1,203 matches
-
dintre ele devine acută. Dacă în celelalte cazuri raportul antagonic se detensiona prin actualizarea unui termen în defavoarea celuilalt, tinzând, la limită, către dispariția totală a antagonismului, în acest caz cei doi termeni sunt în echilibru. Admițând să transferăm ideea de antinomie la nivel ontologic, am putea spune că starea T este o reprezentare a acesteia. Dacă, în mod normal, elementele contradictorii sunt despărțite de o disjuncție exclusivă, în starea T acestea par să se conjuge într-o structură antinomică. În legătură cu relația
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau antinomice. La Ștefan Lupașcu, este vorba de o logică dinamică a contradictoriului, ce instituie o nouă formă a rațiunii, una care funcționează pe un principiu al contradicției sau al dualismului antagonist. Există chiar și anumite asemănări în privința mecanismului contradicției, antinomia blagiană și starea T lupașciană ocupând un loc similar în structurile contradictorii ale realului 539. De aici încolo încep să apară diferențele. În primul rând, înțelesul pe care Ștefan Lupașcu îl dă contradicției nu este identic cu cel dat de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noncontradiției, prin actualizarea totală a uneia dintre laturile antagoniste, ceea ce înseamnă și potențializarea absolută a celeilalte, adică dispariția ei, la Lupașcu tot logica, în accepția ei dinamică, însă, este capabilă să mențină contradicția"540. În sfârșit, pentru Lucian Blaga metoda antinomiei transfigurate este o modalitate de raportare la acele realități care transcend cunoașterea și logica obișnuite și o formă de potențare a misterului lor. Pentru Ștefan Lupașcu, logica dinamică a contradictoriului are aspectul unei forme de raționalizare, chiar dacă una mai suplă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
teoretice: opoziția dintre o realitate absolută și una relativă, opoziție care, de fapt, continuă sau reprezintă opoziția din cadrul experienței simbolice, între simbolizant și simbolizat. În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre o realitate absolută și una relativă, opoziție care, de fapt, continuă sau reprezintă opoziția din cadrul experienței simbolice, între simbolizant și simbolizat. În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
considera prelogică, ci doar ca expresie a unui alt tip de logică și raționalitate. 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie Sensibilizat, ca și ceilalți filosofi români amintiți, de transformările gândirii științifice contemporane, de complexitatea acesteia și, implicit, de antinomiile ei, Athanase Joja a fost și el preocupat de reconsiderarea cadrelor logice ale gândirii. Perspectiva în care se situează este aceea a logicii dialectice. Mai exact, el urmărește determinarea specificului logic al gândirii dialectice. Este vorba de găsirea legilor logice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fără ca ceva să o mai poată face inadecvată, să o falsifice. Există însă domenii unde ea nu mai este valabilă. Acolo funcționează alte logici. Predicația complexă contradictorie seamănă, într-o anumită măsură, cu structura logică ce stă la baza metodei antinomiei transfigurate. Se poate spune că și în metoda blagiană este angajată un fel de predicație complexă contradictorie. Unele dintre exemple, precum cele referitoare la dualitatea undă-corpuscul, sunt chiar identice. Deosebirea dintre cele două structuri este, însă, destul de mare. Dacă predicația
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
centrul căreia pune ideea unei existențe mai profunde decât universul pe care îl cunoaștem, aflată dincolo de spațiu și timp, pe care o numește ortoexistență. Faptul important în legătură cu tema cercetării de față este că, în această teorie a existenței, unele dintre antinomiile care au pus în dificultate cunoașterea își află o justificare și par să devină legitime. Prin aceasta, Mihai Drăgănescu se apropie oarecum de ontologia pe care o implică ideea blagiană a antinomiei transfigurate, precum și de ontologia lui Basarab Nicolescu, despre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că, în această teorie a existenței, unele dintre antinomiile care au pus în dificultate cunoașterea își află o justificare și par să devină legitime. Prin aceasta, Mihai Drăgănescu se apropie oarecum de ontologia pe care o implică ideea blagiană a antinomiei transfigurate, precum și de ontologia lui Basarab Nicolescu, despre care va fi vorba în secțiunea următoare. În viziunea sa, ortoexistența cuprinde "două substanțe materiale primordiale": o materie profundă, o energie primordială, sursa substanței sau energiei din univers, numită lumatie, și o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ortofizicii. Tot pe aceste baze ar putea fi rezolvate unele din problemele științei actuale. În acest sistem al conexiunii dintre ortofizică și cunoașterea existentă asupra universului își găsesc explicația și anumite "lucruri stranii din cunoaștere", printre care și paradoxurile sau antinomiile. Paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor și deschiderea spre ontologic Referindu-se la bazele ontologice ale matematicii, Mihai Drăgănescu dă o explicație, din perspectiva ipotezei sale, paradoxurilor teoriei mulțimilor. Deoarece întreaga matematică se poate exprima prin teoria mulțimilor, paradoxurile care au apărut
