2,251 matches
-
Sunt rus, am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup tânăr, de o senzualitate încă naivă. Da, în ziua aceea de aprilie, m-am crezut, în sfârșit, eliberat de iarna cea mai apăsătoare din tinerețea mea, de nenorocirile ei, de morții ei și de povara dezvăluirilor făcute. Dar important e că grefa mea franceză părea să nu mai existe. Ca și cum aș fi reușit să înăbuș cea de-a doua inimă din pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da, vorbise franțuzește. Ar fi putut vorbi rusește. Asta nu i-ar fi dăunat cu nimic clipei reînviate. Deci, exista un fel de limbă intermediară. O limbă universală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exaltant: „Și dacă limba asta ar putea fi exprimată în scris?” Într-o după-amiază pe care o petreceam pe malul Sumrei, m-am surprins gândindu-mă la moartea Charlottei. Sau, mai degrabă, dimpotrivă, la imposibilitatea morții ei... Zăpușeala fusese deosebit de apăsătoare în ziua aceea. Charlotte își scosese espadrilele și, cu rochia suflecată până la genunchi, se plimba prin apă. Cocoțat pe una dintre insulițe, o priveam mergând de-a lungul râului. Din nou mi s-a părut că o văd, pe ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiecărei zile speranța aceea nesăbuită. Să trăiesc din speranța aceea. Noaptea nu am mai reușit să adorm. Înfășurându-mă în palton, am ieșit afară. Căldura blândă a toamnei târzii cedase locul vântului din nord. Am rămas în picioare, privind norii apăsători care se îmbibau, puțin câte puțin, cu o paloare cenușie. Îmi aminteam cum, într-o zi, într-o glumă lipsită de veselie, Charlotte îmi spusese că, după toate călătoriile ei prin imensa Rusie, să vină pe jos până în Franța nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
invalidant asupra anumitor funcții psihice, sub forma stupoarei, pusă în evidență prin încordare și spasm, făcându-l pe pacient incapabil de relaxare. Această situație necesită investigarea cauzelor de fond. Pacienții puternic influențați de acest fond anxios simt situația și mai apăsătoare dacă se află singuri. Fiind singuri în sala de așteptare sau în prezența tovarășilor de suferință, ei își sporesc anxietatea, însoțită de neputința lor nervoasă de a găsi o diversiune, își adâncesc starea de neajutorare și deznădejde. Este o situație
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mai diabolic, mai tiran! Astfel îi vezi urmând unul la altul, Umbre sinistre și rușinea lumei: Tiberius, Caligula nebunul, Claudiu, acea jucărie de muieri, Și Nero... Și-n fiecare din romani E sîmburele-acestor pasiuni: În apăsare el e-un Catilina, Apăsător - e fiecare-un Nero. Aceasta-i Roma... E speranța voastră. Aceasta-i steaua ce vă duce nava. I[AROMIR] Aceasta-i steaua ce ne duce nava. Căci te înșeli. Sânt răi în Roma, Ca pretutindeni... O vreme [î]i înalță
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la toate mișcările vieții... Să-i spui lui Mihnea Sânger ca să rămîie-n tindă... ROMAN (iese și spune) Tu, vino mai aproape! Roman ce crezi tu, [Roman]? O - nu spune - - taci... nu-nnegri cu cărbune Gândirea mea cea sură destul de-apăsătoare! Roman! m-auzi tu;.. nu e un om să aibă frică Cum eu o am acuma... Iubitul meu Bogdan - Roman, Roman, așa e că-i un frumos copil"? O! Spune-mi, spune-mi numai că e frumos, cuminte, Dulce la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asupra lui, măturând de pe fața pământului în mod supranatural pe cel mai nelegiuit dintre toți muritorii, după părerea romeilor. Îndealtmintrelea era adevărat că de când țineau oamenii minte niciun despot nu adusese asupra împărăției romeilor rele atât de multe și de apăsătoare ca omul acesta. Ura generală iscodi pentru el o anume poreclă {EminescuOpXIV 109} înjositoare; gura poporului grecesc îl chema fără excepție Skyloïoannes (cînele Ioan), pentru a arăta acea canibalică lăcomie de-a ucide cu care se scălda satisfăcut în sângele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuit mai mult timp până să se vindece, în care vreme evenimentele se desfășurau dincolo de hotar fără ca el să poată avea vrun amestec la ele. Între acestea marea majoritate a poporului româno-bulgar, scârbită cu drept cuvânt de regimul arbitrar și apăsător de pîn-acuma și de lipsa de bună-credință a perechii domnitoare, care ajunsese până la uciderea lui Sfentislav, întorsese spatele domnitorului său și ținu parte lui Lachanas, a cărui putere ajunsese prin aceasta la o înălțime ce impunea respect. Părăsit în voia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de puternicele talazuri furtunoase ale năvălirii mongolilor și a fost curat o întîmplare favorabilă a sorții că mongolii, în urma certurilor dinlăuntru izbucnite după moartea marelui han Ugetai, se văzură constrânși a se întoarce în patria lor asiatică, mântuind Europa de apăsătorul vis aievea al predomnirii lor și a furiei lor de distrugere. {EminescuOpXIV 158} Și alte măsuri de apărare, luate în partea apuseană a Ungariei, se dovediră nesuficiente în contra grămădirii maselor de popoare barbare, așa că la anul 1254 deja regele Bela
