2,199 matches
-
viața și cultură. Povestind despre istoria familiei anterioară imigrării, intervievatul dorea de obicei să sublinieze faptul că, în țara de origine, familia era mai influentă și avea un statut social mai bun poziționat decât în Israel. În plus, multe dintre anecdotele povestite îl înfățișau pe tatăl povestitorului ca răzvrătindu-se împotriva propriilor părinți, ca și cum ar fi fost primul dintr-o serie de generațiicare aveau să facă schimbări. În această manieră, intervievații ofereau, practic, niște justificări indirecte privitoare la deciziile pe care
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fi neapărat amuzantă. Explicații mai detaliate privind modul în care poate fi recunoscută axa intrigii sunt oferite în capitolul 4. Vezi nota 36 din Capitolul 3. Salturile asociative apar, de asemenea atât timp cât femeile trec de la amintirile din copilărie sau de la anecdote despre familia din care făceau parte la reflecții asupra vieții copiilor lor, producând astfel niște povești încâlcite care urzesc laolaltă prezentul, trecutul și viitorul pentru a înțelege mai bine cum sunt ele în prezent. Ar fi interesant să speculăm mai
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
scrieri proprii, conferind astfel rubricilor „Diverse” și „Varietăți”, prin calitățile stilistice ale prozei lui, o culoare particulară. Sunt încercări ce anunță schițele și „momentele” de mai târziu, dar ele conțin, de pe acum, eboșe ale viitoarelor personaje, replici, vorbe de duh, anecdote pe care scriitorul le va relua și dezvolta. R.Z.
ALEGATORUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285237_a_286566]
-
bună parte la dispoziția elevului din anii de început de secol XIX, trebuie conexate la ascendentul moral și intelectual creat la Aiud de Benkö Ferenc, renumitul profesor de științe naturale, de Hermănyi Dénes József, preot, cunoscut prin culegerea sa de anecdote, de Stephan Tökö M. VĂsărhelyi, profesor de filosofie și matematică, și mai ales de PĂpai PĂriz Ferenc, savantul care adusese, la sfârșitul secolului al XVII-lea, („Medicinae Doctore, Ejusdemque Facultatis în celeberrima Academia Basiliensi Assessore”) nobila aspirație a contactului cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
văzut ieșind din clădirea spitalului Elias. A doua zi, mai toate ziarele se grăbeau să scrie că președintele are probleme de sănătate, că e grav bolnav. Graba cu care tragem concluzii, lăsându-ne păcăliți de aparențe, poate fi subiect de anecdotă. Ieșind dintr-o farmacie, Oscar Wilde s-a întâlnit cu un prieten care l-a întrebat: „Văd că ai fost la farmacie. Ești bolnav? Ai pățit ceva?”. „Nu am nimic”, i-a răspuns scriitorul. „Dacă mă vedeai ieșind din cimitir
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
textul. Bine ar fi ca propoziția finală să ne îndemne a citi cu alți ochi și cu alt înțeles primul paragraf. Finalul (la chute) poate fi marcat de-o imagine, o replică, o concluzie, o întrebare retorică, un îndemn, o anecdotă (citat, zicere celebră), o ironie, un paradox etc. Cel mai indicat ar fi planul nestorian: început și final în forță. Un bun final trebuie să convingă și să surprindă cititorul. Forțând puțin lucrurile, putem completa sfaturile lui Jose De Broucker
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în acest caz, inspirația este mai importantă decât organizarea textului. Feature. Gen mult mai liber și mai literar decât știrea, feature desemnează un text lejer, menit să însenineze, să amuze cititorul. Nu se confundă cu genul umoristic (bilet, ecou), în ciuda anecdotelor, a constatărilor ironice. Chiar dacă suportă cu greu o definiție, fiind un gen atipic, să reținem măcar o distincție esențială, oferită de Karen Elliott House (1977): Dacă știristul colecționează încruntat și serios fapte, ziaristul de feature este o persoană în căutarea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fie din domeniu - un specialist galonat și cu multe relații, un om capabil să ofere cu temei judecăți de valoare, să facă lămuritoare comparații și să selecteze critic prea plinul de informații care însoțește un atare eveniment, strecurând abil mici anecdote, cancanuri, bârfe de culoar. Aceleași exigențe sunt valabile pentru un eveniment monden intern. Prin urmare, nu este de acceptat ca decernarea unor premii să fie prezentată ca o ședință de partid sau o banală conferință de presă, fără pic de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
său și brusc, simțind dorul de casă, s-a întors în România. Acum, urmașilor bătrânului le pare rău. Ar fi fost mai bine pentru toată familia ca moșul să fi rămas în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Ce au ei în plus? De ce nu seamănă cu vecinii lor? etc. Oricâte căderi în trecut am avea, revenirea la actualitate, la prezent, este obligatorie. Ea ne ușurează pregătirea finalului. Un bun reportaj are un final pe măsură (imagine puternică, anecdotă, ecou al intro-ului etc.). Indiferent de procedeu, finalul trebuie să întărească mesajul principal al textului. Iată un excelent final publicat de MacGahan în Dalily News și preluat de David Randall (1998, p. 185). Axat pe atrocitățile comise de turci împotriva
