2,485 matches
-
care stabilimentele rivale din comerțul cu amănuntul concurează pentru clientelă”. Ieșirea din această stare, considerată ca patologică pentru lumea academică clasică și declarată de T. Veblen ca o veritabilă „anatemă”, constă în „simpla înlăturare” a președinților de universități și a anturajului lor birocratic ce promovează acele practici comerciale ce sunt complet străine față de scopurile și practicile universitare tradiționale. Numai că soluția lui T. Veblen nu a fost deloc aplicată. Dimpotrivă, conducătorii universităților tindeau să se comporte în număr tot mai mare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
altu’ înțelege în alt fel” - bărbat, 75 de ani, pensionar). Se adaugă cei informați: care se împart la rândul lor în două segmente - cei cu resurse de status care au acces și caută informație, și cei care fac parte din anturajul acestora și primesc informații „second-hand” și încearcă să asimileze aceste noutăți („...ei, mulți nu cunosc realitatea dar ideea o primesc. Ideea nouă că s-a produs o schimbarea” - lider local, aproximativ 50 de ani). Atât pentru cei neinformați, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de adunări la sfârșit de săptămână. Tot în funcție de gradul de cunoaștere a stadiului în care se află România din perspectiva aderării, temele de interes în dezbaterea publică locală diferă foarte mult. Astfel, persoanele interesate de consecințele integrării și cei din anturajul lor discută mai aplicat despre reglemetările impuse, despre proiecte și programe de finanțare pentru dezvoltarea activităților cu specific agricol. Cei cu un interes difuz pentru subiect au informații, din surse diferite, despre o serie de reglementări pe care România va
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ancestrale. Pentru oamenii tot mai grăbiți ai mileniului trei, raționalitatea de tip clasic este prea decolorată în temeri și adjective. Gândirea ancorată istoric și atentă la nuanțele metafizice este prea costisitoare pentru visul supremației în sânul neoburgheziei cosmopolite. Degradați prin anturajul vulgar al unei prosperități nemeritate, postmodernii manifestă o tenace rezistență față de capacitatea inteligenței de a genera explicații neașteptate. Noul își face cu greu simțită prezența. Pentru a da un singur exemplu din registrul ecologiei, orizontul clinic al extincției planetare suscită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o prietenie notorie (una din biografiile marelui scriitor, semnată de Mark Harris în 1980, Saul Bellow: Drumlin Woodchuck, îi era dedicată), Stern s-a întâlnit și împrietenit cu Mircea Eliade, căruia îi păstrează și azi, aproape împotriva tuturor celor din anturajul comun de altădată, o frumoasă amintire, desigur afectată (dar nu anulată) de revelațiile privind trecutul politic al savantului român. Așa am citit capitolul publicat în revista cu apariție neregulată și de circuit relativ restrâns News from the Republic of Letters
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce îl apropie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Lisette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște între
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Simic („The Thinking Man’s Comedy”, The New York Review of Books, 31 mai 2001, pp. 23-24, 26) și alții au recenzat în general favorabil uriașa biografie, bazată pe cercetări de arhivă, interviuri și lungi relații cu Bellow și persoane din anturajul lui. Într-un fel, Atlas închide un cerc: face biografia unui autor care și-a construit romanele în jurul unor biografii. 18. Cf. Paul Gray, „Saul Bellow Blooms Again”, Time, 24 aprilie 2000. 19. Fiindcă nu pot intra în detalii, trimit
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un transfer al dispoziției. Ea a notat și faptul că sensul transferului este întotdeauna același: de la persoana cea mai expresivă către cea mai introvertită. Fără să știm, imităm expresiile faciale și alte semnale nonverbale ale celor mai carismatice persoane din anturajul nostru. Aceste persoane foarte seducătoare au puterea de a transmite emoțiile lor și, cu siguranță, într-un fel sau altul, o parte din dorințele lor. Unele dintre expresiile emoționale nu se citesc pe față decât câteva sute de milisecunde. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
