1,063 matches
-
și să măsoare timpul În funcție de schimbarea regulată a poziției trupului ei pe prosopul de plajă, Într-un subtil joc erotic, când nu era de-a dreptul provocator. Făcea totul pentru un ochi absent, pe care Încerca să-l scoată din amorțeală, să o vadă și să Înțeleagă că era acolo doar pentru el. Un el care nu exista poate cu adevărat, sau, dacă ar fi existat, nu l-ar fi remarcat, chiar dacă s-ar fi aflat la câțiva pași de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folosință - oricât de nevinovat sau inofensiv folosul. Căci tocmai inutilitatea generală a unei părți atât de mari din natură se află la rădăcina vechii noastre ostilități și indiferențe față de ea. Există un fel de răceală, aș spune mai degrabă o amorțeală, un spațiu gol În miezul coexistenței noastre forțate cu toate celelalte specii ale planetei. Richard Jefferies a forjat un cuvânt care s-o definească: ultra-umanitatea a tot ceea ce nu este om... nu alături de noi sau Împotriva noastră, ci În afara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nu am energia să te iubesc. Adevărul este că...” etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe taurul pestriț a lui Auta, nici chiar mersul. Picioarele soldaților au totdeauna această însușire minunată de a ști să meargă și singure chiar când stăpânul lor e obosit și când somnul cu neputință de alungat toarnă în pleoape dulcea amorțeală caldă și grea. Când izbutea rareori să-și dezlipească pleoapele fierbinți, Iahuben se uita cu jind la Puarem și la Tefnaht care dormeau odihnitor în largile lor scaune căptușite cu piei de leopard, și chiar la sclavul de pe taur care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
venit să-ți spun ție. Auta asculta încordat. După fața vrăjitorului vedea că acesta nu minte. Își freca pleoapele de zor, uitîndu-se la Tela. Apoi luă puțină apă și bău, după aceea își stropi fața. Se trezi în sfârșit din amorțeala istovirii și abia atunci pricepu tot ce ascultase. Sări numaidecât în picioare și zise grăbit: - Tela, poate că tu minți, dar eu mă duc să văd. Tela îl apucă de braț și-și vîrî fața în obrazul lui Auta. Ochii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
După un somn adânc de om sănătos, Auta ieși în zori din baraca de bârne. Dimineața își ridica tocmai atunci aburii din prăpăstii. Munții se vedeau frumoși peste zări, albaștri și scunzi. Cei mai depărtați păreau nori. Sclavul își scutură amorțeala și se duse la izvorul rece. Asinii rumegau. Soldatul încă dormea, aici nefiind trâmbiță. Auta privi muntele în sus, unde printre stâncile golașe se pierdeau cărări. Vârful muntelui nu se zărea de după nori. Apoi coborî ochii, simțindu-se privit de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
antene parabolice, își aruncă privirea să descifreze însemnarea cu marca de fabricație a ligheanului, ezită și se juli, alegându- se c-o spintecătură superficială, de 15 centimetri, pe partea interioară a gambei piciorului drept. Șocul izbiturii îi anestezie durerea. Când amorțeala produsă de ciocnire pieri, balsamul întins pe halca piciorului de limbile de cățel ale vântului continuă să-i țină locul nedureros. Două ore mai târziu începu ploaia. Sinistratul evolua la o altitudine la care ploii îi era încă îngăduit să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul, acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai greoaie, năclăit de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pliante și bannere? Nu prea cred, spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă liniștitor. — Trebuie să-i trezim pe toți din amorțeală. Locuitorii din Residencia Costasol sînt disperați după noi vicii. Oferă-le satisfacții, Charles, și te-ai scos... 21 Organigrama crimei Încrederea ei În existența unor păcate Încă necunoscute, Încă așteptînd să fie descoperite, mă luase cu totul prin surprindere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de mînă și mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele reflectate, de parcă se simțea mai În largul ei În lumea aceea Înversată.) Ești obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de armată care-i trezește din amorțeală pe băștinașii vlăguiți... — Și ce-i rău În asta? Îmi pare o descriere destul de corectă. — Tu n-ai văzut decît stadiile premergătoare, bombele puturoase și farsele cu așternuturi. Cum o să păstreze lucrurile În mișcare după ce-o să plece din Residencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mașinăria, prin care Crawford se pregătea pentru plecarea din acea seară și pentru sarcinile ce-l așteptau În