu uleiul sfânt (Mirul, de la care derivă numele sacramentului: CBC - Compendiu nr. 266 ), și în același timp și impunerea mâinilor. Care este semnificația semnelor? Semnificația ungerii este legată de alinare, întărire și vindecare. Odinioară, când un rege sau un profet era uns, însemna că era într-o relație specială cu Dumnezeu. Când un creștin este uns înseamnă: sunt în relație cu acel om, îi dăruiesc ceva, îi confer o atribuție
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]