3,548 matches
-
Printre două bucăți de soare. La Porțile Stelare apele s-au prăbușit... În via visătoare, lângă ciocârlia bordată cu azur și cu dimineți în pârg Stă boaba vânătă a ciorchinilor copți târziu într-o toamnă cu sârg... Natura-i o ancoră în fluxul luminii, curcubeu cu ochi albaștri, Când Dumnezeu o pictează... Mereu ia foc ademic de la aștri.... Simt florile cum vibrează...Nu au durere. Nici măcar disconfort. Le găsesc totdeauna zâmbind, libere, polemizând în plin confort... Doar noi, obsedați de lumină
LA MARGINEA TIMPULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348286_a_349615]
-
normal, mărită parcă anume pentru retina noastră obișnuită, de altfel, cu firescul. M-am oprit în loc nu o dată, să-i admir chipul de copil jucăuș care, într-o încântare mută, privea șăgalnic apele curgătoare ale Dunării. Luminată și senină, părea ancorată în mantia cerească, privind spre omenire cu îngăduință și zâmbind îngerește, cu chipul într-o parte, revărsându-și strălucirea transversal și pictându-și noblețea propriului său spațiu cu câte o stea venită să-i vegheze călătoria. Cu cât înaintam mai
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
Dumnezeu, Măria Sa, Va păși înrourat De-acest cânt curat. Psalm Sufletul mi se trece, Gonind pe-a beznei vale, Își caută Lumina Migrată într-o stea, Căci nu e altă cale, Spre țărmurile tale, La care într-o zi voi ancora. Sufletul dă în floare, Găsindu-Te, Iisuse, Și cântec mai ferice Sub cer nu s-o-ntâmpla, Căci nu e altă cale Spre țărmurile Tale, La care într-o zi voi ancora. În patrafir de rouă Aplauda-te-or crinii
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
țărmurile tale, La care într-o zi voi ancora. Sufletul dă în floare, Găsindu-Te, Iisuse, Și cântec mai ferice Sub cer nu s-o-ntâmpla, Căci nu e altă cale Spre țărmurile Tale, La care într-o zi voi ancora. În patrafir de rouă Aplauda-te-or crinii Și sufletu-mi lăicere Spre cer ți-o revărsa, Căci nu e altă cale Spre țărmurile Tale, La care într-o zi voi ancora. Portret Caisul frânt, aproape-ngenuncheat, A înflorit din nou
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
țărmurile Tale, La care într-o zi voi ancora. În patrafir de rouă Aplauda-te-or crinii Și sufletu-mi lăicere Spre cer ți-o revărsa, Căci nu e altă cale Spre țărmurile Tale, La care într-o zi voi ancora. Portret Caisul frânt, aproape-ngenuncheat, A înflorit din nou lângă izvoare. Vine un ceas prescris de Preaînalt. Vă las în Dumnezeu, acolo-i soare. Caisul mâine va rodi mirări, Fecioare le-or culege în descântec. Vine un ceas predestinat de zări
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
învățând această lecție de la părinții noștri, o perpetuăm către generațiile ce vin după noi. Bătrânețea este și ea un simbol al eternității. Acești oameni își văd propriul trup murind câte puțin în fiecare zi, deși mai au încă picioarele bine ancorate în viață. Alungarea din zalele tinereții este inerentă pentru fiecare dintre noi. Poate ar trebui să ne luăm carnețelul și să notăm pasajele vieții, să luăm în calcul posibilitatea de a ajunge astfel și la epilog, la fel ca ei
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
ÎNCEPUT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu fiecare iertare Apare un nou început. Plutești în vină că și vântul Cu un cuvânt, cu un sărut. O iedera ne ține visul Ancorat între iertări, Și-apare dorul, necuprinsul, În arșiță de căutări. Iertarea, singura comoara Ce viața ne-o lasă cadou. Este că stingerea de seară A soarelui de pe platou. Aduc că palida ofranda Ca un sărut între plecări, Aduc iertării o
CU FIECARE IERTARE, UN INCEPUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348471_a_349800]
-
Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului personaj haotic cu pelerină de noapte magia ta mă sperie se năpustesc asupra mea efecte întortocheate storci dealurile de ierburi și aliniezi pădurile pentru proba de foc ai ancorat pe un țărm de cenușă la ce bun când următorul sonet se va nărui sub ochii tăi? vei pleca în zori să nu mă trezești spinii din palma ta m-ar convinge că otrava e pentru uriași Referință Bibliografică: otrava
OTRAVA E PENTRU URIAŞI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345063_a_346392]
-
