1,497 matches
-
în vileag ucigașul prins asupra faptei și îl va trimite în locul pedepsei veșnice; [Anticristul] este cel a cărui „venire va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). El nu îi va duce pe toți la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul, va dezvălui, prin acesta, toate mașinațiunile răului de care este in stare. Apoi, Pavel ne explică motivul consimțământului lui Dumnezeu: „Fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască; și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, ca să fie judecați toți cei care nu au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Iată ce ne învață Sfânta Scriptură despre Anticrist! Aici, ne‑am oprit doar asupra esențialului, dat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fi (ca semnificațieă. Fiecărei vârste Îi este specific un anumit Eu, care dă nota personală individului respectiv, ca aparținând unei anumite vârste cronologice. Copilăria este considerată ca fiind imaginea inocenței. V. Hugo spunea: „Copilu-i pur, iar omul e cu amăgiri deșarte”. Această imagine a copilăriei este rezultatul proiecțiilor noastre afective asupra copilului. El are o semnificație morală, prin grija și iubirea cu care Îl Înconjoară și Îl ocrotesc părinții săi. Adolescentul este imaginea neliniștii. El nu mai este copil, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adevărului”. E ceea ce și-a propus, de altfel, cu mijloace personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
de Sus, Iași, 1984; Poteci fără întoarcere, București, 1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de timp, Iași, 1990; Ochii viperei, Iași, 1995; Cronica regatului blestemat, Iași, 1996; Planeta lui Orim, Iași, 1999; Casa cu iederă, pref. Ioan Holban, Iași, 2000; Templul amăgirii, Iași, 2000; Cerbul de lumină, Iași, 2001; Praznicul orbilor, Iași, 2001; Porumbeii albaștri, Iași, 2003. Ediții: Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, introd. edit., Iași, 1973 (în colaborare cu Ion Arhip); Din cronica unui veac. Documente inedite (1850-1950), Iași
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
zile (1999) convulsiile imaginarului expresionist se înmulțesc: „Tot ce-ating e cenușă. Pod năruit. Hăcuire de aripi” (Ziua VIII), existența se desfășoară într-o veșnică precaritate: „Trăiesc soarta / împăraților fără tron: N-am destule cârje pentru / ziua de mâine. Nici amăgiri nu mai am / Cum aveam” (Ziua XI), predilecte fiind acum nocturnul, locurile umbroase, implicate într-un joc al gravității și deriziunii. SCRIERI: E toamnă printre femei și în lume, pref. Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1993; Singur, pref. Ion Pop, Sibiu, 1996
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Tyler Rational”. Barrow era deranjat tocmai de pretențiile științifice ale tradiționaliștilor și moderniștilor, i se păreau nu numai stupide, ci și periculoase: Poate că nu este, în sine, o crimă cu semnificație majoră să vorbim despre „modele”, dar e o amăgire să introducem distincții acolo unde... nu există! ș...ț Prea facila folosire a diagramelor are un singur rost: să întărească iluzia că avem de-a face cu un domeniu științific precis, similar științelor naturii 48. El îi acuza pe teoreticienii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la Giosuè Carducci, de la romanticii și prerafaeliții englezi la Heine, de la Lafcadio Hearn la André Gide, de la Maurice de Guérin la Gabriele D’Annunzio. Aceasta, mai ales în Visări păgâne (1912). În Eternități de-o clipă (1914), dar îndeosebi în Amăgiri (1916) și în Grădina între ziduri (1919), parnasianismul e complicat cu un simbolism artificios, fiind puși la contribuție, între alții, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de Régnier, Albert Samain, Oscar Wilde, Valéry, valorificați mai mult în latura
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai ales din lumea Orientului Apropiat și Îndepărtat, dar și din mitologia greacă (Centaurii), nelipsind (mai cu seamă în Eternități...) priveliștile de metropolă occidentală (Sonete pariziene
