1,068 matches
-
acea vreme satul având 569 de locuitori. În timpul comunismului , sătul Feleag a fost unul din puținele sate din zona care și-a menținut o populatie română de pește 99%, alături de satele Săcel și Jacu. Principalele activități ale locuitorilor sunt agricultură, apicultură ,viticultura, pomicultura și creșterea animalelor.
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
și lapte. Se regăsesc de asemeni și numeroase stâni. Pentru carne sunt crescuți în sat și alte animale și păsări de curte, cele din urmă fiind și producătoare de ouă care aduceau profit la vânzare. O altă ocupație a locuitorilor apicultura făcea ca poenile să fie pline cu stupi care aduceau o recoltă imbelșugată de ceară și miere. Grădinile sătenilor erau roditoare și pline de tot soiul de legume și verdețuri folosite la mâncăruri. În general, cășuneanul a avut pe tot
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
care se ocupau cu agricultura. Albinăritul este o ocupație arhaică practicată de locuitorii așezărilor de la izvoarele Ilișuei sub forma vânării familiilor de albine sălbatice, sau a creșterii domestice, după metode primitive sau moderne. Deși dispune de o bogată bază meliferă, apicultura este practicată și astăzi exclusiv pentru nevoi casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane, vânătoare (cu capcane sau arme de foc). Până în 1918, scoarța de copac bine mărunțită era întrebuințată la
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
care se ocupau cu agricultura . Albinăritul este o ocupație arhaica, practicată de locuitorii așezărilor de la izvoarele Ilișuei sub forma vânarii familiilor sălbatice de albine, sau a creșterii domestice, după metode primitive sau moderne. Deși dispune de o bogată baza melifera, apicultură este practicată și astăzi, exclusiv pentru nevoi casnice. Existența unei bogate și variate faune cinegetice, a favorizat practicarea celei mai vechi ocupații umane: vânătoarea cu capcane sau arme de foc. Până în 1918, scoarță de copac bine mărunțita, era întrebuințata la
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
regat și din Ardeal. Satul se află la cca 4 km vest de Comuna Dorobanțu (DN 222-Topolog-Cerna). Denumirea „Meșteru” din 1963 este traducerea toponimului turcesc. Locuit în exclusivitate de români care se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor domestice și apicultură. Are Școală și Biserică. Este situat pe versanții unui pârâu ce izvorăște din estul satului și care curge sinuos spre Dorobanțu, apoi, „șiret” se întoarce spre vest revărsându-se, pe lângâ Pecineaga, în Dunăre. Biserica, zidită de localnici prin anii1920-27
Meșteru, Tulcea () [Corola-website/Science/301850_a_303179]
-
comunei are un caracter prepoderent agrar, principalele activități economice ale locuitorilor desfășurându-se în cultivarea terenurilor și creșterea animalelor. S-au dezvoltat în ultimii ani comerțul, serviciile și construcțiile. Teii, salcâmii și bogata floră spontană fac oportune investițiile în dezvoltarea apiculturii. Există în prezent 2500 de familii de albine, numărul acestora putând crește în condițiile dotării cu un centru de colectare, prelucrare și valorificare a produselor apicole. Suprafața disponibilă pentru amenajarea unor plantații de pomi fructiferi este de 400 ha, fiind
Comuna Bunești-Averești, Vaslui () [Corola-website/Science/301868_a_303197]
-
buhăieștenii îl pomenesc și azi, acesta fiind ctitorul bisericii din sat, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", construită în 1798. El apare în pridvorul bisericii, în portretul de ctitor, alături de soția Catrina. Documentele cu referire la moștenirea pitarului Caracaș arată amploarea apiculturii în ținutul Vasluiului la acea vreme. Buhăieștii de Jos sînt și acum numiți de către localnici "Cărăcășeni" (de fapt, "Cărcășăni" în pronunția buhăieșteană). Ca fapt divers, după moartea fiului lui Ștefan Caracaș-întîiul, Ioniță Caracaș, soția acestuia, Ilinca Clucerescu, se căsătorește cu
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
Ocupația de bază a lipovenilor, de-a lungul timpurilor, a fost agricultura în care cultura mare de grâu, porumb, mei, orz, struguri și ulterior, floarea soarelui au fost predominante. Daca ținem cont de poziția aleasă de intâistătăori nu putem omite apicultura, dar nici prelucrarea lutului, aflat din belșug în Dealu Robului și dovedită de produsele ceramice descoperite sau fabricate în secolul trecut. Creșterea animalelor a fost o ocupație permanentă. În anul 1932 Administratia Domeniilor Regale a pus în funcțiune o secție