se bazează în exclusivitate pe voluntari, un jurnalist român din SUA a spus: “O așteptăm la muncă patriotică!” Personal urez succes Corinei Drăgotescu și integrare ușoară. În același timp, încerc să fiu realistă și consider că visele ei nu sunt ancorate în realitate, sunt greu de realizat la aproape 50 de ani. Șansele unei cariere de succes, așa cum a avut în mass media din România, sunt aproape nule. Nu știu precis, dar din experiența mea în domeniul asigurărilor, știu că unei
ROMÂNII DIN SUA DESPRE DECIZIA DE EMIGRARE A JURNALISTEI CORINA DRĂGOTESCU de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345043_a_346372]
-
puțin, e mai important sufletul omului’’ a adăugat. După cum s-a relevat mereu, preț de peste cinci ore, până târziu în seară, la manifestările la care am fost invitat la Ipatele, rădăcinile și sufletul dumnealui au fost și vor rămâne întotdeauna, ancorate în pământul în care și-a înmormântat strămoșii. În cuvântul de deschidere și de evocare a personalității academicianului Ioan Hăulică, fiu de onoare al comunei Ipatele, primarul Costică Postârnac, inginer de profesie, n-a uitat să amintească faptul că vorbește
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
46]. Dascălul are datoria ca întotdeauna să asigure liniștea, ordinea și atenția elevilor în timpul predării, „dacă cuvântul dascălului găsește liniște și seninătate adâncă, atunci va fi ca în portul liniștit de vânturi unde corabia este păzită de iernile grele și ancorează liniștită în auzul elevilor. Dacă însă pentru orice furtună grea zgomotul ascultătorilor suflă contrar în mijlocul vântului, atunci ea va naufragia în derivă”[47]. „Să faceți, deci, liniște la predare, prin tăcere”[48]. Pedagogii ortodocși știau desigur, că menținerea liniștii și
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
că altul, probabil mai de soi, tot numit ori ales cu cântec, cum se zice în democrație, fără a fi taxat pentru „viciu de fraudă”, făcea bișniță cu blugi aduși pe rachiu adăpat și vândut în străinătate, în timp ce vasul-școală era ancorat în porturile europene... Da! De foi de salcâm sau de mătase de porumb fumam eu, dar nimeni n-a îndrăznit să zică ceva la adresa mea ori să mă pună la plată că este vorba despre un viciu! Era plăcerea mea
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
-m-au, culcat pe pat în mașina salvării! Bărbat 100%! Cu sirene... cu tămbălău și viteză. Între timp iar m-au întrebat „cum îmi zice”, mi-au intocmit o fișă, mi-au luat temperatura, m-au ințepat în mâna dreaptă, ancorându-mă la un aparat de perfuzii. Ajungem la (un) spital. Mă descarcă! Repede-repede, aleagă doi ambulanțiști (brancardieri nu-mi prea vine să zic!!! Știți voi de ce...), împingând patul pe rotile în care eram culcat... spre un fel de cameră de
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
Bisericii de Răsărit cu modernitatea. Așa cum putem bănui, efortul nu este deloc simplu și nici lipsit de pericole precum acela de a relativiza propriile fundamente sau de a seculariza involuntar discursul teologic. Cu toate acestea, tocmai pentru că Ortodoxia este ferm ancorată în propria ei Tradiție, dialogul cu principiile fondatoare ale doctrinei drepturilor omului se dovedește roditor. În orizontul crizei de libertate prin care trece în prezent cultura modernă a drepturilor, contribuția ortodoxă la o cultură a datoriei față de Dumnezeu și semeni
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
le înțelegea. A continuat să citească, să le recitească, până într-o zi, când a descoperit adevărul în taina lor, al mesajelor scrise direct sau ascunse printre fraze. Și totuși timpul se grăbea, visele țineau pasul cu el, iar ea ancorată între ele și realul de fiecare zi, își promitea că într-o zi va ajunge cu bagheta magică a veșnicului adolescent să se proiecteze într-unul și să-l materializeze pe celălalt. Nu s-a înșelat, și-a realizat multe
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
în viața societății moderne, dar și-au încărcat timpul cu teme care le menținea viu interesul. Seara, invitatele așteptau cu emoție ora de plecare cu barca lui Ștefan spre Vamă. Când au fost la plajă au văzut mai multe bărci ancorate în apropiere. Nu știau care este cea a lui Ștefan. Lângă digul de beton ce ducea spre larg, era legată o barcă care folosea pentru transportul pasagerilor spre ambarcațiunile ancorate mai departe de țărm. Se gândeau cu teamă la momentul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
