3,836 matches
-
de un număr mare de oameni. Pentru a obține susținerea sau acceptarea din partea cât mai multor persoane, mișcările de protest își ajustează discursul în consecință: gherilele marxiste din America Latină își orientează adeseori retorica după cea a Bisericii Catolice, iar protestatarii anticomuniști din piața Tiananmen, în vara anului 1989, au insistat pe motivația patriotică a luptei lor (Zuo și Benford, 1995). „Noile m.s.” au beneficiat de interpretări speciale din partea unor sociologi europeni (Melucci, 1980). Participanții la aceste mișcări sunt, în cele mai multe cazuri
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
externe, adică o stare de faliment a economiei naționale. Decizia politică luată de conducerea comunistă a statului a fost de a restitui integral datoria externă înainte de termen, renunțând la procedura uzuală de refinanțare și reducând drastic importurile. Dincolo de retorica postrevoluționară anticomunistă, analize bine fundamentate (Văcărel, 2001, pp. 15-39; Ionete, 1993) conturează în mod clar, pe baza unor indicatori obiectivi, situația economică a perioadei. Aceste analize scot în evidență o serie de aspecte esențiale: forțarea exporturilor, reducerea la minim a importurilor tehnologice
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
neofasciștii care au fost autorii materiali ai primelor masacre, dar și, în sfârșit, pe „necunoscuții” autori materiali ai masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele două faze ale tensiunii diferite, ba chiar opuse: o primă fază anticomunistă (Milano, 1969), și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați care, cu ajutorul CIA (și, în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și o a doua fază antifascistă (Brescia și Bologna, 1974). Eu cunosc numele grupului de potentați care, cu ajutorul CIA (și, în al doilea rând, al coloneilor greci și al Mafiei), au creat mai întâi (cu un eșec lamentabil) o cruciadă anticomunistă prin care să contraatace 1968-ul și apoi, tot cu ajutorul și inspirați de CIA, și-au reconstruit o puritate antifascistă, ca să contracareze dezastrul de la referendum. Eu cunosc numele celor care, între o liturghie și alta, au dat dispoziții și au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care, între o liturghie și alta, au dat dispoziții și au asigurat protecția politică a bătrânilor generali (ca să țină în picioare, drept rezervă, organizarea unei potențiale lovituri de stat), a tinerilor neofasciști sau mai precis neonaziști (ca să creeze o tensiune anticomunistă concretă) și, în sfârșit, a criminalilor de drept comun rămași până acum - și poate pentru totdeauna - fără nume (ca să creeze apoi o tensiune antifascistă). Eu știu numele persoanelor serioase și importante care se află în spatele unor personaje comice, precum generalul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în felul următor. Oamenii de la putere, aș putea chiar să dau nume fără teama de a mă înșela prea mult - în orice caz, unii dintre oamenii care ne conduc de treizeci de ani -, au gestionat înainte strategia tensiunii cu caracter anticomunist, iar apoi, după ce a trecut îngrijorarea pentru eversiunea din ’68 și pentru pericolul comunist imediat, exact aceleași persoane au gestionat strategia tensiunii antifasciste. Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prin 1965-66 au Început să se Înmulțească plecările, obținute foarte greu, și totuși aprobate În cele din urmă, datorită politicii guvernului comunist, care Împingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim peste granițe. Fosta burghezie a orașelor, căci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poartă de scăpare. Și totuși, după ’58, nu apare posibilitatea răscumpărării, după ce la Londra s-a Încheiat un aranjament Între Jakober, un controversat om de afaceri britanic, și șeful rezidenței României de la Londra, Gheorghe Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În țară, a fost șantajat de Securitate și obligat să dea informații. Acuma, ce informații putea să dea altele decît că În ziua cutare un comitet român de nuanță politică cutare se Întrunea În sala cutare ca să discute diferite probleme anticomuniste? Evident, știrea era vitală pentru Securitatea română compusă din atîția oameni, foarte bine plătiți ca să asculte după uși și să nu facă nimic altceva; de altfel, rapoartele care