1,208 matches
-
mă intereseze și urmăresc, plină de interes, jurnalele de știri. Abia acum am simțit că politica e adânc implicată în viața cotidiană, că e inoculată organic în existența noastră și chiar în concepția de viață. Firește că am simpatii și antipatii, dar mai ales silă și sațietate. Politica a devenit, pentru mine, un soi de vulcan noroios care scuipă la suprafață tot felul de dejecții. Părinții mei făceau o politică laxă, provincială. Tata era georgist, adică făcea parte din aripa lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o parte și de alta a prăpastiei, în contemplare. Dar vine o clipă - unică, probabil - de grație, de scântei, de soare, când nimic din ceea ce-i opune nu mai contează, când tot ce-i literatură dispare odată cu vanitățile, religiile și antipatiile. Toți trei vor semna o cerere adresată președintelui Boliviei pentru a-l grația pe Regis Debray, „scriitor și gânditor de mare valoare, de o înaltă cinste intelectuală... unul dintre cei mai talentați oameni ai generației sale... condamnat să-și petreacă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al pantalonului care le strânge bine fesele. Sordidul apărea în dificultatea de a avea o aparență atrăgătoare. În comunism, atracția sexuală este sau ar trebui să fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia comunistă trebuia să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și abilitate. Nu pot de asemenea să nu țin seama că, în toate lucrurile aceste, ceea ce pare decisiv e dispoziția psihică și morală a fiecăruia, afectivitatea sa, forma și direcția acestei afectivități. Antisemitizmul trăiește mai ales afectiv, ca pasiune, ca antipatie, ca repulziune. Doctrina lui (când se face cunoscută uneori, când încearcă a se face cunoscută), nu e decât o apologie a acestor tendințe afective, o legitimare a lor. O justificare a asprimei cu care sunt tratați cei care nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la televizor (chiar dacă este fascinant în scris). Pe de altă parte, emisiunile noastre „culturale“ trebuie să descopere polemica. Deocamdată, ele nu știu cei aia. Oamenii noștri de cultură, deși mulți dintre ei au opinii divergente (ca să nu mai vorbim de antipatii și umori), când se întâlnesc pe platourile televiziunii pupă cu toții Piața Endependenți. E vorba de lașitate, e vorba de „nu ne spălăm lucrurile în public...“ La televizor, cu toții ne zâmbim chinezește și ne pupăm țocțoc pe ambii obraji. Iar moderatorul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e doar un suflet nobil, care a vrut să facă daruri poporului... Despre aceeași noblețe, cu care răspunde tuturor răutăților, ni sa vorbit și în continuare: „Forța media nu ia adus lui Dan Voiculescu numai bucurii, ci ia atras și antipatia adversarilor politici, care au făcut tot ce au putut pentru al determina să cedeze presiunilor de tot felul. I sau aruncat în spate fapte pe care nu lea făcut, sau inventat povești pe care credulii leau înghițit. Ce face vicepreședintele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
persoanelor pe care ar fi trebuit să le iubească cel mai mult. După aproximativ 10 ani de căsătorie, Valentin se îmbolnăvise de un sindrom anxios cu elemente de fobie, de obsesie, care nu și-au mai găsit leacul. Purta o antipatie continuă și era neliniștit, îngrijorat și încordat mai tot timpul. Se obișnuise să o tiranizeze, să-i găsească nod în papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut-o îl chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut-o îl chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar fi putut crede că purtarea lui e gelozie pură, dar ceea ce simțea pentru ea nu era dragoste, mai degrabă o antipatie și dispreț, iar despărțirea de ea ar fi fost precum o măsea dureroasă care-i aducea alinare extirpând-o. Se lăsase la voia întâmplării, fără a căuta soluții. Le ignora și nu căuta nici o alternativă. Își adusese aminte cum medicul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