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
meliferă (europeană) vestică, "Apis mellifera". În sălbăticie, preferă să-și facă cuib în spații mici, cum ar fi trunchiurile de copaci căzuți la pământ. La fel ca și albinele meliferă vestică, albinele din specia sunt uneori domesticite și utilizate în apicultură, în general în cutii de lemn cu rame fixe. Mărimea albinelor este similară sau sunt puțin mai mici decât cele din specia Apis mellifera, iar dungile de pe abdomen le sunt mai proeminente. Producția de miere obținută de la acestea este mai
Apis cerana () [Corola-website/Science/308779_a_310108]
-
(sau Veceslav Harnaj, n. 7 noiembrie 1917, Baimaclia, raionul Căușeni, Republica Moldova - d. 28 octombrie 1988, București) este un om de știință și profesor universitar român, fondatorul apiculturii moderne românești. Eminent om de știință, profesor, șef de catedră la Institutul Politehnic București, Institutul de Construcții, Academia Militară Tehnică, Institutul de Mine și Institutul de Petrol, Gaze și Geologie București, renumit specialist recunoscut pe plan național și internațional, posesor
Viaceslav Harnaj () [Corola-website/Science/306710_a_308039]
-
catedră la Institutul Politehnic București, Institutul de Construcții, Academia Militară Tehnică, Institutul de Mine și Institutul de Petrol, Gaze și Geologie București, renumit specialist recunoscut pe plan național și internațional, posesor a numeroase brevete și certificate de inventator, a îndrăgit apicultura încă din fragedă tinerețe, dragostea pentru albine fiindu-i transmisă de tatăl său distins crescător de albine și stăruitor propagator al acestei milenare îndeletniciri. Înainte de 1945, în România existau mai multe asociații profesionale, acestea având cu precădere un caracter zonal
Viaceslav Harnaj () [Corola-website/Science/306710_a_308039]
-
profesorul Viaceslav Harnaj, împreună cu câțiva colaboratori apropiați (împătimiți apicultori), a reușit să înființeze în România Asociația Crescătorilor de Albine (ACA). Prin pasiunea, competența și diplomația de care a dat dovadă, profesorul Harnaj a făcut din ACA un sprijin real pentru apicultura și apicultorii României: În 1965 a fost ales ca președinte al Federației Internaționale a Asociațiilor de Apicultori (APIMONDIA). La data respectivă statutul Apimondia prevedea că o persoană nu poate fi președinte mai mult de două legislaturi a câte 5 ani
Viaceslav Harnaj () [Corola-website/Science/306710_a_308039]
-
utilaje agricole performanțe( se mai utilizează încă utilaje agricole tractate de animale); - Suprafață cultivata cu legume este de 28 ha, fiind oportune investițiile în amenajarea unor sere și solarii; - Salcâmii, teii, bogată și diversificata floră spontană, oferă condiții pentru dezvoltarea apiculturii. Există în comuna 160 de familii de albine, numărul acestora putând crește în condițiile dotării cu un centru de colectare, prelucrare și valorificare a produselor apicole; - Suprafață disponibilă pentru amenajarea unor liveri de pomi fructiferi este de 37 ha, alte
Comuna Făurești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302021_a_303350]
-
o tentă religioasă. Așezându-se și în partea de câmpie a Meglenului, meglenoromânii au renunțat parțial la păstorit, trecând la agricultură, în timp ce aromânii au rămas mai ales păstori. Meglenoromânii cultivau cereale, viță de vie, fructe, legume, ocupându-se și cu apicultura și cu creșterea viermilor de mătase. Practicau și diverse meserii, satele lor fiind mai mult sau mai puțin specializate în obiecte din argint, arme, obiecte din piele, unelte din fier, vase de metal și de lut, îmbrăcăminte, covoare, săpun, obiecte
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
sau Despre agricultură"), Lucrețiu "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor"). Cele patru cărți ale operei tratează următoarele teme: I. Cultivarea pământului și păstoritul; II. Cultivarea plantelor, în special a viței de vie și a măslinilor; III. Creșterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metaforă cuprinzând o viziune stoică asupra vieții în societate. "Eneida" ("Aeneis"), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea națională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiței Venus
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
