1,154 matches
-
Mutația nu este reversibilă în condiții de disponibilitate energetică normală, ceea ce conduce la creșterea depozitelor de lipide (care în Caenorhabditis elegans sunt în mod normal mici). Structura insulinei este bine conservată ontogenetic, fiind asemănătoare (cu destul de mici diferențe) la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Insulina de balenă, de exemplu, diferă de insulina umană printr-un singur aminoacid (ca și insulina de porc). În general, insulele de țesut endocrin din pancreas sunt diseminate în întregul organ, cu excepția unor specii de pești
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
răspândirea speciilor străine, care este în creștere și determină o omogenizare a distribuției speciilor. Intervenția omului a majorat rata de extincție a speciilor de peste 1000 de ori față de valorile medii din istoria planetei. 10-30% dintre speciile de mamifere, păsări și amfibieni sunt amenințate sau în pericol de dispariție. Omogenizarea florei și faunei a determinat elaborarea în 2001 de către IUCN (the International Union for Conservation of Nature) a unor linii directoare pentru prevenirea pierderii biodiversității cauzate de speciile străine invazive („IUCN Guidelines
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
transluminală și operația de by-pass aortocoronarian). Acești bolnavi au o afectare difuză a arterelor coronare sau vase coronariene foarte mici (boala vaselor mici). Inițial, modelul care a stat la baza acestei tehnici de revascularizare miocardică indirectă a fost inima de amfibian. Inima amfibienilor, spre deosebire de cea a mamiferelor, este univentriculară și nu are artere coronare care să vascularizeze miocardul. Irigarea cu sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
operația de by-pass aortocoronarian). Acești bolnavi au o afectare difuză a arterelor coronare sau vase coronariene foarte mici (boala vaselor mici). Inițial, modelul care a stat la baza acestei tehnici de revascularizare miocardică indirectă a fost inima de amfibian. Inima amfibienilor, spre deosebire de cea a mamiferelor, este univentriculară și nu are artere coronare care să vascularizeze miocardul. Irigarea cu sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului. Ideea se
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
55), care a creat canale transmiocardice prin puncționarea ventriculului cu ajutorul unui simplu ac, dar procedeul a fost sistematic investigat de P. Walter și colaboratorii săi (56) la începutul anilor 70. Încă de la început s-au manifestat obiecții asupra transferării modelului amfibian la om. Astfel, Pifarre și colaboratorii arătau în 1969 (57) că sângele nu poate trece din cavitatea ventriculului în miocard datorită condițiilor presionale caracteristice cordului uman. Oricum, succesul pe termen lung al metodei era compromis datorită coagulării rapide a sângelui
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
domesticus), rândunica (Hirundo rustica) etc. Reptilele au puține specii caracteristice zonei forestiere: vipera neagră (Vipera berus și vorianta prester), șarpele de pădure (Coluber langissinus), șarpele de alun (Caranella austriaca), gușterul (Lacerta viridis), iar prin poeni și pajiști, șopârla (Lacesta agilis). Amfibienii, întâlniți în ochiurile mlăștinoase-băltoase din această zonă, sunt reprezentați prin tritoni (Triturus vulgaris), buhai de baltă (Bombina bombina), cunoscutele broaște de lac (Rana esculenta, Rana ridibunda), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca râioasă verde (Bufa viridis) și brotăcelul (Hyla
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
meioza I, când scade la nivele joase. După terminarea meiozei I și eliminarea primului corp polar, activitatea MPF crește din nou și rămâne înaltă până când ovocitul este blocat în Metafaza II. Un factor desemnat CSF sau factorul citostatic, evidențiat la amfibieni, stabilizează MPF în cursul blocajului din Metafază. MOS fosforilează și activează MEK-proteinkinaza, ceea ce conduce la activarea MAP kinazei. După toate probabilitățile, activarea căii MAP kinazei stă la baza potențialului oncogenic al proteinei MOS și poate media acțiunea acesteia în cursul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
activarea căii MAP kinazei stă la baza potențialului oncogenic al proteinei MOS și poate media acțiunea acesteia în cursul meiozei. MAP kinaza este în mod specific activată în meioză, nu însă și în mitoză. În ovulul fecundat al mamiferelor și amfibienilor sunt exprimate și alte protooncogene ca mesaje materne, fiind transcrise și după activarea genomului embrionar. Spre deosebire de c-mos, setul de gene include multe protooncogene exprimate în mod obișnuit în celulele somatice. De exemplu, protooncogenele exprimate ca ARN matern în ovocitele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inutile din diferite țesuturi, în vederea realizării unei arhitectonici corespunzătoare a organelor. Exemplele dramatice sunt cele reprezentate de eliminarea țesutului interdigital în procesul de morfogeneză a membrelor superioare și inferioare, ca și eliminarea țesuturilor larvare în cursul metamorfozei insectelor și a amfibienilor. Moartea celulară programată genetic joacă rol important și în dezvoltarea sistemului nervos, prin eliminarea neuronilor care nu reușesc să realizeze conexiunile corespunzătoare. În sistemul imunitar, moartea celulară programată genetic este răspunzătoare pentru eliminarea limfocitelor selfreactive sau a celor nefuncționale. