9,447 matches
-
să se concentreze la drum, la ce avea de făcut. Și, cu toată strîngerea de inimă, trebuia să mai ia în calcul o variantă: aceea ca părinții să nu mai fie în viață. Nimic nu-l îndreptățea să elimine această amară posibilitate. Trase aer în piept și se strădui să-și golească mintea. Se scutură, ca și cum ar fi aruncat de pe spate o greutate, apoi reluă înaintarea. "Va fi bine!", gîndi, amintindu-și spusele lui Arus și încurajările Hanei. Dacă i-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să vă convingeți, vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știi bine care este adevărul. Nu putem rămîne. Devine periculos să prelungim șederea aici. Nu pot. Eu mă întorc. Trebuie să mă conving că e așa cum spuneți. Nu vă opresc. Mergeți mai departe. Vă voi ajunge din urmă, dacă... Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji. Căpriorul reluă: Crezi că, dacă vei vedea tragedia cu ochii tăi, situația se va îmbunătăți? De ce să-ți faci rău singură? Pentru că nu pot altfel. E ceva ce trebuie să fac. Atunci hai acum. Ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate), drum la capătul căruia aveau să-l aștepte, cu inima deschisă, părinții lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de atîta amar de vreme și nu putea spune că a descoperit vreun indiciu. Dimpotrivă, dacă măsura numai distanța care îl despărțea de punctul de plecare, și nu avea nevoie de altă dovadă care să-l aducă, poate, mai aproape de adevăr: bătea pasul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copilărie... Ratase momentul și, deși își dorea cu adevărat apropierea, ezita să o facă. Dintr-o dată, Lupino își aminti străfulgerat: Dar, domnule, n-am înțeles nici atunci și, crede-mă, nici acum nu găsesc logica mișcării tale: ai mers atîta amar de drum să o cauți pe mama; ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată, ai hotărît să te întorci exact de unde ai plecat. Ești bun să-mi explici de ce ai procedat așa? Nu mă mir că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
existențială. Că așa n-are omul noroc, că o mulțumire are și el, o bucurie acolo, că și-așa viața asta e cum e, mai vine și o nenorocire de-asta pe capul lui și-i face zilele și mai amare și mai nesuferite. Că în fond, ce? Mult ceruse el? Că să fie a naibii ziua când s-a mutat în blocul ăsta de idioți cu neamurile lor cu tot. Când ajunse la aparatul genital ce reieșea a fi unul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în barul din colțul străzii, cu riscul de-a suporta declarațiile pătimașe ale barmanului Florin până dimineață. Socoteala din bar nu se potrivi însă întocmai cu cea de-acasă. Barmanul Florin stătea pe trotuarul de vizavi, plângând cu lacrimi mari, amare, înjurând de toți dumnezeii că a dat faliment ca un idiot și urlând cât îl țineau bojocii că viața lui nu mai are, vezi bine, nici un sens. Singura femeie, da, da, singura pe care o iubise cu adevărat, virtuală mamă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
puie pofta-n cui. Luminăția Voastră, ați ajuns cumva la... vreo strate gie? Oștirea e nerăbdătoare. Prealuminata Voastră minte a hotărât o tactică de luptă? — Răbdare, răbdaaare..., veni răspunsul pițigăiat al prea luminatului. Mă gândesc la acest lucru de atâta amar de vreme, că și uit uneori la ce mă gândesc... La ce mă gândesc? Acum însă, gata, știu! Nu-mi explic de ce, dar de data aceasta Prealuminatul părea mai puțin luminat ca oricând. Să fi fost lumina difuză a amurgului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu Manea și Broșteanu, ca în atâtea alte rânduri, să-și convingă amicii că este un individ cu totul și cu totul special, că nu e de ici, de colo, și că până și maică-sa, deși plânsese mult și amar, îl pistonase să se însoare și chiar îi descrisese binefacerile vieții în cuplu, în timp ce îi mai adăuga un polonic de ciorbă fierbinte în farfurie ca dovadă că nu e de colo să aibă cine se îngriji de tine, întrezărise în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aur curat. Uneori, rareori, te va întâmpina un trecut frumos; alteori, deseori unul dureros. Nu te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cine nu riscă nu câștigă, nu-i așa?! Nu te căzni să fii asemenea cu cel de alături! Fii tu însuți, încaltea să pierzi ori să câștigi pe limba ta! De regulă copiile nu au valoare.... Va fi vai și-amar de neamul ai cărui fii nu vor vrea să mai știe unul de altul. Să ne bucurăm, să ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ceea ce zice sau face cineva, n-ai decât s-o iei pe cont propriu, dezamăgirile sunt ale tuturora! Vorba aceea cu „apără-mă de prieteni, că de dușmani mă apăr și singur” nu-i lipsit deloc de miez (miezul cam amar...)! Socotindu-ți bănuții din pungă, gândește-te mai întâi la ce vei mânca mâine, șiabia după aceea la câștigul ce-ar putea rezulta dint-o afacere oarecare! Când ai luat tot greul pe umerii tăi, ți se pare și mai greu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda, peste toate, masa, toate râd de ea; îi urcă sângele în obraji și rușinată, simțind sfiala, începe să i se prelingă lacrimi din ochii tăcuți și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