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
meseriei, să aflați părțile nevăzute ale vieții celui intervievat. Tot secretul unui bun interviu stă în alegerea unui unghi de atac clar și, pe cât se poate, inedit. Al doilea secret îl reprezintă abilitatea ziaristului de a provoca interlocutorului răspunsuri concrete - anecdote, întâmplări, amintiri, detalii. Nu vă lăsați intimidați și evitați să promiteți o dată anume de publicare. Acceptați sau nu ca intervievatul să citească textul înainte de publicare? De regulă, textul și răspunderea publicării ne aparține. Nu este bine să-i permitem subiectului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
29) (4) În cartea sa dedicată reportajului, Jean-Dominique Boucher (1995) insistă pe importanța capitală a alternanțelor, ele regizând tot montajul textului. Alternanța planurilor: strâns/lărgit. Vizual/sonor. Stil direct/stil indirect. Fraze lungi/fraze scurte. Descriere/citare Acțiune/reflecție. Imagini/anecdote (întâmplare). Paragraf/bloc informativ. (5)Aceeași clasificare ne propune, în linii mari, și Michel Voirol (1992): 1. Informativ. 2. De opinie. 3. Portret. 4. Expres (3-4 întrebări). (6) Cum spuneam într-un capitol anterior, teoreticienii au găsit trăsătura definitorie faptului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sau probleme, care altfel ar fi ignorate sau pierdute din vedere dacă s-ar limita doar la lumea reală; 5) pot fi folosite pentru a evalua anumite alternative posibile pentru crize prezente sau din trecut; 6) pot fi folosite ca anecdote sau cazuri istorice artificiale fie pentru a compensa lipsa de cazuri reale, fie ca exemple pentru a testa fezabilitatea unor posibile evoluții viitoare (Kahn, 1973, p. 120; Kahn, 1967, pp. 264-265). Scenariile sunt importante și din alt punct de vedere
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
, revistă care a apărut, săptămânal, la Arad între 1 februarie 1933 și 25 decembrie 1941, având subtitul „Revistă literară, reportaj, satiră, umor”. Director: Simion Miclea. Se cultivă anecdotele, comentariile politice hazlii. Colaborează cu epigrame R. Gorgan, Ion Topor, R. Ustic, Alex. Dimcescu, Gabriel Țepelea, Gh. Păun, iar I. Vodă, Maria N. Petrescu cu fabule umoristice. Se publică numeroase balade vesele, semnate de Gh. M. Dăscălescu, Zaharia G. Buruiană
BRAVO!. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285872_a_287201]
-
ani în teatru. Rescrisă și amplificată, sub titlul O viață de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă anii copilăriei și tinereții, ca și itinerariile actoricești, sunt antrenante datorită naturaleței și umorului, episoadelor pitorești și anecdotelor din lumea rampei. Chiar opiniile asupra meșteșugului scenic nu distonează, ci au aspectul lucrului trăit. Modest și bonom, autorul a realizat o frescă documentară, dar și povestea vieții unui om. SCRIERI: Gheorghiță, București, 1930; Victoria, București, 1941; Treizeci de ani
BREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
de a contribui la o „cultivare a minților tuturor acelora cari lâncezesc în bezna satelor”, adică la „luminarea și deșteptarea țăranului român”. B. se caracterizează printr-un conținut divers și accesibil. Se publică poezii populare sau în stil popular, povestiri, anecdote, epigrame, amintiri, evocări istorice, cugetări, scurte reportaje, articole pe teme sociale și economice, note culturale. În afara directorului N. Thomescu-Baciu, care semnează frecvent versuri ocazionale, proză memorialistică și editoriale social-politice, la B. mai colaborează, între alții, T. Sandiny, Dinu Credință, Vintilă
BARAGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285617_a_286946]
-
Reunite într-un volum publicat în 1997, la București, Utopii, eseurile sunt însoțite de fragmente autobiografice, remarcabile pentru verva ce le animă, capacitatea evocatoare și talentul memorialistic al autorului. Greu încadrabilă într-un gen, această carte - amestec insolit de teorii, anecdote, amintiri, jocuri de cuvinte și de idei care țâșnesc de sub condei - relevă, în persoana scriitorului stabilit la Paris, în primul rând poetul ce-și etalează, cu sau fără voie, originea danubiano-pontică. SCRIERI: Vin soldații și alte piese, pref. Al. Paleologu
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Ion Creangă, iar între 1892 și 1895 a fost director la o școală primară din Focșani. A colaborat la „Timpul”, „Epoca”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Sămănătorul”, „Făt-Frumos”. Prefațându-i Literatura populară sau Palavre și anecdote (1882), Eminescu nădăjduia că „autorul lor își va continua lucrarea, în care arată talent și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B.