s-au publicat În ultimii ani arată cît de prost informați și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cînd televiziunile italiană și iugoslavă au transmis imagini despre zilele sîngeroase de la București, a fost un șoc pentru albanezii care trăiseră pînă atunci Într-o izolare În care nu răzbăteau decît informații controlate de Sigurimi (Securitatea lor). La Începutul demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a Împinge Albania În direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste. Oricum, cu binecuvîntarea oficială, s-a creat atunci Uniunea activiștilor voluntari „Enver Hoxha”, la care au aderat zeci de mii de oameni și care a Întreținut cîtăva vreme un climat de război civil. Față de această amenințare, a crescut Între timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În momentul În care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot Împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. În viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură, „rezistența În instituții”. În această subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate În volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au publicat numeroase surse, Îndeosebi din arhivele Securității, dar și mărturii, lucrările analitice sînt extrem de rare și surprind doar secvențial problema. CÎt privește sinteza, aceasta se pare că mai are de așteptat. Dennis Deletant a mai scris despre rezistența armată anticomunistă și În alte lucrări. Se Înțelege, este vorba despre o privire generală asupra fenomenului. SÎnt cîteva aserțiuni care pun bine problema. Prima: „În timpul lui Dej, acțiunile Împotriva regimului comunist au fost rare și nici una nu a amenințat să-l răstoarne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a Încheiat Într-adevăr În 1945, Însă nu În august (p. 184), ci În decembrie. SÎnt și unele probleme legate de traducere, Îndeosebi cînd e vorba de sintagme. Spre exemplu, În timpul discursului său anticomunist din 24 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu i-a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alocuri” (Andi Mihalache). Trecutul este detonatorul prezentului, iar istoricii, cînd tac, se fac vinovați de complicitate la nefericirea colectivă (Ovidiu Pecican). Daniel Nazare Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi În România abia după 1990. Nevoia de transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat În special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
locuitorilor acesteia. O Întrebare firească se impune: de ce Nucșoara? Satul Nucșoara, situat În partea de nord a județului Argeș, Într-o zonă muntoasă, a fost, Între anii 1949 și 1958, locul unde a acționat cea mai longevivă grupare de rezistență anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului”, condusă succesiv de doi militari disponibilizați În urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (În special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
condusă succesiv de doi militari disponibilizați În urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (În special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca un simbol al rezistenței anticomuniste. Dar, așa cum corect remarcă autoarea cărții, Aurora Liiceanu, „comuna Nucșoara și-a făcut treptat o imagine publică fără a se constitui, mai Întîi, Într-un obiect de cercetare care să răspundă la o Întrebare simplă: cum a fost posibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt personalități extreme, aflate În imposibilitatea de a coabita cu ceilalți membri ai grupului. Ambii au un sfîrșit violent, fiind Împușcați de „ai lor”, În Încercarea acestora de a stabili un relativ echilibru. Util de analizat pentru Înțelegerea fenomenului rezistenței anticomuniste, așa cum și-a propus Aurora Liiceanu, este și relația dintre membrii grupării de rezistență din munți cu lumea satului nucșorean. Aceasta este analizată În ultimul subcapitol: „Lumea satului”. Autoarea apreciază că această legătură a fost determinantă În supraviețuirea grupului. Acea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este similară pentru el cu pierderea unei persoane dragi, ceea ce generează, din punct de vedere psihologic, „groaza de abandon”. Astfel, amenințat cu pierderea pămîntului, țăranul are o reacție violentă, aproape instinctuală de Împotrivire. Aceasta ar trebui să explice de ce