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare i-ar fi procedeele, poetul continuă să fie mai aproape de Hérédia decât de Verlaine. Noi progrese sunt realizate în Grădina între ziduri, dar și aici simbolismul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
ireversibila ei lege, provocând totuși o senină, o temperată melancolie. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Povestea celui din urmă sfânt, cu schițe de Petru Georgescu-Rachtivanu, Paris, 1912; Visări păgâne, București, 1912; Eternități de-o clipă, București, 1914; Iubita de zăpadă, București, 1915; Amăgiri, București, 1916; Poezia lui P. Cerna, București, 1916; Grădina între ziduri, Paris, 1919; ed. București, 1920; Pe Argeș în sus, București, 1923; ed. București, 1936; Dinu Păturică (în colaborare cu Adrian Maniu), București, 1925; Satul meu, București, 1925; Biserica de
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Noaptea amorului sau în Noaptea patimilor. Cu timpul, sensibilitatea proprie, vădit modernă, simțul muzical deosebit, experiențele variate și, poate, noi lecturi ies la suprafață. Și dacă Stanțe, Cântecul crinului roșu ș.a. mai păstrează fibre vechi, alte poeme, precum Oraș cu amăgiri deșarte, Nevroză, Vechi motiv flamand, Imnul funebru de Chausson sau ciclul Toamna denotă apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
Davidescu (Leagăn de cântece) și Radu Gyr. Publicația se arată ospitalieră și cu producțiile de esență tradiționalistă (Ilariu Dobridor), cu versificația simplistă, stângace, a lui V. Demetrius sau cu sămănătorismul schematic, idilic, al Mariei Cunțan. Colaborează cu proză G. Bacovia (Amăgire), Pan M. Vizirescu, George Acsinteanu. Coperta și interiorul revistei sunt ilustrate cu reproduceri după Cecilia Cuțescu-Storck, Oscar Han, Corneliu Medrea. Alți colaboratori: N. Batzaria, G. Murnu, Al. Cazaban, N. Pora, G. Talaz, Dem. Bassarabeanu. N.S.
ORIZONTURI NOI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ascetice (i.e., postul). Două persoane pot asuma, cantitativ și calitativ, același comportament plecând de la două (invizibile) rațiuni contrare. Iluzia exteriorității ne poate proiecta în ceremonialul etalării „virtuților”, în timp ce esența ascezei ține de adâncirea lăuntrică a chenozei. „Instituind posibilitatea permanentă a amăgirii și minciunii”, spune Michel Henry, „duplicitatea apariției desfășoară un univers al cărui principiu e ipocrizia. Nu că aceasta s-ar stabili aici sub forma unei stări de fapt întotdeauna realizate, ca și cum toate comportamentele detectabile într-un astfel de univers ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
omul o poate înghiți nu întrece vreo măsură sau bănuială. „Chiar făcându-și un vițel și.e., idolț, omul exprimă această dorință șinfinităț după Dumnezeire”, spune starețul Emilianos. Intrarea în monahism ar trebui să fie echivalentă cu desprinderea de noianul amăgirilor în care ne proiectează o dorință prin definiție politropă. Părăsind împrăștierea (diaspora), mintea omului trebuie repatriată în marea Împărăție a lui Dumnezeu. Fără această dureroasă dezvrăjire, în care profunzimile sufletului se limpezesc, viața monastică capătă un puls hipotensiv. La orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că acele busolei indicau direcția inversă, dădu ordin ca direcția vasului să fie schimbată în consecință. Vergile fură din nou brațate și astfel Pequod se întoarse iarăși cu prova în vînt, înfruntîndu-l vitejește, căci briza prielnică nu fusese decît o amăgire. între timp, Starbuck - oricare ar fi fost gîndurile sale tainice - nu scosese nici un cuvînt, decît pentru a împărți ordinele cerute; iar, Stubb și Flask, care păreau să-i împărtășească într-o oarecare măsură simțămintele, se supuseră și ei, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eroului în jurul căruia se desfășoară întreaga intrigă (Terry Lennox), dar și de senzația acută a detectivului că se mișcă într-o lume fără contururi, pândită la fiecare pas de primejdia