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fiind însăși 61 producerea de gameți unisexuați. Aceste caracteristici sunt determinate de anumite gene, aflate pe cromozomii sexuali,(sau heterosomi)care la rândul lor pot fi cromozomi identici (XX sau ZZ) sau diferiți (XY sau ZW). La vertebratele inferioare (pești, amfibieni, reptile), la speciile ovipare, se întâmplă adesea ca temperatura mediului ambiant să influențeze sexul viitoarei progenituri. Nu este cazul și la animalele homeoterme, unde sexul viitorului individ este dictat cert de către cromozomii sexuali. 3.1. Reproducerea la pești Reproducerea în
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
spre lumen este reprezentat de celulele exocrine, care varsă secreția lor bogată în zimogen direct în canalul pancreatic. Stratul extern, cel endocrin, este orientat cu fața către capilarele învecinate, în care varsă secreția lor de insulină și de glucagon. La amfibieni și reptile, insulele variază mult ca aspect. Insule mari se întâlnesc uneori în splină (fiind dominate de prezența celulelor ?), în timp ce insulele mici sunt dominate de prezența celulelor β. La mamiferele superioare și la om, insulele (foarte numeroase) sunt dispersate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
gâsca sălbatică (Anser anser), lișița (Tilica atro), barza (Ciocania ciocania), bâtlanul (Ardia cinerea), pescărușul (Larus) etc. Cândva, bogăția faunistică prilejuia o plăcută deconectare prin practicarea vânatului și pescuitului sportiv. Aplicarea Legii 18/1991 a făcut ca lacul să fie desființat. Amfibienii sunt reprezentați de broaște (Rana esculina, Bufoviridis), iar reptilele de șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele orb (Anguis fragilis), șopârla de câmp (Lacerta agiles), șopârla de nisip (Eremias argusta), gușterul (Lacerta virides). Batracianul cel mai tipic este Rana dalmalina. Ca
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
că ea, existentă, acolo undeva în rețeaua neuronală funcționează protectiv pe viață. Mistic, această întâlnire cu iluminarea reprezintă ultima treaptă a căii inițiatice, dar de fapt ea constituie începutul unei alte scale a conștiinței. Dificultățile sunt similare cu ale unui amfibian care încearcă să meargă pe uscat. Cunoașterea conștiinței universal creatoare și a voinței sale îi aduce iluminatului încercarea de a realiza voluntar și frecvent această uniune, nu ca un pustnic ci adânc ancorat în această lume. Voința sa pendulează între
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numărul de gene pe care îl deține acesta. De exemplu, la eucariotele unicelulare, mărimea genomului variază între 9Mb (la drojdia Saccharomyces cerevisiae) până la 700 000 Mb (la amiba Amoeba dubia), fiind un raport de aproximativ 80 000 între acestea. Printre amfibieni, cantitatea de ADN variază de la 1 la 100, broasca râioasă Xenopus laevis având un genom de aproximativ aceiași mărime cu cel al omului (3400 Mb), de 30 de ori mai mic decât cel al salamandrei, Necturus maculosus (102 500 Mb
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
celulă. Deși, în general, se observă o creștere a mărimii genomului de la organismele mai simple cum sunt bacteriile și virusurile, spre cele mai evoluate de tip eucariot, de la această regulă există excepții, mai ales printre eucariote. Evident că peștii primitivi, amfibienii și plantele cu flori nu sunt de 10 ori mai complexe decât mamiferele, deși au de 10 ori mai mult ADN. În consecință, putem aprecia că, evoluția genomului s-a realizat, în mare, pe 2 căi și anume: - prin creșterea
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
ales faptului că heterozomii sunt într-o stare primitivă și că nu s-au diferențiat morfologic și genetic, este posibilă mărirea cantității de ADN prin fenomenul de poliploidizare, fără ca aceasta să afecteze determinismul sexelor. Din această cauză la pești și amfibieni se observă o mare variație a cantității de ADN. De exemplu la amfibieni, broasca râioasă americană (Bufo americana 2n = 22) are 137% ADN comparativ cu mamiferele placentare, specia de broaște Rana pipiens (2n = 26) și R.catesbiana (2n = 26) au
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
au diferențiat morfologic și genetic, este posibilă mărirea cantității de ADN prin fenomenul de poliploidizare, fără ca aceasta să afecteze determinismul sexelor. Din această cauză la pești și amfibieni se observă o mare variație a cantității de ADN. De exemplu la amfibieni, broasca râioasă americană (Bufo americana 2n = 22) are 137% ADN comparativ cu mamiferele placentare, specia de broaște Rana pipiens (2n = 26) și R.catesbiana (2n = 26) au 200% ADN, iar speciile de salamandre au și mai mult ADN. Astfel la
