1,148 matches
-
Iași Ibrăileanu scria atunci cu infinită amărăciune. "Am văzut în ziar harta viitoare, desfigurată, a țării. E opera în imagini a d-lui Ion I. C. Brătianu". Ibrăileanu, sterist (și, se știe, Stere a fost împotriva intrării noastre în război alături de Antantă), îl incrimina, aspru, pe Ionel Brătianu. A intervenit, în martie 1918, imediat după demiterea guvernului său, și generalul Alex. Averescu. Încă mai demult se grupaseră în jurul generalului, acum demobilizat, mai mulți oameni politici, mai ales dintre foștii conservatori, care năzuiau
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
unicul vinovat? Chiar cu eșecurile militare catastrofale și cu imensele victime omenești, Ion I. C. Brătianu s-a dovedit a fi, de fapt, un mare bărbat de stat care n-a angajat țara în război decît atunci cînd tratatul politic cu Antanta ne garanta revendicările teritoriale. Nu el era vinovat, repet, că aliații n-au respectat convenția militară chiar așa insuficientă cum o prezenta Averescu, atunci, în 1918, doritor să ajungă mare bărbat politic. Și chiar armistițiul încheiat cu inamicul, inclusiv pacea
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
După tristul eveniment, lumea începu iar să se ocupe de intrarea noastră în război. Regele Ferdinand părea că ar continua politica ponderată a unchiului său, însă Regina Maria era de spirit mai războinic. Era ferm convinsă că numai alături de tripla antantă, România va fi în câștig. Străluctitoarea și mândra tânără regină era suverană cu trup și suflet. La scrisoarea mea de condoleanță, pe care o adresez principesei Elisabeta, aceasta îmi răspunde în termenii cei mai afectuoși, mulțumindu-mi în numele mamei sale
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
ani de domnie, e înfruntat de fruntașii politici, refuzîndu-i-se cererea exprimată în termeni rugători. În țară s-au creat trei curente de opinie. Unul, condus de Take Ionescu, N. Filipescu, Delavrancea, cerea, imperios, intrarea noastră imediată în război de partea Antantei, pentru eliberarea Ardealului și a Bucovinei. Și, turbulenți și impacientați foarte, organizau frecvent, întruniri și manifestații de protest în care voiau să impună triumful convingerilor lor. Un al doilea curent de opinie, mult diminuat în importanță, era reprezentat de basarabeanul
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
curent de opinie, mult diminuat în importanță, era reprezentat de basarabeanul C. Stere, directorul revistei Viața Românească din Iași, de P. P. Carp și alți cîțiva - puțini - oameni politici care cereau intrarea în război alături de Puterile Centrale. Pentru că, demonstrau aceștia, Antanta pentru România însemna înainte de toate, Rusia, care ne-a răpit și subjugat Basarabia, supusă unei acțiuni de puternică rusificare, pe cînd în Ardeal conștiința națională românească e foarte puternică. Al treilea curent de opinie era reprezentat de guvern, în frunte
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
opinie era reprezentat de guvern, în frunte cu marele bărbat de stat Ion I. C. Brătianu, care se menținea, deocamdată, dîrz pe pozițiile neutralității; în care vreme duceau tratative cu ambele tabere în conflict sîngeros, balanța înclinînd în chip vădit spre Antantă. Dar nu se admitea intrarea noastră în război pînă ce nu se va obține semnarea unui favorabil nouă tratat politic care să ne garanteze intrarea în trupul țării a provinciilor românești subjugate de Austro-Ungaria (Ardealul, Banatul, Bucovina, Crișana, Maramureșul) și
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
și consecința îndeletnicirii ei de spioană care colecta de peste tot informații pentru a le plasa, la vremea potrivită, cui se cuvenea. Apoi, firește, guvernul italian a demisionat, criza s-a menținut și, finalmente, Italia a intrat în război de partea Antantei, denunțînd (cum va face în august 1916 și România) tratatul Triplei Alianțe, care va deveni (ca atîtea alte tratate) un biet petic de hîrtie inutilă. Iată încă o mostră, din jurnal, despre felul (să-i spunem interesat?) cum își petrecea
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
pînă atunci, la îndemnul Germaniei, sînt deportați cetățenii greci ai Turciei din Asia Mică, pentru a-i depărta de țărm. Apoi, cu premeditare, Germania, prin ambasadorul ei la Constantinopole, instigă Turcia, rămasă neutră, să se alieze cu Puterile Centrale, reprezentanții Antantei, în capitala Turciei, protestînd cu vigoare. Treptat, prin măsuri adecvate și progresive, Germania mobilizează armata turcă încă înainte de declanșarea războiului. Apoi, după asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui imperiului habsburgic, Germania, mai pornită decît, chiar, Austro-Ungaria, provoacă izbucnirea războiului, sperînd că
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
