1,366 matches
-
Bătrânul era tot atât de singur ca Dumnezeu. Ba, odată a ținut să adauge că singurătatea lui Dumnezeu și a Bătrânului aveau aceeași cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote suspecte, pe care nu le luam însă în seamă; mergeam cu capul în pământ ca să mă feresc de șerpi. Deodată, am înghețat. Undeva în fața mea lătrase scurt, furios, un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata să cred că singura crimă a zeilor este omul, care nici pe marginea gropii nu încetează uneori să fie o canalie; face calcule murdare până amuțește cu un pumn de țărână în gură. Toate cuțitele cu care s-a înjunghiat au fost ținute de mâini omenești, toate plutoanele de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învîrtind o nuia în foc. Atât ne-a spus: Voi încerca să repar mâine aparatul de radio-emisie". După care a amuțit. "Lei", șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învîrtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ușii, primul secretar îi strânge o dată mâna și, cu aceeași bătaie prietenească pe umăr, ține să adauge: „Și, dacă mai sunt probleme, vă rog să nu mă ocoliți. Respectele mele !” Ușa s-a închis. Toți cei aflați în antecameră au amuțit, au uitat complet de ei. După scurgerea momentelor de derută, secretara tehnică, prima care a reușit să și vină-n fire, îi zâmbește profesional. Apoi, anunță pe următorul înscris pe listă să se pregătească. La ușă, profesorul Șerban se află
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ofrandă răzbunătorului Ahile (și al cărei trup va fi așezat alături de trupul mutilat al lui Polidoros); moartea aceasta sugerează, totodată, o moarte încă și mai cumplită, un soi de moarte de data asta definitivă a eroilor troieni, dispăruți pentru totdeauna, amuțiți pe vecie. Pentru Hecuba, orice invocație adresată celor morți pare să fi devenit zadarnică. Pentru că nu mai există nici fantome răzbunătoare, nici umbre tutelare ale Troiei. Nici Priam și nici Hector nu vor veni, fie și doar pentru a anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întregime, pe îmbinarea temei „minunii” cu tema înfruntării fantomelor: frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea la fel de „neasemuită” a modelului în timpul vieții; uluirea în fața statuii dezvelite („you wonder”), care nu numai că-i amuțește pe privitori, dar îi și face să rămână înmărmuriți, încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine vie. Efectul asemănării este atât de șocant, încât el se calchiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a fi o femeie care știe să se joace cu ouăle fără să le facă omletă - hm, hm! - decât atunci când vrea ea. Cam așa văd eu lucrurile. Vă rog să mă scuzați, monsieur le comte, pentru cuvintele mele proaste. Contele amuți. Nu pricepuse nimic, dar nici să-i spună asta slugii nu se făcea. Julien îl punea, ca de obicei, în dificultate. Nu-i mai rămânea decât o singură soluție: să rumege fraza valetului, până când va reuși să-i prindă sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
confiscarea carnetului. Cum textul de lege pentru omuciderea cu frigarea nu încadrează fapta destul de ermetic, asasinul a rămas nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în „Do major” de Haydn. Dascălul lui Beethoven are acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură. ...„Trebuie să-l cunoști pe Vladimir Beral”, fu prima lui frază, când vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe care părea că l-a reținut domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei subțiri, în timp ce mușca din prăjituri. — Ai amuțit dintr-o dată, constată doamna Levy. Ce s-a întâmplat, Gus? O altă încercare terminată cu eșec? — Domnișoară Trixie, strigă domnul Levy în urechea bătrânei. Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de vânt, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de amenințarea agentei Watson că Îi va rupe mâna domnului Reid dacă nu se calmează. Domnul Reid urlă de durere. Vasul de război strigă: — Charlie! Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care toată lumea amuți. Mașina de patrulare porni pe Andreson Drive, Însoțită de zgomotul ascuțit al sirenei. Logan era așezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu fața pământie și umedă, cu mâinile Înfășurate În jurul stomacului și dezvelindu-și dinții la fiecare groapă sau denivelare. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cutii Întregi de materiale printate pe hârtie lucioasă de calitate, sub banca pe care stătea computerul. Femei și copii: mai mult copii. În dormitor găsiră o cameră video de ultimă generație. De jos se auzi un zornăit și dintr-odată amuțiră cu toții. Scârț. Și ușa din față se deschise. — Dunky? Poți să-mi dai o... Cine naiba ești tu? Logan Își vârî capul În jos, pe scări, pentru a vedea o femeie gravidă, Îmbrăcată Într-o haină de piele neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sparte. Acum se părea că au ca țintă fetișiștii. Deja se Îngroșa gluma. Scandau și strigau insulte În direcția tribunalului: bărbați, femei, părinți și bunici, toți strânși la un loc, cerând sânge. Mai lipseau doar furcile și torțele. Apoi mulțimea amuți. Ușile mari de sticlă de deschiseră În lături și Sandy Moir-Farquharson ieși În ploaie. Gerald Cleaver nu era cu el: În nici un caz n-avea de gând poliția din Grampian să-l lase pe Cleaver pradă acelei mulțimi, indiferent cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de armă. Deschise torpedoul și aprinse lumina de bord. Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul de iarbă devenea tot mai intens. Danny găsi chiștocul pe perna scaunului și-l stinse. Cu mâna liberă deschise portofelul insului și trase afară permisul de conducere și peste o sută de dolari în hârtii de zece și douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acuzării. Claire încerca să împiedice apariția știrii cu căsătoria în presă, deoarece nu voia să ajungă sub ochii lui Coleman, însă n-a reușit. Și a costat-o enorm, după cum sunt sigur că știi. Buzz își fixă privirea asupra apei, amuțind - trucul lui preferat când voia să-i facă pe suspecți să se destăinuiască. După un minut sau două Lesnick reluă: Când ziarele de scandal au anunțat următoarele două victime, am știut că asasinul trebuie să fie Coleman. El fusese unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zboară din mână un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se folosi de patul puștii cu țeavă retezată ca să-l amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în lumea viselor - poate pentru totdeauna. Buzz băgă pistolul în buzunar, se îndreptă spre ușa din dos și intră. Râsete și un dialog răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văd, o, zeilor, că v-ați înfricoșat de obrăznicia trimișilor lui Yam” (Baal și Yam, II, 18-24 ; cf. 30, p. 187). în Mitul lui Zu (versiunea asiriană) - despre care am mai avut prilejul să vorbesc - zeii intră în panică și amuțesc după ce demonul Zu fură din cer „tăblițele destinului”. [Când] Zu a dispărut [cu tăblițele destinului] și s-a ascuns în muntele său, Tatăl Enlil, sfetnicul zeilor, a rămas fără grai ; Tăcerea s-a instaurat, muțenia a luat loc. Zeul suprem
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și șterseră copacii din interiorul împrejmuirii. Craig își întoarse gâtul și privi uimit cum dispăreau în direcția aerodromului său personal. Motoarele gălăgioase scoteau acum sunetul atenuat, de neconfundat, al aparatelor pe cale de a ateriza. Vâjâitul elicelor se auzi din ce în ce mai încet, amuți cu totul; apoi un pârâit de motoare mai mici: jeepuri, le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]