în surdină din DVD-ul încorporat și prezența lângă tine a unui "lup de mare", cum este proprietarul acestei ambarcațiuni. Dalia se așeză confortabil pe puntea din prova bărcii, pe când Gloria mai precaută, pe scaunul de lângă conducătorul ei. Ștefan ridică ancora și porni motorul care începu să duduie creând o stare emoțională celor două pasagere. - Să nu vă fie teamă. La început vom merge mai încet până când vă veți obișnui cu acest mod de deplasare. - Să trăiți domn’ căpitan, răspunde Dalia
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
și entuziasmate de acest inedit moment din viața lor de provinciale. Navigau pentru prima dată pe mare. Sorbeau picăturile de rouă franțuzească din cupele din semicristal azuriu și gustau din plin beția vitezei. Excursia a fost plăcută, dar scurtă. Au ancorat la debarcaderul din Vama Veche ridicat de către pescarii ce-și aveau talienele montate în larg. După ce i-a lăsat paznicului ceva de băut și niște bani să-i păzească barca, Ștefan și-a luat diplomatul, invitatele și a pornit cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
ci timpu, să ajung mai repede. Calea a mai potrivită, ar fi fost , pe la Moșicu, cum am zis, dar exista riscul să fie acasă și să mă întoarcă de la pârleaz înapoi, căci dincolo de el, trona legat pe-o sârmă bine ancorată în pământ pentru a se putea plimba, un dulău cât toate zilele și rău peste poate. Pentru a mă feri de pericolul de a da nas în nas cu el vreodată, îmi interzicea cu desăvârșire să o iau pe acolo
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
făcând arcuș însingurării dalbe, gonași de fum scoteau din foc risipa strivind cărbunii nepăsări-ți oarbe. te-ai dus cântând printre ruini de ceață ferice că te-ai rupt din lanțul mort lăsându-mi mie cruda dimineață în care-am ancorat doar vise-n port. scutur cearceaful plin de vorbe goale, de nopți udate cu luceferi mii cu umbrele ce-au plâns în piept a jale trăgând pământu-n gând, doar ca să vii. știi lanțu-acela cu lăcaturi sparte? crăpa cu fiecare clipă
ÎNSINGURARE ÎN DOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376961_a_378290]
-
cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului și apoi scoase telefonul sunând în noapte. - Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în brațele căruia se simțea atât de bine
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
vreme ea dezapreciase felul cum fusese stopată... Își scutură capul frumos, boltit de-o frunte înaltă care ți-ar fi dezvăluit capacitățile-i mentale. Și auzi: -Ne iluzionăm că trăim doar prezentul... Așa ne-mbătăm cu magia netrecerii timpului! Suntem ancorați în permanență. Respingând schimbarea se naște marele paradox! Interesant! Dar spus cu alte vorbe! Așa gândeam și eu... aprobă doamna fără a-și sonoriza adeziunea. Și, tocmai când se-aștepta la o dezvoltare a celor auzite, o trezi din vis
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
și în așa fel că să nu stârnească ironiile unui șir nesfârșit de critici? Cum trebuia să arate acea femeie? Veronica a fost prima și singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansiva, temeinic ancorată în concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți, jicniri, bârfe, Eminescu se simțea oscilatoriu, la polul celălalt. “Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
Destinul marcat de conversiune religioasă și permanentă autentificare prin trudă lucidă se oglindește fidel în actul hermeneutic și în literatura sa. Nicolae Steinhardt, asemeni lui Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Petre Țuțea, își are rădăcinile spirituale solid ancorate în perioada interbelică, în pedagogia libertății ionesciene. „Trăirea" filosofiei în viață concretă, „trăirea" entuziastă a culturii și dramatizarea lucidă a înțelegerii acesteia fac din Nicolae Steinhardt un discipol al lui Nae Ionescu, un perseverent continuator postbelic al libertății interbelice. Filosoful
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
povestesc. De aseară nu mai am nici Internet. Programul la care scriu, Microsoft Word, nu are nevoie de conexiune wireless, așa că-mi pot vedea nestingherit de lucru. Pirații ne tăiaseră și ultima legătură cu lumea. Ieri ar fi trebuit să ancorăm în portul Aruba (Oranjestad ), unde mă așteptă, cu siguranță, Marcutzian și alte câteva cunoștințe. Mă gândesc că autoritățile portuare, informate de săptămâna trecută despre un eventual atac pirateresc de către defunctul nostru căpitan, Grosetto, îi va informa și pe ei și
DRUMUL APELOR, 28 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376325_a_377654]