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura populară sau Palavre și anecdote, pref. M.E. [M. Eminescu], București, 1882; Obiceiuri la români, București, 1884; Spânul și omul cu barba roșie, București, 1898. Repere bibliografice: Ov. Papadima, Folclorul în periodicele lui Hasdeu („Traian” și „Columna lui Traian”), SIL, 332; Gh. Cardaș, E. Baican, DCL
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
I. Becescu, T. Teodorescu. Cu proză colaborează I.A. Bassarabescu, N. Gane, N. Rădulescu-Niger, Cristian Dimopol, Maria Gh. Temelie. Sunt traduse versuri de Alfred de Musset, H. Heine, Petöfi și Théodore Bortel. Revista mai conține articole economice și științifice, cugetări, anecdote. Alți colaboratori: Tudor Cristian, Alexandru Șonțu, I. Nicolaide, C. Gărdescu, Vasile Stoica, Th.M. Drăgulinescu, Gr. Brănișteanu, Leontin Iliescu, Maria Popescu, Theodor Castrișanu, Ghiță Popescu. A.P.
CARMEN SYLVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286112_a_287441]
-
limba și literatura elină a Universității. Titularizat nu peste multă vreme, a funcționat aici aproape patru decenii. Îndată după stabilirea în Iași, C. frecventează asiduu ședințele Junimii, al cărei membru a și devenit în 1865, înveselind-o cu nenumăratele lui anecdote. În 1866, a fost ales membru al Academiei Române, ca reprezentant al românilor macedoneni, la care s-a și întors, de altfel, în cursul câtorva călătorii. Bun cunoscător al vieții românilor din sudul Dunării, C. s-a decis să le popularizeze
CARAGIANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286093_a_287422]
-
Viață a lui Dimitrie Cantemir. Informațiile bibliografice strânse de el în Izvorul cărților aveau în vedere Țara Românească, Moldova, Ardealul. Se reproduceau tălmăciri, se făceau observații asupra limbii. Beletristica din „Bibliotecă românească” era fără pretenții, reducându-se la povestiri și anecdote. Călătoria lui Martinelli la Paris, o prelucrare, pare a-i aparține. Povățuitorul tinerimei... este o adunare de reflecții și exemple neprelucrate trase din scrierile lui C. Diaconovici-Loga. Publicistica sa de după 1834 e aproape lipsită de interes. Ușurința cu care dădea
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
a-i aparține. Povățuitorul tinerimei... este o adunare de reflecții și exemple neprelucrate trase din scrierile lui C. Diaconovici-Loga. Publicistica sa de după 1834 e aproape lipsită de interes. Ușurința cu care dădea știri neverificate, exagerându-le, a intrat în domeniul anecdotei. Numele lui C. rămâne însă legat de începuturile presei în limba română. SCRIERI: Povățuitorul tinerimei către adevărata și dreapta cetire, Buda, 1826. Repere bibliografice: Iorga, Ist. presei, 34-36, 43-53, 62-63; Tomescu, Calendarele, 71-74, 117-119; C. A. Stoide, Din legăturile lui
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
să termini. Așa e mai bine, spuse Wilson. „Te rog“ e mult mai bine. Acum chiar c-am terminat. Capitala lumii Madridul geme de băieți pe care-i cheamă Paco, care-i diminutivul de la Francisco, și există chiar și o anecdotă locală despre un tată care a venit În oraș și a dat următorul anunț În paginile de mică publicitate ale ziarului El Liberal: PACO VINO MARȚI LA PRÎNZ LA HOTEL MONTANA ȚI-AM IERTAT TOTUL TATA, și cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca să nu cadă pradă frustrării și autocompătimirii, Harry se concentră asupra unei activități care putea să-i aducă profit. Își luase cu el schița cărții la care lucra, Aici. Șezi. Stai. Se voia o colecție de vorbe de spirit și anecdote despre interacțiunea dintre oameni și câini, un melanj de subiecte despre personalitățile umane și canine - În nici un caz cartea pe care și-ar fi dorit el s-o scrie, trebuie să vă spun. Dar o editură venise la el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]