cu mijlocul secolului al XIII-lea, mai precis cu Alexandr Nevski, conducătorii Novgorodului au fost aleși doar din rândul cnejilor din Vladimir. Economia Republicii Novgorodului era bazată în principal pe agricultură - cultivarea pământului și creșterea animalelor - dar și pe vânătoare, apicultură și pescuit ocupații complementare ale țăranilor. Pe țarmul Golfului Finlandei erau exploatate mine de fier. La Staraia Russa și în alte câteva localități erau exploatate saline. Cultivarea inului și a hameiului avea de asemenea mare importanță. Novgorodul exporta în alte
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
o importantă dezvoltare a formelor de civilizație daco-getă, suficientă pentru a oferi o rezistență remarcabilă la influența altor limbi, inclusiv a limbii latine. Vom adăuga aceasta la toate acele activități în care dacii excelau: păstorit, activități agricole specifice zonei geografice, apicultura, vânătoarea, pescuitul, meșteșugurile artizanale, dintre care mai ales țesutul, olăritul, prelucrarea pieilor și a lemnului. Alte exemple de asemănări: 1) Riborasta ( Dacă) și Rabarbă (Română, DEX) Riborasta (din limba dacilor) se traduce de regulă prin cuvântul brusture. Dar, printre multele
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
a (din ; în înseamnă „albină”) este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului de către albine și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup. Obținerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent și din trecut. Conform statisticilor, producția anuală mondială de miere în 2005 a fost de 1,4 milioane de tone. a de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
Apicultura (din lat. "apis" care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
omul a vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500 de ani în urmă. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 până în prezent), cunoștințele despre apicultură au crescut, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologi, filologi și oameni de știință. Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
oameni de știință. Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total de apicultură. Erau vânate cuiburile de albine melifere (Apis) și speciile mari de albine care nu înțeapă (Meliponinae). Nu numai omul a fost un vânător al cuiburilor de albine, ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați folosindu-și mâinile
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
grotă situată în fața unei stânci. Nu există dovezi asupra existenței unei surse de fum sau a unei îmbrăcăminți de protecție. Alte picturi pe stâncă realizate înaintea erei noastre în India și Africa de Sud arată fapul că vânătoarea de miere sau chiar apicultura a fost o activitate organizată care implica alcătuirea de echipe de bărbați și femei. În Africa de Sud și Zimbabwe existau albine Apis mellifera, iar într-o pictură descoperită în Zimbabwe se distinge faptul că fumul era deja folosit. În Asia existau
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
albine Apis mellifera, iar într-o pictură descoperită în Zimbabwe se distinge faptul că fumul era deja folosit. În Asia existau albine Apis dorsata ale căror cuiburi au fost descrise într-o pictură indiană post-mezolitică, descoperită în 1984. Înainte ca apicultura în păduri să fie practicată, prin anii 2500 î.Hr., în Egiptul Antic se practica o apicultură avansată. Primele reprezentări datează din 2450 î.Hr. și apar într-o scenă care a format o parte a unui basorelief al unui templu al
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
deja folosit. În Asia existau albine Apis dorsata ale căror cuiburi au fost descrise într-o pictură indiană post-mezolitică, descoperită în 1984. Înainte ca apicultura în păduri să fie practicată, prin anii 2500 î.Hr., în Egiptul Antic se practica o apicultură avansată. Primele reprezentări datează din 2450 î.Hr. și apar într-o scenă care a format o parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de lângă Nilul inferior. Cele mai bune dovezi ale existenței apiculturii în lumea antică, provin din
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
Egiptul Antic se practica o apicultură avansată. Primele reprezentări datează din 2450 î.Hr. și apar într-o scenă care a format o parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de lângă Nilul inferior. Cele mai bune dovezi ale existenței apiculturii în lumea antică, provin din mormintele egiptene. Există scene, puține la număr, în care pot fi observate mierea din faguri și stupii, care documentează ce s-a întâmplat în acele timpuri. Stupii egipteni folosiți cu câteva mii de ani în
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]