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideea de mulțime "nu este o creație pe care noi o impunem lumii, ci o realitate obiectivă, cu rădăcini ontologice", care se obține "printr-o intuiție ontologic-obiectivă", iar nu prin observarea mulțimilor de obiecte fizice care ne înconjoară. Paradoxurile sau antinomiile care au fost descoperite în teoria mulțimilor sunt "semnalul caracterului ontologic profund al mulțimii"608. Luând cazul antinomiei Cantor-Russell cu privire la conceptul de mulțime a tuturor mulțimilor, Mihai Drăgănescu observă că aceasta a condus la interpretarea acestui obiect ca fiind ori
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rădăcini ontologice", care se obține "printr-o intuiție ontologic-obiectivă", iar nu prin observarea mulțimilor de obiecte fizice care ne înconjoară. Paradoxurile sau antinomiile care au fost descoperite în teoria mulțimilor sunt "semnalul caracterului ontologic profund al mulțimii"608. Luând cazul antinomiei Cantor-Russell cu privire la conceptul de mulțime a tuturor mulțimilor, Mihai Drăgănescu observă că aceasta a condus la interpretarea acestui obiect ca fiind ori imposibil, ori altceva decât un obiect matematic, în speță o mulțime. De aici conchide că mulțimea tuturor mulțimilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Matematica, la fel ca și logica formală, nu se pot închide în sine, ci au o deschidere către o realitate ontologică mai profundă. Dovadă e faptul că orice încercare de închidere formală este sortită eșecului, fiind atrasă în paradoxuri, în antinomii. Acest lucru este interpretat de către Drăgănescu drept "reflectare a faptului că nimic formal nu poate funcționa fără un suport"616. În acest sens este privit și paradoxul teoriei mulțimilor. El "reprezintă legătura dintre formal și neformal, faptul că formalul nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu inevitabila realitate care-i este sursă. Privind formalul și neformalul în relația lor firească, paradoxul dispare. Teoriile formale care prin chirurgie formală caută să scape de paradoxul MTM fug de realitatea vie a existenței în care trăim"617. Două antinomii aflate într-o situație similară Pentru a întări această interpretare a paradoxului MTM, Mihai Drăgănescu invocă încă două antinomii foarte bine cunoscute în istoria gândirii: antinomia existență non-existență, din filosofie, și antinomia corpuscular ondulatoriu, din microfizică. Deși nu au aceeași
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care prin chirurgie formală caută să scape de paradoxul MTM fug de realitatea vie a existenței în care trăim"617. Două antinomii aflate într-o situație similară Pentru a întări această interpretare a paradoxului MTM, Mihai Drăgănescu invocă încă două antinomii foarte bine cunoscute în istoria gândirii: antinomia existență non-existență, din filosofie, și antinomia corpuscular ondulatoriu, din microfizică. Deși nu au aceeași structură cu antinomia teoriei mulțimilor, el le consideră într-o situație similară din punctul de vedere al modelului ontologic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de paradoxul MTM fug de realitatea vie a existenței în care trăim"617. Două antinomii aflate într-o situație similară Pentru a întări această interpretare a paradoxului MTM, Mihai Drăgănescu invocă încă două antinomii foarte bine cunoscute în istoria gândirii: antinomia existență non-existență, din filosofie, și antinomia corpuscular ondulatoriu, din microfizică. Deși nu au aceeași structură cu antinomia teoriei mulțimilor, el le consideră într-o situație similară din punctul de vedere al modelului ontologic pe care încearcă să-l acrediteze. Întreaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vie a existenței în care trăim"617. Două antinomii aflate într-o situație similară Pentru a întări această interpretare a paradoxului MTM, Mihai Drăgănescu invocă încă două antinomii foarte bine cunoscute în istoria gândirii: antinomia existență non-existență, din filosofie, și antinomia corpuscular ondulatoriu, din microfizică. Deși nu au aceeași structură cu antinomia