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
provine de la un singur părinte, vorbim despre reproducerea asexuată. Așa este cazul reproducerii partenogenetice (dezvoltarea unui ovul nefertilizat), în care doar femelele sunt cele care participă cu material genetic la constituția genotipică a progeniturilor (de exemplu, unele specii de nevertebrate, amfibieni, reptile etc.). O întrebare fundamentală a științelor evoluționiste (psihologie evoluționistă, ecologie comportamentală, genetică evoluționistă ș.a.m.d.) este cea legată de apariția reproducerii sexuate. David Buss, unul dintre pionierii psihologiei evoluționiste, consideră studiul reproducerii sexuate ca fiind cea mai de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
metoda pe ipoteza că dezvoltarea mișcărilor la copil se face în mod ontogenetic. În acest sens, reeducarea trebuie să-l orienteze pe copil spre învățarea căilor de dezvoltare a mișcărilor normale; se observă că primele mișcări în deplasare au caracter amfibian, iar într-un stadiu mai avansat mersul devine reptilian, iar abia în momentul în care reușește să se ridice în patru labe, sprijinindu-se pe genunchi și pe mâini, mersul dobândește caracter mamalian, manifestat prin alternarea membrelor superioare cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Persistența memoriei (1931) ori în Ceasuri moi (1933). Imagini ale morții, ale excrementelor, mutilării ori castrării, ale cadavrelor în putrefacție, apar în Canibalism de toamnă (1936-37), Spectrul sex-appeal-ului (1934) și Călărețul morții (1935). În Spectrul sex-appeal-ului, o fantomă gigantică, un amfibian spectral ce reflectă, probabil, propria fobie a artistului, imagine a feminității eterne, este surprinsă, la momentul apusului de soare, chiar înainte de a intra în apă. Monstrul evocă și rezumă teama de impotență și boli venerice, ce l-a determinat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o paletă largă de resurse specifice. Dintre acestea, remarcăm în primul rând posibilitatea de procurare a proteinelor animale prin practicarea pescuitului, această ocupație putând fi complementată de culesul a numeroase alte resurse specifice, dintre care amintim diverse tipuri de moluște, amfibieni și reptile (GARSON 1980, 564). De asemenea, din punctul de vedere al culesului resurselor vegetale, luncile râurilor concentrează un număr mare de plante ale căror rădăcini (ex: Nymphaea alba/nufărul alb, Potentilla anserina/ coada racului, Butomus umbellatus/crinul de baltă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
dens și lax (lacunar). Ganglionii limfatici sunt organe ovalare turtite sau reniforme, cu dimensiuni de 230 mm. Tot țesutul limfoid, reprezintă 5% din greutatea corpului, masa cea mai mare fiind reprezentată de ganglionii limfatici. Ei, apar pentru prima dată la amfibieni sub forma unor corpusculi mici anexați vaselor; se găsesc și la păsări ca un țesut limfoid difuz dispus de-a lungul traseului limfatic; la amifere și om ei sunt bine dezvoltați formând grupe mari sau mici aflate în țesutul conjunctiv
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
pe râzătoare au devenit silabe slab legate între ele (abia mai vezi pe ici pe colo un ciot de nume). Dacă ar fi trăit puțin mai mult, ar fi ajuns să le combine liber. DAK: Adică ar fi creat un amfibian pe nume ciurda, sau ciuraland, un cocoșel pe nume boțag și cine știe ce alte crocozenii? MX: Nimic nu e exclus. Cred că a fost mult mai precis în DAGI doar pentru că unele personaje s-au arătat nemulțumite de stilul eliptic din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
plante. Se apreciază că învelișul vegetal al tundrei este distrus de păsări în procent de 50 80%. Cele mai cunoscute păsări din tundră sunt: gâștele sălbatice, rațele roșii, lebedele, păsări răpitoare (șoim călător, șorecar încălțat). Reptilele aproape lipsesc din tundră, amfibienii sunt foarte slab reprezentați, în schimb insectele au o răspandire mai mare (in special țânțarii și muștele în timpul verii). III.3.1.3. Învelișul de soluri Solurile tundrei sunt caracterizate printr-o gleizare puternică și supraumezire. Ele au un profil
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
brun (Ursus arctos), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus), păsări diverse: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia) ciocănitoarea. Reptilele sunt puține la număr, o răspândire mai largă având vipera comună (Vipera berus) și șopârla vivipară (Lacerta vivipara). Dintre amfibieni este prezent tritonul siberian (Hynobius keyserlingi). Taigaua nord-americană este cea mai vastă zonă vegetală din America de Nord, desfășurându-se de la Oceanul Pacific la Oceanul Atlantic, pe aproximativ 5000km pe direcție est-vest, între Terra Nova și Alaska. Varietatea condițiilor de relief și de sol
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]