politică de strictă neutralitate, refuzînd angajarea în conflagrație, știind bine că aceasta n-ar fi adus nimic teritorial țării peste care domnea. Dar omul politic Venizelos, care se visa dictator, voia contrariul, agitînd spiritele pentru intrarea țării în război alături de Antanta. Grecia devenise un cîmp al luptelor fratricide, mereu agitate de Venizelos și alții. Regele era prezentat drept dușman al dezideratului marii Grecii (firește, în dauna Turciei dar și a altor țări balcanice de vreme ce se revendica întreaga Macedonie). S-a întîmplat
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
-și stimeze regele pentru politica sa moderată. Evenimentele se precipitau și, în iulie 1917, regele Constantin, tatăl Elenei, să fie nevoit să abdice la presiunea politică a Franței și a Angliei, care aveau nevoie ca Grecia să se alieze cu Antanta. A rămas pe tron fratele ei Alexandru. Familia, desțărată, se stabilește în Elveția, unde, treptat, simte colții sărăciei. Dar, în țară, poporul îl înconjura cu dragoste pe fostul rege. La alegerile din noiembrie 1920 sufragiile erau favorabile regelui detronat. A
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
cuprindă, să-l confirme. și nu acte de cronici țin să aduc neapărat aici - într-o meditație la fruntarii de plai - ci o întâmplare; o întâmplare aparent banală, dar cu tâlc deosebit. Când România a hotărât să treacă de partea Antantei - așa cum era firesc, în aspirația sfântă de realizare a statului național unitar - în țară a sosit, într-o vizită oficială, ministrul de externe al Rusiei spre a purta convorbiri cu primul ministru român. Cei doi oameni politici au făcut împreună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de state victoriase după Primul Război Mondial. La un moment dat negocierile au intrat într-un impas. Premierul Ionel I.C.Brătianu pierdea teren în obținerea Ardealului, cu toate ca demonstra că Armata Română a luptat în mod egal lângă ceilalți aliați ai Antantei Cordiale. În aceste condiții, regina Maria, celebra pentru temperamentul ei energic, s-a deplasat imediat la Paris, unde a discutat cu reprezentanții Angliei și Franței, trezindu-i la realitate. Intervenția a fost foarte importantă, deoarece câteva state prezente la negocieri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
acceptat să intre în război datorită promisiunii aliaților că va obține Ardealul milenar. Fără ofranda de sânge a celor 800.000 de soldați români, morți, dispăruți și răniți, forța de atac a Puterilor Centrale nu s-ar fi dezechilibrat și, Antanta nu ar fi câștigat războiul niciodată. În urma acestor negocieri fierbinți, care au avut loc în Palatul Trianon din grădina Versailles, Transilvania și o parte din Banat au fost retrocedate României, la 4 iunie 1920. La ora actuală, din ce in ce mai multe voci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la Sankt Petersburg (februarie 1913 ianuarie 1914) și din nou ministru de externe, în primul an al Primului Război Mondial, în intervalul 26 august 1914-13 octombrie 1915. A fost unul dintre artizanii apropierii Franței de Marea Britanie, operațiune încheiată cu succes prin semnarea Antantei Cordiale, la 8 aprilie 1904, când T.D. era șeful diplomației franceze. 83 Paul Cambon (1843-1924). Diplomat francez de carieră, fratele mai mare al lui Jules Cambon. Ministru rezident al Franței în Tunisia (1882), ambasador al Franței la Madrid (1886), apoi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al Franței în Tunisia (1882), ambasador al Franței la Madrid (1886), apoi la Constantinopol (1890) și, în sfârșit, pentru 22 de ani, la Londra (1898-1920). Alături de ministrul francez de externe, Delcassé, Paul Cambon a avut o contribuție însemnată la realizarea Antantei Cordiale (8 aprilie 1904). 84 Charles-Augustin de Sainte-Beuve (1804-1869). Critic literar și scriitor. A scris, între altele: Portrete literare (1844 și 1876-1878, 3 volume), Portrete contemporane (1846 și 1869-1871, 5 volume), Conversații de luni (1851-1881, 16 volume), Domnul de Talleyrand
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
propria-i neputință în a face să prevaleze voința prin mijloace diplomatice, chiar și dintre cele mai brutale, atunci, a hotărât să o impună prin forța armelor. Când Jules Cambon a fost trimis la Berlin, acordurile din 1904 consacraseră o antantă franco-britanică. Deja, în 1905, Germania ne impusese o negociere sub amenințarea unui ultimatum. Din nou, în 1908, incidentul dezertorilor germani din Casablanca a furnizat Wilhelmstrasse-ului pretextul unei violente campanii de intimidare. Priceperea, iscusința, calmul și autoritatea lui Jules Cambon au
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