teoriei mulțimilor, el le consideră într-o situație similară din punctul de vedere al modelului ontologic pe care încearcă să-l acrediteze. Întreaga istorie a filosofiei pune în evidență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o situație similară Pentru a întări această interpretare a paradoxului MTM, Mihai Drăgănescu invocă încă două antinomii foarte bine cunoscute în istoria gândirii: antinomia existență non-existență, din filosofie, și antinomia corpuscular ondulatoriu, din microfizică. Deși nu au aceeași structură cu antinomia teoriei mulțimilor, el le consideră într-o situație similară din punctul de vedere al modelului ontologic pe care încearcă să-l acrediteze. Întreaga istorie a filosofiei pune în evidență faptul că întregul realității universului apare atât ca existență cât și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
le consideră într-o situație similară din punctul de vedere al modelului ontologic pe care încearcă să-l acrediteze. Întreaga istorie a filosofiei pune în evidență faptul că întregul realității universului apare atât ca existență cât și ca non-existență. Această antinomie (ENE) apare limpede exprimată la Hegel, mergând chiar până la echivalența dintre ființă și neant, atunci când cele două concepte sunt gândite în puritatea lor. Mihai Drăgănescu susține 618 că acest paradox devine explicabil în interiorul modelului său ontologic și el indică o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Drăgănescu susține 618 că acest paradox devine explicabil în interiorul modelului său ontologic și el indică o existență ontologică mai profundă decât universul. În felul acesta, nu mai este o simplă contradicție logică, ci dobândește obiectivitate. În aceeași situație este și antinomia despre natura corpusculară și ondulatorie a unei particule elementare, consideră Mihai Drăgănescu. "Corpuscul și undă este un paradox din punct de vedere logic (CU), dar el trebuie suportat pentru că reflectă o realitate", indică natura mai profundă a particulei elementare 619
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
parțial, și aceasta pentru că o asemenea viziune "lasă mai mult loc științei, adâncirii științifice a existenței, decât aceea a lui Kant", care l-a îndepărtat complet de noi625. Kant a limitat foarte mult puterea de cunoaștere a rațiunii în ceea ce privește existența. Antinomiile erau dovada limpede că rațiunea nu poate produce o cunoaștere autentică atunci când încearcă să treacă de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca un reflex într-o oglindă, o limită a rațiunii noastre. Or, automat, și această limită trebuie să se schimbe în rațiunea noastră cu cât mergem de la un strat de fenomene la altul mai profund"626. În această situație, și antinomiile kantiene sunt reinterpretate. De exemplu, ideea atomilor era pentru Kant o idee a rațiunii pure, o idee despre lucrul în sine, care intra în teza antinomiei calității. Atomismul, însă, a intrat în sfera cunoașterii ca idee științifică, făcând să dispară
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de la un strat de fenomene la altul mai profund"626. În această situație, și antinomiile kantiene sunt reinterpretate. De exemplu, ideea atomilor era pentru Kant o idee a rațiunii pure, o idee despre lucrul în sine, care intra în teza antinomiei calității. Atomismul, însă, a intrat în sfera cunoașterii ca idee științifică, făcând să dispară antinomia, ceea ce înseamnă că rațiunea își punea o limită care nu era absolută 627. Pentru Kant, a admite teza sau antiteza unei antinomii este o chestiune
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
kantiene sunt reinterpretate. De exemplu, ideea atomilor era pentru Kant o idee a rațiunii pure, o idee despre lucrul în sine, care intra în teza antinomiei calității. Atomismul, însă, a intrat în sfera cunoașterii ca idee științifică, făcând să dispară antinomia, ceea ce înseamnă că rațiunea își punea o limită care nu era absolută 627. Pentru Kant, a admite teza sau antiteza unei antinomii este o chestiune de credință, care poate avea doar un rol regulativ asupra rațiunii, ca orice idee. Iată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intra în teza antinomiei calității. Atomismul, însă, a intrat în sfera cunoașterii ca idee științifică, făcând să dispară antinomia, ceea ce înseamnă că rațiunea își punea o limită care nu era absolută 627. Pentru Kant, a admite teza sau antiteza unei antinomii este o chestiune de credință, care poate avea doar un rol regulativ asupra rațiunii, ca orice idee. Iată că uneori știința este aceea care decide. Mai mult decât atât, evoluția științei dovedește că antinomiile nu trebuie considerate o limită absolută
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]