1,286 matches
-
un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum nepăsător, „cum să nu râd de ăștia, uită-te numai la ei !“ - și poc ! îi mai trase o lovitură de bocanc Zenobiei - „te apucă râsul numai când îi vezi, amărâții dracului...“. și poc ! îmi trase și mie o lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o mașină în care se aflau doi bărbați. 15. Îmi e nespus de greu s-o situez pe Zenobia în cadrul ei real, nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
susține că în nici unul din cazurile amintite nu e vorba de dragoste. E drept, mai recunoaște și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le plângi de milă dacă îi compari. Niște amărâți, vai de mama lor, trăiesc retrași prin cine știe ce coclauri, fac dragoste acolo, în colibe, până îi vizitează zeii. Atunci devin copaci, cu atâta se aleg... Pe ăștia îi consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...“ „și dacă nu greșește ?“, l-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cine, ascuns, înghesuit printre ceilalți, încearcă să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai recunoaște... * La circa 100 km de Roma, Biagio di Crescenzio, un tânăr de 23
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
momentul în care toate mișcările mele din ultimele zile aveau să se lege de la sine. Din când în când mă încerca revanșa, acum neputincioasă și sporadică. („Nimeni din miliardele de oameni care au populat de-a lungul vremurilor pământul ăsta amărât nu ne a păstrat imaginea iubirii-miracol și toți credeau că iubesc. Nimeni nu mai știe cât de strălucitoare e iubirea“, și așa mai departe...) Asta a durat o clipă și încă una. Deasupra, pe cer, de nu știu unde, apăruse un norișor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc prin casă. La o răscruce, ne întâlnim cu un țigan care locuia la marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
știu că n-am a mă duce, dar nici nu m-oi lăuda ca dumneata, precum că am fost student la șapte clase primare și că am dat și liceul... cu var, pe pereți Auzind cum l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și, dac-am văzut că nu se potolesc și am zis: „Vedeți-vă de treaba voastră, noi nu la voi ne gândim, ne gândim la oamenii ăștia de conducere, că nu trebuie să le facem greutăți, probleme. Suntem și noi amărâți, avem pedeapsa care-o avem și nu trebuie să ne certăm“... Colegi de-ai noștri, meseviști. Și, dacă n-au vrut să se potolească, să-și vadă de treaba lor, tot a continuat să aibă ură pe noi. Și-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o comparație între un mesevist oarecare și un general, pe care... nu-i dau nume. Care avea vreo trei crime la el, la momentul potrivit. Generalul și-a luat trei ani cu suspendare, nici măcar cu închisoare, și unul d-ăsta amărât și-a luat meseveul sau 20-25 de ani. Deci tot banii-i la putere. Că și eu, dacă aș avea bani, aș scăpa mai ieftin. Acum, depinde de suma pe care o dai. Degeaba asta cu PNA-ul. Reclamele, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram, cum să vă zic acuma, eram un fel de legitimă apărare, că era la mine-n casă și a intrat prin efracție. Dacă eram un criminal cu sânge rece, sadic și pus pe crime... Dar eu am fost un amărât care am căutat să tot creez, așa, niște povești de nebun... I-am tăiat un sân, l-am fiert, în scopuri canibalice. Deci eu mi-am construit, așa, un fel de scăpări de astea, să ajung la un spital psihiatric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dus o viață amărâtă. Vă dați seama, patru copii cu unul care muncește și cu soție care avea și ea un copil. Era vremea aia grea, de se lucra numai la CAP. Sunt din Spanțov, Călărași. Până în clasa a patra, amărât, cu lipsurile astea. În clasa a patra am plecat la școală de orfani, la Condeești - păi, era o școală ajutătoare pentru ăia fără părinți, ori ambii, ori fără unu - ca să învăț și eu carte și o meserie. Am plecat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe lângă mâncare și țigări. Plus se punea și ordonanța, era un ban. În ’99, șantierul naval scoate posturi și pică și soția la șomaj. Ordonanță, șase luni. Cât am avut bani, viață frumoasă, de unde cheltui, când s-au terminat banii, amărâți. Am început să merg la sor-mea la Craiova, să muncesc acolo, la sapă, la vie, la porumb. Soția, cu copiii. Cel mare, la școală. Eu aici, la pușcărie, că aici am avut timp de gândire, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un cumnat și o cumnată. Zic că nu sunt de acord, dar din motive... divorțăm. Fără să știu, ea făcuse și de partaj, și de copiii. Noi locuiam la un cămin de nefamiliști, în șantierul naval. Ce-aveam de împărțit, amărâți, frigider, aragaz, canapele, s-a adunat bagaj, nouă ani de zile, indiferent ce casă. Eu am refuzat tot bagajul, fiindcă a luat copilul. A refuzat să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am început să plâng pe copii. Am dormit trei zile la soacra. N-a venit. Am zis că viața pentru mine nu are rost. Copilul era câștigat de ea, pe ea care am iubit-o, plecase... Doamne, ce rost am, amărât, pe drum... Am încercat să mă spânzur și am fost surprins de un frate de-al meu, când confecționam. A trecut o lună, două. N-am aflat nimic. Amărât, nespălat, cu barbă. Toți, că las-o dracului în pace. Plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