anulării ființei umane. Momentele de jubilație sunt scurte, înșelătoare - mici amăgiri de sine într-un lanț al eșecurilor. Singura dimineață în care Marlowe se scoală binedispus se desfășoară sub semnul inutilității absolute, al inconsistentului și al zădărniciei desfigurante: A doua zi dimineața m-am deșteptat târziu, din pricina onorariului substanțial pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și magică, ceea ce lipsește. Ea este apropiată de halucinație. Astfel, se vorbește despre fantasme canibalice, expresia fiind cât se poate de ilustrativă, prin forță și realism. Perseverând în refuzul de a cunoaște adevăratul sens al absenței, încorporarea devine o simplă amăgire. „Tocmai pentru a nu «înghiți» pierderea, ne imaginăm că înghițim, că am înghițit ceea ce s-a pierdut, sub forma unui obiect” (N. Abraham și Torok, 1973/1987). În schimb, deși încorporarea lasă loc procesului de introiecție, acest lucru se va
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
moarte cu psihologa sa, el declară: „Sunt gânduri pe care nu le poți da la o parte” (Raimbault, 1975/1991). Înțelegem astfel de ce Press (1995) a afirmat că „reprimarea conținuturilor conștiente menținute ca atare și imobilizate în eu este o amăgire”. Posibilitatea de a înlătura din minte pulsiunile despre care subiectul știe că sunt condamnabile și cărora le rezistă este și ea foarte aleatorie. Freud (1937a/1987) recunoaște că „îmblânzirea” pulsiunilor nu merge în mod cert până la a le face să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Dragostea și moartea în provincie, Damian Stănoiu - Fete și văduve, Cezar Petrescu - Oraș patriarhal, Gib I. Mihăescu - Zilele și nopțile unui student întârziat, Mircea Eliade - India, Șantier, Nichifor Crainic - Nostalgia paradisului, Petru Comarnescu - Chipurile și priveliștile Americii, Emil Cioran - Cartea amăgirilor ș.a.). Revista publică materiale de specialitate privitoare la librari și edituri (Regulamentul editorilor, Librarul, Librăriile), aspecte și instantanee de la Zilele cărții, premiile literare etc. Cele mai multe materiale sunt scrise de directorul Editurii Delafras, Petre C. Georgescu-Delafras (mai interesante, între ele: Românizarea
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]
-
apă, luând din când în când din rezervă, din recipientele aliniate de-a lungul peretelui, și vorbeam necontenit, aproape că strigam, silindu-mă să fiu indignat, vrând parcă să mă conving singur că acea cădere luminoasă nu era decât o amăgire datorată tensiunii. — Știi la ce mă duce cu gândul viața noastră? La samuraii din ultimul război, care se ascundeau în junglă și continuau să se bată și după cincisprezece ani de la terminarea luptelor! Nu, e încă și mai rău. Fiindcă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Kissinger au criticat aspru doctrina acelei Pax Americana anticomuniste adoptate de SUA În primii ani ai Războiului Rece. Lupta Împotriva comunismului, oriunde și oricând, cu orice mijloace și indiferent de costuri, În numele unei cruciade ideologice, era considerată de Kissinger o amăgire a măreției și o abdicare de la doctrina de politică reală (realpolitik)2, care au Împins Statele Unite să Întreprindă o serie de acțiuni internaționale periculoase, chiar nebunești, printre care cea din Vietnamxe "Vietnam". De aceea, Kissinger și Nixon au promovat o
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Îndepărtare de politica prudentă și că marchează o reîntoarcere la spiritul cruciadei ideologice și la nerezonabilul discurs maniheist. Din punctul de vedere al realiștilor, o astfel de strategie discursivă ar putea duce SUA la angajamente internaționale fără sens, derivate din amăgirea măreției, ceea ce ar submina poziția internațională a Statelor Unite. De aceea, războiul din Irak, susțin realiștii, nu este În concordanță cu interesele naționale americane. 4.2. Teoria și practica păcii (liberal-)democraticetc "4.2. Teoria și practica păcii (liberal‑)democratice" Un
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]