locuri mai intime. Datorită calmului lor reușesc să-i însenineze pe cei din jur. Persoanele senine au vocea liniștită și știu cum să evite cele mai negative bucle energetice. În momentele de mare stres, nu se lasă înghițite de un anturaj care funcționează într-o modalitate energetică mult prea greu de suportat, mult prea „glucofagă”. Intuitiv, percep că angajarea în modalități de comunicare bazate pe forță și pe agresivitate le anulează tendințele spre comunicarea subliminală care la ele se cheamă, simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ale căror trăsături s-au imprimat în creierul lor. Criteriile frumuseții sunt mult mai puțin universale decât credem. Sunt programate diferit pentru fiecare dintre noi, în funcție de zâmbetele pe care ni le-au adresat prietenii familiei și, în general, cei din anturajul apropiat, într-o perioadă de care nu putem să ne amintim. Dacă criteriile frumuseții nu sunt universale, ci depind de un fel de „medie a trăsăturilor integrate în pruncie”, putem cu toții, cu un pic de noroc, să corespundem profilului frumuseții
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
actorul Gérard Depardieu, politicianul Daniel Cohn-Bendit și filosoful Bernard-Henri Lévy, care poartă părul mai lung decât majoritatea bărbaților, și să-i înregistrăm când apar la televizor. Vom vedea că-și trec des mâna prin păr. Acum să observăm femeile din anturajul nostru care au părul foarte scurt. Vom vedea că nu-și duc mâna la cap aproape niciodată. Nu toate gesturile mâinilor prin păr sunt gesturi de seducție. Persoanele care își netezesc sau își mângâie părul când sunt singure folosesc o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
imagini: încheieturile mâinilor în supinație! Nu suntem întorși cu adevărat către celălalt decât atunci când încheieturile mâinilor sunt ele însele gata să „meargă spre” el, așa ca în imaginea din dreapta. (în casetă) Gesturile lui Sigmund Freud Mai multe filme turnate în anturajul lui Sigmund Freud au permis studierea gesticulației lui. Am analizat imaginile din cinci astfel de filme. Partea stângă a feței lui Sigmund Freud este aproape întotdeauna mai închisă decât cea dreaptă. Acest lucru, denotă o duritate aproape constantă. Când se
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
foarte îndepărtate de trup, ca și cum ar fi plasat un câmp între el (trupul) și axa brațelor (legătura cu ceilalți). Toate aceste observații corespund unor constante în atitudinea interioară a lui Sigmund Freud. În schimb, este deajuns să apară copii în anturaj, pentru ca dinamica lui corporală să se schimbe cu totul. Deplasările lui sunt atunci foarte rapide, chiar și spre sfârșitul vieții. Interesul lui față de copii și blândețea pe care le-o arată nu par deloc simulate. Prin faptul că trece în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
forme de criminalitate violentă se pot enumera, de asemenea, sărăcia populației și dificultățile economice resimțite de o serie de indivizi, lipsa de educație a oamenilor, imoralitatea și violența instaurate în societate, consumul frecvent și excesiv de alcool, influența nefastă a unor anturaje sau grupuri stradale, dezorganizarea familiei etc. (Rădulescu, 1998). Studiile și cercetările efectuate în diverse țări, inclusiv în România, relevă că delictele comise cu violență și crimele prezintă anumite particularități, cum ar fi (Banciu et al., 2002): 1. Persoanele care comit
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
o proporție medie de aproximativ 50%, persoanele condamnate pentru delicte comise cu violență contra persoanei aparțin grupei de vârstă tânără (21-34 ani) care, din cauza unor dificultăți de adaptare socială, a lipsei de cultură și educație și a influenței nefaste a anturajului, comit cu precădere tâlhării, violuri, loviri cauzatoare de moarte, fiind condamnate la ani grei de detenție și cu șanse destul de reduse de resocializare și reinserție socială. Deși, în ansamblul acestor tipuri de delicte, minorii nu dețin ponderi semnificative, ei sunt
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe bază de chestionar este totuși justificată de două argumente: - în anumite momente, apărările eșuează temporar, iar subiecții pot deveni conștienți de pulsiunile lor inacceptabile, precum și de stilul lor obișnuit de apărare împotriva acestor pulsiuni; - de multe ori, persoanele din anturaj îi semnalează subiectului strategiile defensive. O remarcă precum „Mi se spune că îmi descarc nervii asupra altei persoane decât cea care m-a înfuriat într-adevăr” indică utilizarea deplasării, chiar dacă în momentul respectiv subiectul nu este conștient că recurge la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o funcție benefică de suplinire și compensare atunci când eul este debordat temporar de angoasă. Dar, ca în cazul tuturor celorlalte apărări, utilizarea exclusivă, excesivă transformă încercarea de ajustare într-o conduită patologică pentru subiectul care devine sclavul ei, precum și pentru anturajul acestuia. Afilieretc " Afiliere" Definițietc "Definiție" Afilierea este solicitarea ajutorului și susținerii celuilalt atunci când subiectul trece printr-o situație generatoare de angoasă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" În afilierea-apărare, prezența celuilalt este căutată doar pentru susținerea pe care o implică. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
