1,082 matches
-
troiene ce depășeau în unele locuri înălțimea unui om. Oră matinală, de vârf. Orașul, trezit din somn, abia s-a pus în mișcare. Cu toate că mijloacele de transport în comun circulau de obicei rar și anevoios, acum, din cauza drumului troienit și alunecos, autobuzele arhipline treceau prin stații fără a se opri. În aceste condiții, era puțin probabil să prindă un loc în autobuz. Mai bine pe jos. Nu-și puteau permite luxul să întârzie nici el, nici soția, nici la dus, nici
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca ei, dar aveam: tunuri de fabricație Krupp, model 1875, de oțel, tunuri de bronz, model 1876, tunuri de bronz sistem francez și materiale de asediu. Noi, față de superioritatea lor... trebuia să mai înfruntăm în atac și ploaia și terenul alunecos cu suișul în piept. Aveam, însă, în suflet o dorință de nestăvilit de a-i înfrânge. Stăteam în tranșee, sub ploaia cotropitoare ș‟așteptam... așteptam cu ochii țintă spre inamic... Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am închinat Sf. Ioan să ne ocrotească. când ne-am avântat, în atac, de sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie de gloanțe. Uzi până la piele, pe pământul alunecos, cu opincile încărcate de glod, și prin întuneric, cu greu ne târam spre înălțimile de acolo și, ca să răzbim, ne sprijineam în baionete, în coate și‟n genunchi. Cu unghiile eram în stare să ne câțăram până la redută!... Anton se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care promit mult, vine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă încărcând vagoane de 80 tone cu lut special (foarte greu de încărcat, fiind greu și foarte alunecos) Erau așa de slăbiți, încât abia se puteau ține pe picioare...O colegă de-a noastră aduna, din rația foarte mică de pâine pe care o primea, tot câte puțin și seara se târa în lagărul soldaților și împărțea pâinea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici o formă de relief care să-i servească drept reper, și porni la drum fără grabă, cu aerul liniștit al drumețului ce străbate o pajiște într-un amurg blând, admirând peisajul, fiecare tufiș, fiecare piatră, fiecare pasăre și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă cu un etaj la parter ședea un plăpumar sus locuia mama Jana capul ei alb și rotund ca un bulgăre de zăpadă topindu-se Încet În fereastră Îl duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că Îl cunosc mai de mult, de prin anii cincizeci, și frica lui de mine că aș fi putut fi martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lucrurilor, am adormit în câteva minute. Dar. Dar epuizat cum eram, făcusem o greșeală înfiorătoare. Când pregătisem bucla de dictafoane, ciudatul pachet se afla deja înăuntrul perimetrului. Astfel, când ideea bine conturată și viguroasă a unui lucru își eliberă lungul, alunecosul corp-gând dintre cuvintele și literele acelui bilet împăturit și înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu butoane osoase și pe mijloc un simplu cartilaj gălbui fluorescent; păstrăvi de mare cu punctișoare de-un colorit impresionant atingând toată gama spectrală; anghile uriașe cu sânge otrăvitor a căror vitalitate îi uluia când trebuia să le apuce corpul alunecos; ele se rulau în jurul mâinii ca un blestem ce-l proferau necesității carnivorelor... ciclică, răzbunătoare vendetă; stavrizi, guvizi și minunatele scrumbii albastre, lufari ambițioși, neîntrecuți la gust, labani argintii egali orientați, chefali prăpăstioși cu zalele curgând ca niște râuri neîntrerupte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se gândește Pascal, merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat, doar sunt copiii lui, mai-mai să creeze un incident internațional, și e nevoit să-i certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În urechi și simțim că sîntem la o Înălțime atît de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]