1,108 matches
-
Agrij și pe valea Someșului. Floră bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, șocul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea, colțișor, silnic, urzica galbenă, sănișoara, leurda, slăbănogul) și multe specii din floră de primăvară (pâștița, floarea paștelui, găinușe, brebenei, vioreaua). Fauna este diversificata în specii de: mamifere (lupul, mistrețul, vulpea
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
deal și podiș este grupată în 2 subetaje: subetajul gorunetelor și subetajul stejăretelor. Din prima categorie pot fi enumerate următoarele: gorun (Quercus petraea), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus fraineto), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), arbuști precum alunul (Corillus avelana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina). Din subetajul stejăretelor pot fi menționate: stejarul (Quercus robur), teiul, arțarul, frasinul, ulmul, jugastrul, pajiști sub forma fânețelor și pășuni naturale. Vegetația
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
adevărată pădure. Clima este temperat-continentală. Iernile sunt lungi și geroase. Crivățul, venit din zona nord-estică a Rusiei către sud-vest, produce viscol și temperaturi foarte scăzute. Verile sunt uscate și călduroase. Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a. Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
sunt cuprinse între 650 mm. în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm. in zona muntoasă. Flora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului,zambila sălbatică). Fauna cuprinde specii de: mamifere (capra neagră, cerbul, căpriorul, ursul, râsul, mistrețul, vulpea
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est și sud-est. Pădurile din jur sunt formate în general din conifere: brad, molid și pin; și din foioase: fag, mesteacăn, carpen, stejar, plop; dar și din arbuști: corn, măceș, alun, etc. Alături de conifere, foioase și arbuști mai sunt prezente și numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Piatra-Neamț se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
a continuat să fie un centru siderurgic și minier, deținând o capacitate de producție considerabilă și având în proprietate numeroase surse de materie primă: mine de fier la Ghelari, Cerbăl și Vadu Dobrii; concesiuni miniere la Lunca Cernii de Jos, Alun, Sălciua, Rimetea, Zlatna și una lângă Odorheiu Secuiesc; cinci furnale ce produceau 119.000 tone pe an; un atelier pentru turnarea pieselor de fontă cu o capacitate de 1.500 tone pe zi; un atelier de bolțar ce putea produce
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
lycaon", "Colias myrmidone" "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu); precum și un coleopter din specia "Graphoderus zonatus". Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: mesteacăn ("Betula pendula"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"), mur ("Rubus fruticosus"). La baza desemnării sitului se află trei elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: otrățelul bălților
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
în sectorul înalt fiind pajiștile alpine (pe care se găsesc ienupărul, jneapănul, afinul, merișorul). Fauna este reprezentată de mamifere (mistrețul, viezurele, lupul, vulpea, pisica sălbatică în pădurile de fag, căprioara în pădurile de conifere, ursul, cerbul, râsul), păsări (găinușa de alun, cocosul de munte, ciocănitoarea, acvila de munte) sau pești (păstrăv, clean, mreana). Munții Bistriței sunt accesibili în primul rând rutier, mai putin feroviar și de la distanță aerian. Munții Bistriței sunt deserviți de o rețea de drumuri construite pe structura de
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin ("Alnus glutinosa") și răchită ("Salix fragilis"), soc roșu ("Sambucus racemosa") și socul negru ("Sambucus nigra"), salbă moale ("Euonymus europaeus"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), zmeur ("Rubus idaeus"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice; printre care: clopoței ("Campanula rotundifolia
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus"), pin negru ("Pinus nigra") și arbusti cu exemplare de: păducel ("Crataegus monogyna"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau porumbar ("Prunus spinosa"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante, astfel: în zonele împădurite specii vegetale de stepă, păiușuri și rogozuri (plante xerofile) în luminișuri și
