1,016 matches
-
motivare literară mai pregnantă. Ce se impune înainte de orice e iluzia lui Ilie Moromete. Prezentând-o sub toate formele, P. se menține aproape peste tot în linia fină și înaltă a vocației sale epice. Sunt, în acest sens, câteva scene antologice. Cea care vine imediat în minte e aceea în care bătrânul țăran, udat până la piele de o ploaie repede și caldă de vară, sapă cu o hotărâre ce vine din adâncurile ființei lui șanțul care să apere șura de paie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
apare un exercițiu preponderent: declamatio sau improvizația pe o anumită temă. Așa cum amintea R. Barthes (1970), repetat aproape obsedant mai apoi, discursul se centrează pe o suită de secvențe esențiale. Iar cel mai cunoscut dintre acestea, descriptio sau ekphrasis, fragment antologic transferabil dintr-un discurs în altul, este o descriere ce se construiește în funcție de locuri și de personaje. O dată cu ekphrasis apare probabil în secolul II al erei noastre o nouă unitate textuală, secvența, unitate superioară perioadei. Descrierea deține, în afară de valoarea sa
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
populară românească, așa cum aminteam, ca un element concomitent fabulos, extraordinar, dar și purtător de "raționalitate". Lumea narațiunilor populare este, la acest capitol, mai frumoasă și mai dreaptă decât lumea reală. Unele dintre narațiunile pe tema căsătoriei rămân, pe bună dreptate, antologice. POSTFAȚĂ Problematica destinului l-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri și a constituit o temă de meditație în toate culturile, de la cele mai vechi și mai îndepărtate până la cele moderne. Prezentarea diferitelor abordări ale destinului în cercetarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
substanța volumelor Schițe (1909), Un vis (1911), Fără noroc și alte nuvele (1914), Suflete zbuciumate (1921) și Scene banale (1927), iar A fost odată ca niciodată...(1922) și Împărăția de zăpadă (1924) vor include povești. Tot povești cuprinde și volumul antologic Flăcăul cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
este segmentată de Popovici. Țăranii din Deleni și moțoganii tolerați pe moșia baronului sunt la fel de săraci, dar, nefiind din partea locului, moțoganii sunt săriți la împărțirea pământului. Instigați de avocatul lui Papp, ei pornesc împotriva delenilor. Momentul plecării la luptă e antologic : „Vă propun să cântăm «Trăiască regele !»”, zice avocatul. La care „vocalistul” cetei crâncene de moți cu clopuri, sarici și mâna în brâu scoate un răcnet înfiorător, venit din negura vremurilor : „Aaaaa ! Iute-mi taie cuțâtu’, că l-am ascuțât amu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la pândă, anunță opțiunea încăpățânată a lui Ripu de a nu se trăda pe sine, chiar cu prețul desființării - este un tip de personaj pe care îl vom întâlni mereu la Pintilie. Duminică la ora 6 are momente de cinema antologice : plimbarea celor doi tineri sărăcuți pe lângă terenurile arenei de tenis Doherty, de unde se aud scorurile în englezește, fifteen‑love, thirty all, forty‑fifteen, sau achiziționarea „șmokingului” și rochiei de mireasă pentru „căsătoria mea cu domnișoara Niculina Vrajbă”, dar rămâne un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la întâlnirea politică din Actul III este antologică. Acesta este punctul de vârf al tensiunii dramatice în care sensurile sunt mereu în descendență. Indicațiile scenice precizează acest crescendo în care Cațavencu sfârșește prin a plânge în hohote, în aplauzele zguduitoare ale partizanilor săi. Progresiva scenă a conflictului culminează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie a gestului funest: la urma urmelor, atâtea sinucideri se produc prin metode gingașe! (Antologică rămâne tentativa poetului care a Încercat să se sinucidă umplându-și dormitorul cu flori de crin!) Sancțiunea finală a unui proces pe care nici nu l-a declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al sinucigașului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic, iar sufletul o substanță nemuritoare. Toate cunoștințele sintetice (despre obiecte), vin din experiență (adică a posteriori). Experiența ne arată că un lucru este o necesitate, dar nu ne arată de ce este necesar, adică de ce trebuie să fie așa și nu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
al întregii naturi. Rațiunea este cea care rezolvă teza și antiteza provocate tot de ea, osândită pururi a oscila între afirmații și negații deopotrivă de tari și de vulnerabile. * Idealul transcendental. Teologia rațională vine în sprijinul existenței lui Dumnezeu - argumentul antologic, cosmologic al lumii, care nu poate fi decât Dumnezeu creator și atotputernic. Kant obiectează că principiul cauzalității se aplică înăuntrul lucrurilor, nu la lumea în întregul ei, la totalitatea experienței, aplicarea largă care trece peste puterile cunoștinței noastre. Există un
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fost niciodată scrise în literatura română), se confruntă două sisteme de gândire. Adevărate bucăți de bravură, de o claritate ideologică, de sinteză și chiar de politologie și de luciditate istorică, în expresii percutante și replici ce-ți taie răsuflarea. Pagini antologice ce descoperă în Bujor Nedelcovici, alături de romancier, și un ideolog și un politician raisonneur. încă o surpriză: acest roman poate fi citit în mai multe chei. Dar, deoarece el se prezintă ca o inocentă utopie (ceea ce ține de regula jocului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