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
starea boierească, împărțită în boieriile vredniciilor statului și în boieriile în slujba curții domnesti. Administrația politică, jurisdicțiunea și conducerea oștirii erau esclusiv pe mâna boierilor, cari-n virtutea acestei împreunări a întregii puteri executive cumulate asupră-le, câștigară o precumpănire apăsătoare asupra întregii populații și-l stăpâneau pe deplin pe țăran și pe omul de rând în genere. Preferința de căpetenie și rangul întîi între boieri i se cuvenea cu dreptul banului Craiovei, supremul administrator politic al părții de țară de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Preste tot aceeași idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români, puțin [î]mi pasă! Partidul liberal reprezintă dar în această țară, de-o parte, ura a tot ce e românesc și apucături străine și, de alta, înrîurirea apăsătoare a străinilor. Apoi contra acestor două lucruri s-a ridicat Domnul Tudor. Deci contra alor voștri s-a ridicat! Aceasta am zis, și aceasta este adevărat! "Romînul" însă ne spune că, după proclamațiile lui Tudor, cum le știe el, Domnul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
două clase primare nu mai vrea să știe de plug ori de coasă. E mai comod pentru el a fi demnitar public, funcționar. Dar totuși cauzele de căpetenie a relelor rezultate nu sunt acestea, ci una mai generală și mai apăsătoare: sărăcia. D. A. V. Millo a dovedit condei cu condei că până și bugetul de venituri al unui țăran fruntaș e întrecut de bugetul sarcinelor pe cari trebuie să le poarte. Vara țăranul are nevoie de munca, oricât de neînsemnată, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
preferăm să considerăm actul intelectual ca pe o operațiune materială în care forma deține puterea. Fără îndoială, îndreptarea atenției de la "mînă" către "creier" este paradoxală și neplăcută. Activitatea simbolică este un mijloc de a stăpîni mediul cultural, de a constrînge apăsătoarea și umilitoarea materialitate dejucînd și înlăturîndu-i constrîngerile. De asemenea, nu-i nici ușor, nici plăcut să conștientizezi că activitatea care eliberează de servituțile naturale și materiale este ea însăși aservită condițiilor naturale. Dar destul cu opoziția gîndire/materie, deoarece uităm
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cel puțin pînă la Conciliul de la Latran (1515), care înăsprește legislația cu privire la blasfemie ca și cum "regimul de adevăr" nu se schimbase deloc, ca și cum administrarea cuvîntului divin încă mai putea da ascultare dezacordurilor tacite dintre ortodocși și eretici. Ca și cum poliția unei gîndiri, apăsătoare, lentă, centralizată, ar putea rămîne operațională în fața unei gîndiri mobile, portabile, simplificată și de-teritorializată, înzestrată cu o viteză de propagare și o sferă de circulație fără precedent. De-a lungul unei generații, douăzeci de milioane de volume fuseseră tipărite
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de scriitură. Construcția livrescă s-a lichefiat odată cu apariția cristalelor lichide pe ecranele noastre. Cade din nou într-o ploaie luminoasă, în săgeți evanescente. Scrierile informatice sînt euforizante, labile, volatile, îndepărtate de dura dorință de a dura, dovada unei munci apăsătoare de inscripționare. Dematerializarea suporturilor a ucis simbolica arhitectură a Cărții ca templu de adevăr, cu frontispicii, coloane verticale și fațadă-acoperămînt proprii. Revine deci textul scris în piatră. Singurul garant al imuabilului, cel mai apt să depășească trăncăneala și înfloriturile, să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de educație total diferite, fapt ce poate favoriza o atmosferă de nesiguranță și neliniște sau apariția unor conflicte și tensiuni fie între părinți, fie între părinți și copii. O situație specială o reprezintă acele familii cu o ambianță a căminului apăsătoare, ca rezultat al unor certuri continue dintre părinții. Aceste familii creează un mediu nefavorabil dezvoltării psihice normale a copilului: o atmosferă familială prea tristă sau prea agitată, caracterizată de certuri, injurii, brutalități, se răsfrânge în sens negativ asupra psihicului copilului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