anii celui de-al Doilea Război Mondial Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută Gh. Barbul, Ion Solacolu, Schimbarea alianțelor României Dr. N. Lupu, Jurnal alchimic Leonid Boicu, Din istoria diplomației europene Veniamin Ciobanu, Românii în politica est-central europeană Dumitru Preda, România și Antanta. 1916 1917 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării Cornel Grad, Al doilea arbitraj de la Viena Leonid Boicu, Principatele române în raporturile politice internaționale Fülöp Mihály, Pacea neterminată Laurențiu Vlad, Imagini ale identității naționale. România la expozițiile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Uniri, în calitate de comandant de armate și de șef al Marelui Stat Major. Aflat în fruntea Marelui Cartier General, Constantin Prezan a rezolvat problemele armatei, dând dovadă de realism, atât în problema refacerii armatei române, cât și în problema cooperării cu Antanta, a contribuit la elaborarea Planului de campanie pentru vara anului 1917, încheierea armistițiului de la Focșani, pregătirea campaniei din 1918-1919, pentru eliberarea teritoriului românesc și apărarea Marii Uniri. În anul 1930, în cadrul unei ceremonii oficiale, militarul Prezan primește cea mai înaltă
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
revenirea în București a lui Ferdinand, a hotărât ca suveranul României, în calitate de comandant al armatei, să fie înălțat la rangul de mareșal, exprimând astfel respectul românilor față de meritele unui Hohenzollern care a acționat în spirit românesc, a acceptat alianța cu Antanta pentru realizarea idealului poporului român. Generalul Eremia Grigorescu i-a ordonat șefului său de cabinet să pregătească, încă de la Iași, cu puțin înainte da a părăsi fosta capitală moldavă, devenită capitala țării în timpul războiului, un decret de înălțare în rang
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
Marele Cartier General trebuia să anihileze o eventuală anarhie, de pe front, datorat influenței revoluționare ruse, să elaboreze Planul de campanie pentru vara anului 1917, pe frontul român, acțiune dificilă, îndelungată, complexă, uneori controversată. La întâlnirea de la Chantilly, din noiembrie 1916, Antanta a stabilit un proiect general de operații care includea și ofensiva de pe Frontul român. În februarie 1917 trebuiau să înceapă acțiunile pe frontul de vest, urmate de cele ale armatei ruse în răsărit, o ofensivă de susținere pe frontul român
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
linie de demarcație între forțele române și cele maghiare, fixate prin Convenția de la Belgrad, din 31 octombrie/13 noiembrie 1918. Nemulțumit, Prezan arăta că prevederile Convenției veneau în contradicție, nu numai cu prevederile Tratatului de alianță încheiat de România cu Antanta, în august 1916, ci și cu prevederile Rezoluției Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Generalul considera că i se făcea o mare nedreptate României și, în același timp, locuitorilor de la vest de Mureș, maltratați și terorizați de unguri. Prezan venea
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
răsună cadențat, ca un ritm de epopee. Trâmbițele înalță spre cer din ce în ce mai vesel imnul lor de triumf. Câte povestesc ele! Câte restriști ale trecutului, câte veacuri de suferințe se răzbunau în ceasul de față!”. Unii lideri politici și militari ai Antantei mareșalul Foch, generalul Franchet d’Esperey, Berthelot i-au felicitat pe români pentru reușita lor deosebită, alții au considerat România ,,aliat rebel’’. Aliații au trimis în Ungaria emisari, reprezentând Franța (J.Cesar Graziani), SUA (Hary Hill Bandholtz), Marea Britanie (Reginald Gordon
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
înainte, dar numai și numai pentru că așa era scris în carte, și el era omul cărții, al regulamentelor” . Meritele sale în organizarea, conducerea armatei române, în confruntările cu forțele Puterilor Centrale au fost recunoscute, apreciate de mulți șefi militari ai Antantei. Deși uitat în vremea regimului comunist, după 1990 mareșalului Prezan i-au fost ridicate mai multe busturi în localitățile: Alba-Iulia, Iași, Cluj-Napoca, comuna Dumești, jud. Vaslui, în alte orașe sunt străzi și chiar o gară care-i poartă numele. De
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
singurul care în peisajul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptățire despre o carte care respira literar cu plămânii filozofiei. "Filozofii" noștri de atunci erau idiotizați ideologic, iar criticii literari erau filozoficește inculți. Ne-am cunoscut, așadar, în umbra unei "antante" pierdute și mi-a oferit prietenia lui. Lumea mea se lărgea, cu el, "în sus", urca adică înspre o generație pe care în adolescență o priveam "de jos" și ca inaccesibilă. Este o adevărată promoție a vieții când ajungi să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmele lăsate în text de schimbarea scopului și de intervenția în condițiile de producere. VI.1.1. Discursul jurnalistic din Scânteia: Condiții de producere După 1944, România ducea un război împotriva foștilor aliați (Germania, Ungaria etc.), de partea foștilor dușmani (Antanta). Se impunea, în mod normal, justificarea unei astfel de situații. Propaganda Partidului Comunist va avea acest interes cu prioritate, mai ales că încercarea de legitimare a acțiunii de schimbare a coaliției politice și militare viza și propria legitimare, construindu-și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]