neîncrezătorii. Oricât de inexactă a fost această „știință divină”, această artă divinatorie - a cărei premisă era „fizionomia reflectă sufletul” -, câteva elemente au rămas invariante de-a lungul secolelor. De exemplu, nasul coroiat și buzele groase au trezit cel mai adesea antipatia oamenilor simpli, fiind de regulă negativ valorizate și de „fizionomiști”. Aceste trăsături ale chipului au fost considerate defecte fizionomice, fiind corespunzătoare unor deficiențe morale. Pentru Bartolomeo della Rocca și Alessandro Achelini, de exemplu (Chyromantie ac physionomie, Bologna, 1503), individul cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puțini, dar fără Îndoială funcționari mai bogați” <endnote id="(193, p. 197)"/>. În 1860, Într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova pe același subiect, Mihail Kogălniceanu considera că portul tradițional de sorginte poloneză este o adevărată „stavilă” În calea „stârpirii antipatiilor și prejudecăților naționale” și că Îi expune pe evrei „glumelor și chiar brutalităților gloatelor” <endnote id="(195, pp. 129-130)"/>. La rândul său, venind de la Berlin, În 1841-1842, prin Galiția, Bucovina, Moldova și Muntenia, dr. Iuliu Barasch - adept al Haskalei și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 59)"/>. La Începutul secolului XX, Henri Stahl Încearcă să Înlocuiască un stereotip (toate evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1522), Buda (1526) și asediau Viena (1529), cei doi „profeți” le propuneau suveranilor Europei să constituie o mare armată creștino-evreiască pentru eliberarea Țării Sfinte de sub Imperiul Otoman. Au fost primiți cu bunăvoință de papa Clement al VII-lea și cu antipatie de Împăratul Carol Quintul (În 1532), care i-a pus În lanțuri și i-a dat pe mâna Inchiziției. Amândoi au murit arși pe rug. Să recunoaștem faptul că, În privința curajului și abilităților marțiale, imaginea evreului În vestul Europei era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
așa-numiții letini), ceea ce reiese clar de aici este atitudinea lui extremistă față de ei și faptul că Îi privea ca pe niște eretici sau ca pe niște păgâni foarte primejdioși. Avem a face aici cu un efect complex, În care antipatia confesională e amplificată cu cea de ordin etnic” <endnote id="(795, p. 267)"/>. La Începutul secolului XX, cercetătorul polonez Wtadystaw Podlacha a Încercat să explice prezența evreilor „În fruntea celor osândiți” la flăcările Iadului, așa cum sunt figurați aceștia pe frescele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc. De data aceasta am să aduc În discuție o Însușire magică foarte puternică, odată ce ea a supraviețuit În mentalitatea populară până În zilele noastre, iar supraviețuirea ei s-a produs În pofida faptului că evreul este privit În popor cu destulă antipatie. În conformitate cu o veche credință populară românească, atunci când un creștin se Întâlnește la Început de drum cu un evreu, va avea noroc În tot ceea ce va Întreprinde : „Când te Întâlnești cu jidan, Îți merge bine” - sună credința magică În forma ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iubea și Îi stima mai mult decât pe alți muritori” <endnote id=" (136, p. 13)"/>. Foarte probabila Întrepătrundere dintre fenomenul istoric al iconoclasmului și mitologia evreului iconocid ne face să ne gândim nu numai la percepția tradițională a creștinului privind antipatia evreului față de imaginea lui Isus pe icoană, dar și la cea privind antipatia evreului față de icoana Însăși. Alți străini iconocizi Protagonistul acestui tip de legendă a fost mai ales evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 13)"/>. Foarte probabila Întrepătrundere dintre fenomenul istoric al iconoclasmului și mitologia evreului iconocid ne face să ne gândim nu numai la percepția tradițională a creștinului privind antipatia evreului față de imaginea lui Isus pe icoană, dar și la cea privind antipatia evreului față de icoana Însăși. Alți străini iconocizi Protagonistul acestui tip de legendă a fost mai ales evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și de un