rezistența anticomunistă a fost atît de puternică În mediul rural. Lectura cărții este deosebit de dinamică. Prezența citatelor extrase din interviurile de istorie orală (realizate de un grup de studenți și cercetători aflați sub conducerea Alinei Mungiu-Pippidi, În cadrul unui proiect de cercetare al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de un grup de studenți și cercetători aflați sub conducerea Alinei Mungiu-Pippidi, În cadrul unui proiect de cercetare al Institutului Român de Istorie Recentă) oferă autenticitate și culoare. Lucrarea Aurorei Liiceanu reușește să ne ofere atît o Înțelegere a fenomenului rezistenței anticomuniste din România, cît și o interesantă privire asupra psihologiei țărănești și a lumii satului, În general. Adelina Ștefan Alina MUNGIU-PIPPIDI, Gerard ALTHABE, Secera și buldozerul. Scornicești și Nucșoara. Mecanisme de aservire a țăranului român, Editura Polirom, Iași, 2002, 208 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cele mai longevive grupări de rezistență din România, „Haiducii Muscelului”, iar a doua, pentru că este localitatea natală a ultimului lider comunist al României, Nicolae Ceaușescu. Diferențele nu se opresc aici: În timp ce Nucșoara a trebuit să suporte ca un stigmat trecutul anticomunist, Scorniceștiul a avut statutul unei localități privilegiate. În sfîrșit, datorită terenului accidentat de munte, Nucșoara nu a fost colectivizată, pe cînd la Scornicești - sat de cîmpie - a fost dezvoltată cea mai mare „colectivă” din România comunistă. Cu toate acestea, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
totuși puțin cunoscut. Monica Lovinescu vorbește cu distanțarea pe care i-o oferă lipsa constrîngerilor ideologice, depărtarea de țară și de presiunile exercitate asupra familiei rămase acasă - mama sa pe care comuniștii Încercaseră să o folosească pentru a tempera entuziasmul anticomunist al Monicăi Lovinescu murise În iunie 1960 -, sentimentul datoriei Îndeplinite și al responsabilităților asumate corect În numele unui adevăr absolut, toate acestea fac din volumul Monicăi Lovinescu un document de importanță majoră pentru studierea culturii românești În timpul regimului comunist. O lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate În FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele spuse la Întîlnirea cu Ethridge); Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider PCR (erau vizibile rigiditatea și viclenia personajului); Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un perete fals”, România liberă, nr. 1229, 13 aprilie 1994, p. 1; Idem, „22 de ani de existență ascunsă. Așa a protestat Împotriva comunismului Ilie Alexoaie din Roma (Botoșani)”, România liberă, nr. 1238, 23 aprilie 1994, p. 7; Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, Mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat, Botoșani, Inspectoratul pentru cultură al județului Botoșani, 1997, pp. 8-11, 120-122. Dorin Dobrincu, „Colectivizarea, cote și revolte țărănești În vestul României (1949)”, Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, vol. I, 2002, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aspect față de care, mai ales în primele decenii de după război, francezii erau extrem de sensibili. Nu e de mirare că organul Partidului Comunist, „L’Humanité”, a folosit prilejul de a-l discredita pe scriitorul care se ilustrase printr-o consecventă atitudine anticomunistă: aici au apărut (29 noiembrie 1960) facsimile ale unor articole publicate de H., cu aproape un sfert de secol în urmă, în reviste de extremă dreapta, comentate în fraze pline de venin, sub semnătura unuia dintre fruntașii partidului, André Wurmser
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
I.G. Dimitriu. Comentând, de pildă, Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, I.G. Dimitriu este primul critic care relevă limitele cărții ce cunoștea în acest moment un mare succes: „Un roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă, antifascist și anticomunist, dar nu este deloc artă contemplativă...” Alături de „Cronica literară”, apar și alte rubrici permanente: „Cronica plastică” și „Cronica muzicală”, susținute de Mira Simian-Baciu, „Cronica măruntă”, dedicată mai ales revistelor exilului („România” din Buenos Aires, „Îndreptar”, „Cuget românesc”, „Caete de dor”), dar
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]