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei ("Tilia"), arțar ("Acer platanoides"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), jugastru ("Acer campestre"), arin ("Alnus glutinosa"), salcie ("Salix albă"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor, pe pajiștile și fânețele ariei naturale sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: iris ("Iris aphylla"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), didițelul ("Pulsatilla albă"), brândușa
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
câmp ("Microtus arvalis"), liliacul cârn ("Barbastella barbastellus"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu potcoava ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul de amurg ("Nyctulus noctula"); Păsări: găinușa de alun ("Tetrastes bonasia"), ierunca ("Tetrastes bonasia"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), pițigoi moțat ("Parus cristatus"), aușel ("Regulus regulus"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martinus"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), pițigoi de brădet
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
lipan ("Thymallus thymallus"), clean ("Squalius cephalus"), craiete ("Phoxinus phoxinus"), mreana ("Barbus barbus"); Reptile și amfibieni: șopârla de zid ("Podarcis muralis"), șopârla vivipara (din specia "Zootoca vivipara"), vipera berus ("Vipera berus"), năpârca ("Anguis fragilis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpele de alun ("Coronella austriacă"), salamandra ("Salamandra salamandra"). Insecte: croitorul alpin ("Rosallia alpina"), cărăbuși din speciile "Cărăbuș variolosus" și "Cucujus cinnaberinus", cosaș de stepa ("Șaga pedo" - specie încadrată pe lista roșie a IUCN că vulnerabilă). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
III la Chancellorsville în acea noapte. Aceasta le-a dat confederaților două avantaje—forțele lui Jackson și ale lui Lee s-au reîntâlnit, și au căpătat controlul asupra unui luminiș aflat la înălțime în pădure și denumit Hazel Grove („Poiana Alunilor”), unul din puținele locuri în care artileria putea fi folosită eficient. (Sickles a fost foarte supărat că a trebuit să cedeze această poziție; acțiunile sale de nesubordonare de la Peach Orchard în cadrul bătăliei de la Gettysburg ce avea să aibă loc după
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
prelua comanda, anunțându-l pe Lee după aceea. Aceasta s-a întâmplat în ciuda faptului că Stuart nu mai comandase trupe de infanterie. Stuart a lansat un asalt masiv pe tot frontul, ajutat de retragerea de către Hooker a trupelor din Poiana Alunilor, după care a instalat artileria în acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
incompetenței unora dintre principalii generali (mai ales Howard și Stoneman, dar și Sedgwick), dar în principal din cauza încrederii sale. Printre greșelile lui Hooker s-au numărat abandonul ofensivei la 1 mai și ordinul dat lui Sickles să renunțe la Poiana Alunilor și să se retragă la 2 mai. A greșit și în dispunerea forțelor; circa 40.000 de oameni din Armata Potomacului abia dacă au tras un glonț. Când a fost întrebat mai târziu de ce a ordonat oprirea înaintării la 1
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Trufele sunt ciuperci comestibile clasa ascomycete din familia Tuberaceae, genul Tuber. Datorită dificultății în găsirea lor sunt numite și „diamantele pământului”, fiind foarte scumpe. Trufele se dezvoltă pe rădăcinile unor specii de arbori, cum ar fi: stejar, alun, pin, fag, dar și pe rădăcinile altor specii de arbori cu care formează, prin simbioză, organe specifice numite micorize (din limba greacă "mykes" - ciupercă și "rhiza" - rădăcină). Planta aflată în simbioză cu trufa îi conferă acesteia gustul, mirosul și culoarea
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
humus, unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai frecvenți sunt diferitele specii de stejari, carpenul, fagul, bradul negru, precum și diferite specii de tei, alun, molid, plop și salcie. Trufele apar primăvara - vara în aprilie-iunie, și toamna - iarna în septembrie-decembrie și cresc doar în cicluri de 20-30 de ani, după care dispar complet. Trufele au forma unui tubercul de cartof, rotundă sau ovoidă, cu protuberanțe