alt „străin”, de regulă tot necreștin (turc, tătar, arab) sau creștin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atractive, altfel spus, de a fi explicit. Sau, cu o vorbă la modă azi, dar adesea goală de conținut: comunica! îl consideram necesar unei „reviste de cultură” cu difuzare largă în mediul didactic. Socoteala mea s-a lovit însă de antipatia redactorului-șef față de mine și, implicit, față de cei pe care căutam să-i atrag ori să-i mențin colaboratori. în plus, în cazul lui Ion Rotaru, această antipatie s-a conjugat - se pare - cu cea a unor confrați de-ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
difuzare largă în mediul didactic. Socoteala mea s-a lovit însă de antipatia redactorului-șef față de mine și, implicit, față de cei pe care căutam să-i atrag ori să-i mențin colaboratori. în plus, în cazul lui Ion Rotaru, această antipatie s-a conjugat - se pare - cu cea a unor confrați de-ai săi bucureșteni deținători de „rubrici permanente”. Urmarea? șicanele (amînări, schimbări de comenzi) s au ținut lanț, pînă cînd legătura Profesorului (altminteri destul de răbdător) cu redacția s-a rupt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
motivație -, pentru a vedea că porecla este excesivă și că Lefter traduce în mod abuziv severitatea printr-o formă a absenței dis- cernământului, prin nebunia furioasă. Sigur, Lefter folo- sește o figură de stil, exagerarea vine aici din unghiul unei antipatii și nu din cel al analizei psihologice. Vedem însă calmul și laconismul cu care șeful expediază comportamen- tul neplauzibil al funcționarului. În fața acestui calm avem tumultul afectiv, agitația nebună, reacțiile emoționale exo- gene ale acestuia determinate de pierderea unui potențial
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea o atracție profundă pentru latura morală și poetică a Evangheliei, dar nu simțea nevoia să se sprijine pe nici o dogmă. Înfricoșătoarea nesiguranță a vieții de apoi, cu lipsa ei de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lungi Înșurubează Într-un țigaret jumătatea un țigări Caporal Vert. Puține piese din poezia modernă universală se pot compara cu poeziile din volumul lui Lira cea grea, dar din nefericire pentru celebritatea lui, franchețea absolută cu care și-a exprimat antipatiile i-a atras câțiva dușmani redutabili În cele mai influente cercuri de critici. Nu toți mistagogii erau ca Alioșa lui Dostoievski, mai erau printre ei câțiva Smerdiakovi În grup și poezia lui Hodașievici era ignorată cu meticulozitatea unui jucător de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și abundent. Și cum era un ger de crăpau pietrele... Întorcându-se de la școală peste câteva ceasuri, autorii isprăvii l-au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șocantă obiectiv, adică literar, dar foarte șocantă în context) și mai ales aroganța, infatuarea, plus caracterul delator și intolerant sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți confrații și presupușii prieteni, dau cititorului un sentiment dezagreabil, adică, strict etimologic, de antipatie, de simțire antagonică, de inversul oricărei forme de simpatie. Această doamnă scrisese mai demult două texte filozofice foarte inteligente, deși, bineînțeles, nedeschizând câtuși de puțin vreo potecă în domeniu, Pyrrhus et Cinéas și Pour une morale de l’ambiguité, așadar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Volumașul lui din 1936, Valori, delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente. Ralea și Eliade nu se simpatizau. În prezența lui Ralea evitam să vorbesc de Eliade. Nu cred că antipatia asta se datora dezacordurilor temperamentale sau ideologice. Nici unul, nici celălalt nu erau exclusivi în privința asta și aveau cel puțin un bun prieten comun în persoana comprehensivului profesor Alexandru Rosetti. Nici Eliade nu era un auster, cu toate doctrinele ascetice pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Caragiale se traduce de regulă printr-o denunțare a zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]