generală a poporului român concluzionase că țăranilor trebuia să li se acorde cea mai mare atenție, datorită potențialului lor neexploatat, dar În același timp și vulnerabilității existenței acestora 33. Eugeniștii reușiseră, astfel, să transforme ceea ce mulți istorici definiseră ca moștenirea apăsătoare a unui trecut al oprimării Într-o avuție biologică și o promisiune de dezvoltare În viitor. Ideile lor despre țărănime Încercau să creeze nu doar un sentiment de mândrie, ci și o responsabilitate mai mare În rândul noii elite. Perspectiva
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
m.s. obișnuite, condițiile societale care le justifică sunt specificate în raport cu teoriile crizei de legitimitate a statului capitalist din modernitatea târzie și cu realitatea axiologixă a societății postindustriale. Revendicările noilor m.s. urmăresc salvgardarea autonomiei personale și protejarea societății împotriva dominației din ce în ce mai apăsătoare a sistemului politico-administrativ și a pieței (della Porta și Diani, 1999) asupra vieții de zi cu zi. Singularitatea noilor m.s. a fost combătută cu argumente puternice de mulți sociologi nord-americani (Pichardo, 1997; Mertig și Dunlop, 2001). Organizarea mișcărilor sociale Deși
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care o dă este de a fi rezervat, dar amabil și sociabil. Sensibilitatea și empatia îl caracterizează. Managerul „galben” are drept calități facilitatea de a comunica, tonicitatea, entuziasmul comunicativ, originalitatea, faptul de a ști să destindă o atmosferă grea și apăsătoare, de a iubi viața și de a da altora chef de viață. Îi plac sărbătorile și compania. Este foarte relațional. Atrage în mod natural simpatia datorită naturii sale vesele și entuziasmului pe care-l transmite celorlalți. Managerul „albastru”, opusul său
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
descoperirilor și concluziilor. Începerea din timp a redactării mai are și o importantă funcție psihologică: vă puteți obișnui cu procesul de compunere a textului și aveți ocazia de a exersa În acest sens Înainte ca sarcina să devină Într-adevăr apăsătoare. Prin urmare, dacă reușiți să identificați și alte secțiuni pe care le-ați putea scrie În fazele inițiale de studiu, este bine să o faceți. Identitatea cazurilor: reală sau anonimă? În aproape orice studiu de caz, cercetătorul are de făcut
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
același premiu încununează florilegiul Euridice (1976), remarcat de cronicari ca un reviriment în producția literară a poetului. Din acest moment ambianța devine predominant solară, iar modalitățile stilistice predilecte sugerează unele reminiscențe parnasiene. Poemele maturității poetice sunt totuși străbătute de neliniști apăsătoare („stau într-o colivie cu pereți nevăzuți”), de frustrarea de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar peisajele marine apar întunecate de gândul sinuciderii. Salvarea este
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
distonează profund cu nota inițială. Dintr-o „joacă” de-a detectivul, protagonistul se vede transformat în martor al unei drame soldate cu o sinucidere, fapt ce dă o altă turnură întâmplărilor. Verva, dialogurile antrenante sunt înlocuite treptat printr-o atmosferă apăsătoare, sumbră, astfel încât impresia ultimă este că romanul a fost gândit ca o ilustrare a motoului ales de autor: „Și iată, deci, distanța dintre râs și plâns.” Ca reporter și comentator sportiv, I. a semnat câteva cărți unde uneori a apelat
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
comun de Carte poștală, sub care se înscriau diferite grupaje de catrene în multe dintre periodicele vremii, i-a adus autorului o mică faimă. Treptat el se axează pe versificarea unor aspecte privind realitățile basarabene, în strofe sugerând o atmosferă apăsătoare, care vor alcătui ciclul Icoane din Covor basarabean (1943). Ponderea în această culegere o dețin stihurile în care poetul deplânge pierderea Basarabiei în 1940, dând glas durerii pricinuite de ocupația străină, în expresii, simboluri și imagini care, în condițiile istorice
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]