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
cu puieți micorizați au avut loc mai întâi în Europa, apoi s-au răspândit și în alte zone ale lumii. Speciile de arbori care pot fi inseminate cu spori de trufă sunt variate. Cele mai recomandate sunt stejarul, carpenul, pinul, alunul. În secolul al XIX-lea trufele devin în Franța o ramură importantă a agriculturii. La începutul secolului XX, truficultura franceză s-a dezvoltat, volumul recoltat anual fiind de 1000 tone. Cele două războaie mondiale au dus însă la scăderea drastică
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
Biserica a fost pictată în 1984. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Cătunul Luncani-vale, aparținător comunei Boșorod, găzduiește o biserică de mari dimensiuni, închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului; lăcașul, inclus pe lista monumentelor istorice românești (), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa (1805), în anul 1803, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec; clopotul mic, turnat în 1804, confirmă această cronologie. Pereții edificiului, tencuiți la interior, înscriu planul dreptunghiular, cu absida
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
netedă, cu marginile crestate de afluenții Streiului și Luncanilor, are altitudinile maxime în Vârful la Cruce (1.019 m) și Vârful Iubăii (1.010 m); b) Platoul Târsa, o suprafață larg ondulată, deasupra căruia se ridică vârfurile Secuiului (948 m), Alunului (984 m) și Târsa (949 m); c) Platoul Ponorici-Cioclovina - alcătuit din calcare - este dominat de dealuri care apar ca martori de eroziune: Dl. Arsului (848 m), Dl. Robului (974 m), Dl. Padeș (1.010 m), Dl. Dreptului (950 m); d
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
Fier și reprezintă o zonă (versanți abrupți, praguri și săritori, văi, cheiuri, cascade) acoperită cu păduri de stejar ("Quercus virgiliana") și gorun ("Quercus petraea") în amestec cu specii de nuc ("Juglans regia"), sâmbovin ("Celtis australis"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb") sau alun (cu specii de "Corylus avellana" și "Corylus colurna", cunoscut sub denumirea de alun turcesc). Aria naturală protejează mai multe specii floristice rare (unele aflate pe Lista roșie a IUCN), printre care: mărarul Porților de Fier ("Cachrys ferulacea"), speci endemice de
Fața Virului () [Corola-website/Science/328964_a_330293]
-
acoperită cu păduri de stejar ("Quercus virgiliana") și gorun ("Quercus petraea") în amestec cu specii de nuc ("Juglans regia"), sâmbovin ("Celtis australis"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb") sau alun (cu specii de "Corylus avellana" și "Corylus colurna", cunoscut sub denumirea de alun turcesc). Aria naturală protejează mai multe specii floristice rare (unele aflate pe Lista roșie a IUCN), printre care: mărarul Porților de Fier ("Cachrys ferulacea"), speci endemice de mur ("Rubus severinensis") și mierluță ("Minuartia cataractarum") sau o garofiță din specia "Dianthus
Fața Virului () [Corola-website/Science/328964_a_330293]
-
arbuști prezente în arealul ariei, astfel: fag ("Fagus sylvatica"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), frasin ("Fraxinus excelsior"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), plop tremurător ("Populus tremula"), alun ("Corylus avellana") și salba moale ("Euonymus europaea"). Parcul National Domogled-Valea Cernei - Website Rezervatia naturală Belareca - romanianresorts.ro
Belareca () [Corola-website/Science/328978_a_330307]
-
a IUCN. Flora este constituită dintr-o mare varietate de arbori și arbusti cu specii de gârniță ("Quercus frainetto"), gorun auriu ("Quercus delacamphii"), stejar ("Quercus vergiliana"), vișin turcesc ("Prunus mahalaeb"), gherghinar ("Crataegus pentagyna"), păducel negru ("Crataegus nigra"), scumpie ("Cotinus coggygria"), alun ("Corylus colurna") sau smochin ("Ficus carica"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice rare (unele endemice), astfel: unghia ciutei ("Ceterach officinarum"), mărarul Porților de Fier ("Cachrys ferulacea"), garofițe din speciile "Dianthus banaticus" și "Dianthus variciorovensis", feriga cazanelor ("Cheilanthes marantae"), cămașa
Gura Văii - Vârciorova () [Corola-website/Science/328969_a_330298]