Calahonda. Avea să plece, avînd cu sine nimic altceva decît Porsche-ul său ponosit și colecția de rachete de tenis, să scoată din amorțeală Încă o fîșie de litoral. Am oprit motorul Citroënului și-am aruncat o privire la șirurile de scaune aurite și mese cu postament de pe terasă, Încercînd să mă hotărăsc ce să-i spun lui Crawford fără să stîrnesc o furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul Veterinarei era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i frică? o întrebă el, și-i luă mâna. Ea nu-i răspunse. Așteptă. Cârciumarul vorbea, îl simți cum se apropie. Avea răsuflarea fierbinte și ochii lui păreau prietenoși. Îi fu frică și în tot trupul i se urcă o amorțeală. Ar fi vrut să plângă, dar lacrimile nu mai veneau. În curte, brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dibace. Ucenicul, tot cu ochii pe Didina. Femeia așeza farfuriile, sorbea vinul scump și râdea cu ochii în ochii Stăpânului. Și ce mai priviri avea! Gheorghe a băgat de seamă. Mai la ziuă, când se încurcaseră limbile și dase o amorțeală peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale unui grup de băieți care păreau atât de plictisiți, încât parcă zăceau în fața unui televizor invizibil, cu privirile inexpresive și indiferente față de ce se întâmpla în jur, de parcă s-ar fi uitat la Richard și Judy1, cuprinși de o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să aibă tatuat pe frunte: „Asta e tot?“. Nici măcar nu m-a consolat ideea că cel puțin nu mă sâcâie. Într-un fel, aproape aș fi preferat sâcâiala în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un fel de țipăt, ca și cum ar fi avut dureri fizice, dar cu altceva în el, ceva oribil, ca un ecou în urma sa. Cred că dacă l-aș auzi acum aș zice că e greu de îndurat, dar în starea de amorțeală în care mă aflam doar l-am evaluat în liniște și l-am observat, trecând mai departe. Am bătut-o ușor pe umăr, m-am ridicat, plin acum de un calm surprinzător, și am deschis din nou dulapul. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că lucrurile erau și mai ciudate decât crezusem. Spunea că inițial mă sunase în legătură cu Ben - care însă apăruse la un prieten, între timp. Încercam din răsputeri să exprim ușurarea pe care știam c-ar fi trebuit s-o simt, în ciuda amorțelii privind oricare parte a vechii mele vieți, când Sally mi-a zis că se părea că Judy devenise dependentă de jocurile de noroc (din soiul cel mai ciudat). Una dintre compensațiile faptului că, bănuiesc eu, în ultima vreme devenise totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Sophia nu este niciodată punctuală. Face parte din atracția ei ucigătoare pentru bărbați. După ce spuse asta, Marci se strecură prin Îmbulzeala care șerpuia În sus pe scara spre mezanin. M-am ținut după ea, cuprinsă fiind de o stare de amorțeală: tot ceea ce mă aștepta nu era decât o groaznică teroare. Eram și eu, o dată În viață, ușurată că sunt invizibilă, așa cum eram ascunsă În mijlocul mulțimii de turiști și de grupuri organizate de elevi: nu voiam să mai fiu băgată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. Istorisiri nesănătoase fericirii 129 - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se trezi Șerban din somn, după ce se dezmetici din amorțeală cât de cât, ca lovit de trăsnet parcă fiind, el își vorbi în sinea lui, cu mare entuziasm, aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eu lucrurile. Eu prefer extremele... Și duci extremele la limită. Da, uneori... Tu extrem extrem de atrăgătoare, pui extrem de multe lemne pe foc, extrem de extrem... De fapt, prin extreme cunoști adevărul: uneori e extrem de bine, alteori nu... dar prefer intensitatea în locul amorțelii și mediocrității. Eu prefer abstractul. Extremele sau concretul nu-s bune... Adică vrei să spui că preferi o schemă cu lanț de carbon în locul unui apus de soare colorat? ... Nu mi-ai răspuns la întrebare. Sau să zicem altfel: preferi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței pe când lichidul își găsește făgașe pe pielea ta, se acumulează în picături de-o greutate precisă, apoi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
timp de adaptare, până și acea slabă pojghiță polenică de lumină avea să-mi fie de-ajuns ca să văd. Și odată ce reușeam să văd și să zăresc ușa, aveam să fiu în stare să-mi silesc picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent se izbi de celălalt capăt al sofalei, iar zdruncinătura puternică ce urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de pânză moale, încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]