numai): descurcăreala, ne-am descurcat, ne vom descurca, șmechereala, adaptarea la români sunt notele dominante. Să nu uităm nici ciocoiul sufletesc, nici mai ales Fenomenul Gogu (de la... Gogu Rădulescu, personaj comunist influent, patronul și protectorul scriitorilor de... diferite nuanțe), text antologic. Cu ajutorul său, intelectualul român a reușit, adesea, să se strecoare, să sară, într-un cuvânt, să se descurce. Dar această descurcăreală s-a întors împotriva noastră, fiindcă ea a anihilat puterea noastră de a ne radicaliza și solidariza. Cum să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conținând însemnări de călătorie și corespondență, ediția remarcându-se prin rigoarea științifică a stabilirii textului și prin bogăția notelor istorico-literare. D. a reconstituit prezența lui Eminescu la publicația lui Iosif Vulcan într-o lucrare cu structură complexă: analitică, bibliografică și antologică (Eminescu la „Familia”, 1974). Erau cunoscute, desigur, numeroase elemente referitoare la prezența poetului în paginile „Familiei”, dar ele fuseseră menționate disparat și izolat în diverse studii și exegeze eminesciene. Lucrarea lui D. are meritul esențial de a reuni pentru prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
când se coboară la intimități: O, Medy, ochii tăi aș vrea să-i cânt Și părul tău ce-și flutură în vânt Risipa de beteală aurie,- Și gura, și gropița din bărbie... (Chiar nasul e-un motiv de poezie...) Bucata antologică este descrierea secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dat duhul în mâinile Mântuitorului. III. CRONICA LUI SALIMBENE DE ADAM Introducere Din „Cronica” fratelui Salimbene de Adam din Parma, enormă prin extindere și prin abundența informațiilor - chiar și în textul trunchiat ce ne-a rămas -, traducem, într-o formă antologică, acele informații ce privesc mai direct istoria franciscană și le prezentăm în funcție de anumite tematici. Curiozitatea acestui scriitor, ce se interesează de toate, dacă, pe de o parte, nu ajunge la cercetări și informații aprofundate, pe de altă parte, se menține
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și mitizează ipostaze umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări antologice despre cauzele exilării lui Ovidiu au scris I. Severin, C. Blum, St. Bezdechi, I. M. Marinescu, N. Lascu și, de asemenea, N. I. Herescu și Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest fapt a fost consemnat de istorici: "poetam Ovidium
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în special acelora de limba maghiară și germană, direcție în care contribuția ei se dovedește remarcabilă, ca și aceea în domeniul traducerilor din literatura universală. Pornind de la numeroasele comentarii despre cei mai variați scriitori străini și de la tălmăciri, unele realmente antologice, se poate întreprinde un extrem de interesant studiu de sociologie a receptării, pentru care A.l. și a. oferă poate cel mai bogat material dintre toate publicațiile interbelice. Conducându-se după vechiul adagiu horațian, al îmbinării utilului cu plăcutul, sora mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
teribile, orice ironie sau sarcasm, fie ele și filozofice, se prăbușesc. penibil și ridicol, ca orice utopie absurdă. Să respingi Germania sau Europa untului, când în patrie se suferea de foame așa cum a făcut-o C. Noica, într-un text antologic prin irealismul său total (dar problema este mult mai complicată, am analizat-o altă dată) este cel puțin grotesc. Dacă filozoful român, făcând din necesitate virtute, trăia într adevăr demn și ascetic într-o mizerabilă cameră, la păltiniș, mutat de la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de poezie și proză, atenți la numele și speranțele pe care le vehiculează dar și mai atenți la procentul lor de perenitate: „Una din numeroasele manifestări concrete ale acestui fapt (revirimentul literar - n.n.) o aflăm În recenta apariție a culegerii antologice de poezie și proză Atelier literar, rod al muncii În colectiv a cenaclului Ion Păun-Pincio compus din oameni ai muncii de diferite categorii, dintre care o bună parte muncitori. (Ă). Rostul unei astfel de poezii, Însușit de cenaclul Ion Păun-Pincio
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
războaiele, mereu cu câte o provocare proaspătă în raniță. Una fiind și colaborarea, după 6 septembrie 1940, în presa legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
pământ, închinându-se Sfântului Duh și mărturisind bogăția duhovnicească a harului (I Corinteni 14, 24). Învățătura Sfântului Niceta despre Sfântul Duh este ortodoxă și unele din reflecțiile sale cu privire la dumnezeiasca lucrare a Acestuia în lume pot constitui pagini antologice de pnevmatologie, alături de celelalte lucrări de același gen din literatura patristică a secolelor IV și V. Sfântul Niceta de Remesiana scrie tratatul Despre Sfântul Duh, ținând seama de puterea de înțelegere a păstoriților săi, și, deși nu utilizează toate elementele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sublinieze valențe necunoscute ale operei lui Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Caragiali, Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Nicolae Filimon. Întreruptă de publicarea Caietelor Princepelui, rubrica devine, în 1974, „Aventura limbii române”, unde Eugen Barbu proiectează „o istorie polemică și antologică a literaturii române”, pe care o ilustrează cu fragmente din cărțile vechi românești, cu texte din Mihai Eminescu și I. L. Caragiale ș.a.m.d. În scenariul rezultat exemplele alese au rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
și premiera acelui Meșter Manole, alături de celalalt spectacol pe care l-am lucrat împreună, Unchiul Vanea de Cehov. Dintre multe consemnări elogioase ale acelei propuneri de teatru blagian, aș aminti aici părerea maestrului Moni Ghelerter, care a considerat montarea drept antologică. (Vittorio Holtier) Mi-a plăcut că Teatrul Național din Cluj a prezentat în cele trei spectacole (Meșterul Manole, Unchiul Vanea și Povestea unui ghicitor...) doi dintre cei mai interesanți și ambițioși regizori ai țării: Alexa Visarion și Aureliu Manea... Un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]