părinți, prieteni, colegi; - prin ceea ce-am putea numi afiliere cu ajutorul comunității; - datorită unor grupuri de sprijin alcătuite din persoane care au trăit o experiență de stres identică. Afilierea spontană este la îndemâna oricui, în orice moment, cu condiția ca în anturajul persoanei în dificultate să se găsească, evident, cineva care să o asculte. Este ceea ce Hanus (1994) numește ajutor informal de proximitate. Această formă de afiliere nu este întotdeauna posibilă dacă, în mod întemeiat sau nu, persoana în dificultate se teme
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să o cucerească pe femeia pe care o iubesc amândoi. În schimb, un alt exemplu dat de A. Freud este ceva mai discutabil: ea atribuie altruismului obișnuința, foarte frecvent semnalată, a anorexicilor de a hrăni în mod excesiv persoanele din anturaj (Sandler, 1985/1989). Să fie oare într-adevăr vorba de o identificare a anorexicului cu mâncăciosul care îi servește drept înlocuitor? Se pare că ar fi mai degrabă un semn al superiorității pe care și-o atribuie anorexicul. O dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
inspirăm din rezumatul clinic al terapiei aplicate unui copil (Winnicott, 1977/1980): Gabrielle (doi ani și patru luni) are o soră mai mică, în vârstă de șapte luni. „The Piggle” („Chip frumos”), cum o supranumește cu afecțiune familia, își îngrijorează anturajul prin timiditate, tulburări de somn și „frământări” care o țin trează toată noaptea: după spusele fetiței, o „mamă neagră” vine și o persecută, vrea s-o alunge din pat, s-o arunce în toaletă. Gabrielle explică foarte bine coexistența în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai ales dacă acesta din urmă se arată binevoitor. De multe ori, ceea ce se prezintă de fapt la nivelul manifest ca o transformare a apărărilor în contrariu trebuie să fie decodat la nivelul latent, atât de victimă, cât și de anturajul său. Apare astfel posibilitatea de a-i urmări post-evenimențial pe subiecții căzuți victime unor incidente traumatice de acest tip (Barrois, 1988). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" A. Freud (1936/ 1993) remarcă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
angoasei, la protejarea celuilalt, la propria protecție și la prezervarea funcționării personalității”. Dar deși înlăturarea este uneori binefăcătoare pentru individul care trăiește apropierea propriei morți sau a unei persoane apropiate, ea poate antrena două perturbări grave ale relațiilor sale cu anturajul (Ruszniewski, 1995). Pe de o parte, anturajul se poate lăsa înșelat de această „iluzorie indiferență”, punând-o pe seama unei incapacități de a înțelege gravitatea diagnosticului. Calmul aparent va fi o sursă de „necunoaștere, de neînțelegere și de nerăbdare” din partea apropiaților
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și la prezervarea funcționării personalității”. Dar deși înlăturarea este uneori binefăcătoare pentru individul care trăiește apropierea propriei morți sau a unei persoane apropiate, ea poate antrena două perturbări grave ale relațiilor sale cu anturajul (Ruszniewski, 1995). Pe de o parte, anturajul se poate lăsa înșelat de această „iluzorie indiferență”, punând-o pe seama unei incapacități de a înțelege gravitatea diagnosticului. Calmul aparent va fi o sursă de „necunoaștere, de neînțelegere și de nerăbdare” din partea apropiaților pacientului. Pe de altă parte, chiar dacă familia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
eventualitate luată în serios de către Fraiberg (1959/1967). Când un copil abandonează universul real, când se arată incapabil să stabilească legături cu persoane reale, preferându-i pe prietenii săi imaginari, acest lucru trebuie să constituie o sursă de îngrijorare pentru anturajul său. Aceleași remarce sunt valabile și pentru adult. Excesul de reverie, scrie Freud, faptul că ele devin preponderente creează condițiile unei căderi în nevroză și în psihoză. „Aici începe larga cale laterală ce duce spre patologie” (1908c/1985). Dar, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]