frumoasă, harnică. Cam ca mine, puțin mai deschisă la culoare. Nu era diferență între noi ca frumusețe, cine știe ce. Dar nu vreau să mint că sunt icoană de închinat, dar n-am fost violent. Am avut și noi viața asta de amărâți, i-am dat și eu o palmă, două, nu zic, dar dădea și ea, că nu puteam să zic că eu am dat și am câștigat. Ce destin e ăsta? Pedeapsa asta pe viață nu are nici un farmec asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atâția ani. Numai Dumnezeu m-a ajutat. Dom’le, eu cred că Dumnezeu o fi zis că nu sunt așa de vinovat, cum zice și Biblia, că ne-am unit legitim în biserică și a ajuns să ne despartă un amărât, acel amant, mai mic decât ea cu nouă ani de zile, care a mâncat la masa mea, care a vorbit cu copiii mei, mai mic decât mine cu noușpe ani. El căsătorit, el doi copii. Eu nu văd unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru căruță. Și, dac-am văzut că ei e puturoși și mă uitam la băieți, că toți era îmbrăcați frumos, avea bani la ei... Eu eram mai așa, nu prea mă băga în seamă. „Ce, băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla?“ Am avut ambiție și stai că-mi fac eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat un butoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de acolo și eram mulțumit. Eu mă mulțumeam cu cât luam. A, dac-aș fi fost un copil de-o familie mai bună, mai înstărită, poate că îmi părea rău, regretam. Că, vorba aia, îmi plăceau banii, nu? Dar, fiind amărât, mă mulțumeam cu ce luam. Vindeam personal pe la buticuri, pe la chioșc. Mă uitam la preț cât costă Kentul: 20, eu îl dau cu 15, și l-a luat. Sau Marlboro - 10, îl dau cu 5, și l-a luat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Prin târguri. La Valea Cascadelor, la Abator, în partea ailaltă, lângă Splai, pe la Ghencea. Ei, străinii, când erau prinși, erau jefuiți. Din mâinile la organ, cum ar veni, i-am luat hoțul. Era unul la magazinul „Unirea“, unul Castro, un amărât, vai de mama lui! Vindea și el lanțuri d-alea duble, semințe și Kent, Beteu d-ăla lung, ăla alb. Și l-a luat un plutonier major de la circa zece. Era în spate, la Moșilor. Eram îmbrăcat „domnul locotenent“, ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
supărare presărate pe pământ, câte stele pe cer. El ar fi dorit să poată fi de folos tuturor acestor nefericiți. Așa greoi la minte cum era, ar fi vrut să le poată face ceva pentru ei. Dar el era un amărât de străin și nu-i rămânea decât să bată străzile, cu Napoleon după el. Unsprezece și jumătate. Mulțimea de pe stradă se împrăștiase care încotro. A mai trecut un tren pe deasupra și a făcut să se cutremure întreaga construcție. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Iași, să le stea rușilor ca un cui în talpă... - Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o să ne unim până la urmă... Îi vezi cum trec prin vamă cu traiste de pătrunjel, rațe, gâște, să le vândă dincoace, să mai facă un ban. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat. Un val de iubire îmi inundă sufletul. Lumina, lumina ajunge și la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu multe chimicale, ba clonări, ba viruși... Ei, parcă-i o regulă, nu? Nu mai mori de gripă, vine cancerul, nu mai mori de cancer, vine SIDA, când nu s-o mai muri de SIDA, vine el altceva. Parcă la amărâții ăia din Africa nu le-o fi dus cineva virușii? Că ei nu aveau toate blăstămățiile astea... Parcă stă și se uită la noi, câteodată mi se pare că-i văd ochii, se uită așa, pe-o machetă ca alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țara asta? Cine? Pe urmă, gândește-te și la viitorul tău... - Ahaaa... asta-i culmea, mă schimonosește căscatul, îmi trage nările... - Nu vrei să faci carieră? Vrei să mucegăiești în bibliotecă și să faci fișe toată viața? Să stai în amărâtul ăla de bloc? Ia gândește-te mai bine și la interesul tău... Acum poți să fii cât de deștept, dacă nu ești al cuiva, nu ajungi nicăieri. Dacă ai susținerea noastră, după ce luăm puterea, crezi c-o să-ți mai pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că te urmăresc oamenii și acum adevărul iese la iveală - tu îi urmărești pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia vânzătorului de înghețată făcea remarci similare despre familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]