orice-ai spune, Peste toate o lopat? de ??rân? se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului ?i gânduri Ce-au cuprins tot universul Încap bine-npatru scânduri". ?i peste toate aceste ?iruri de existen?e umane supuse aceluia?i destin amar, st?pane?te lini? tita ?i str?lucitoarea privire a lunii simbol al unei naturi impasibile: „ ?i pe to?i ce-n ast? lume sunt supu?i puterii sor?îi Deopotriv? -i st?pane?te rază ta ?i geniul mor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ispita de a-și asuma În fine actele, fie ce-o fi. Nepăsarea, Într-o lume ideală, este divină, Vasile. Dar nu trăim noi evul unei epoci ideale acum? — La urma urmei, poate că așa voi ajunge celebru , zâmbi el amar și se ridică să aprindă lumina. O aprinse, apoi se așeză la biroul lui prăpădit și vechi, deschise caietul În care Își nota gândurile și Începu să scrie. 10 Dimineața de miercuri l-a prins dormind cu capul pe birou
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să mi-o dai mie. Simt cum bluza îi e deschisă de niște mâini pe care nu le mai cunosc, nu le mai recunosc. Omul îi dă jos fusta și chiloții, și apoi simt pe limba Sophiei un gust ușor amar și știu că omul e deja înăuntrul ei și că sexul lui caută să atingă și să sărute fiecare perete interior al Sophiei, și tot ce urmează nu se întâmplă decât în închipuirea mea. Mâinile mele nu ezită nici o secundă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
trăit-o amândoi, eu văd că ești în trei luntri că zici că faci bani și ești moșier că Băsescu în asta, mai spune, ca povestești frumos. Parcă e film, dar nu cred, dar e un film frumos, cam trist, amar. Nu prea ți-a fost ușor. Orfan, divorțat, tot timpul atent, greu. Mai bine ca mine, am venit de la țară, am facut seralul, am intrat în partid (m-au băgat ei), am câștigat că ține ciubuc cât încape, fata e
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a celui negarnisit cu titluri prețioase și pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele ștampilatorului, pe forumuri sau în alte medii, el a fost făcut dobitoc, genial, pervers, erudit, dement, sublim, netreb nic, potlogar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țină departe de paginile care urmează acestei prefețe. Prin contrast, cine dorește o gură de aer curat bate la ușa la care se cuvine. Nu știu și nu-i treaba mea să știu cum vor primi alții Miros de roșcată amară. în ce mă privește, îmi asum exaltarea și, la nevoie, o explic. Deocamdată, ajunge să spun că m-am abandonat celor 33 de texte care urmează cu o voluptate cvasierotică. M-au încântat, cu forța de impact a unui cadou
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
simțurilor, cu o sete pe măsura foamei cu care a fost scrisă. Prospețime, necomplezență și fugă din canon - aceasta ar fi formula prozelor lui Dan Alexe. Cele trei borne se găsesc, fără excepție, în fiecare povestire din Miros de roșcată amară. Indiferent dacă în centrul prozelor stau cupluri / triunghiuri amoroase sau personaje de subterană ori de periferie, indiferent dacă în conul de lumină nimeresc interlopi cu mitraliera pe genunchi, curve revanșarde, mistici deraiați, fotografi metrosexuali, milițieni roși de frustrări, etnologi stârniți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
peisaj literar cu multe zone aride, într-un timp în care încă scriu (și sunt publicați) atâția veleitari cu ifose, într-o țară unde eradicarea anemiei și a rahitismului literar ține de utopie, o carte cum e Miros de roșcată amară e echivalentul unui electroșoc. Iar dacă m-ar pune cineva să recomand una sau două povestiri, n-ar face decât să-mi dea brânci în fundătura nedreptății. Din cauză că n-aș ști ce să aleg. Baletul de cuplu sau trio e
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
trebuie scrisă cu multe semne grafice, era miiiiLLLăăă. Coborând scările, știam că bufniturile înăbușite pe care le auzeam veneau de la capul ei izbit repetat în perete. Jos, în curtea blocului, am auzit-o răcnind și hăulind singură. Miros de roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea pistruii și ochii albaștri. Și-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că plângea. — Iau autobuzul de-aici, mi-a țipat. Dispari. — De ceeeeee?!!! am strigat. — Ai râââsssss, mi-a răspuns hohotind. Lașule. Am tras mașina pe marginea șoselei și m-am culcat. Am bele scaune din față miroseau încă a mirodenii amare. M-am pus pe bocit. 4 Saskia și o rățușcă Am iubit odată o femeie cu care nu știam cum să ne zicem și să ne strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]