2,777 matches
-
ne spui tu?“ „Dați-mi drumul imediat!“ „Vezi?“, a observat Mihnea, „Ți-am zis că o să-nceapă să se milogească.“ „O pățiți, credeți-mă pe cuvânt! Nu mai apucați să ieșiți de-aici!“ „Nu, zău? Poate ne spui și de ce?“ „Apocalipsa!“, a bâiguit scriitorul. Parcă intrase în transă. „Ăsta a luat-o pe-arătură...“, s-a mirat Mihnea. „Îi patinează biscuiții...“ „Nimic nu mai poate fi oprit...“ Tonul suna ciudat, vocea distorsionată: când milă, când frică, apoi iar furie și siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe?te astfel În critic? despre „toposul magic al codrului", „topos-urile sacre" legate de universul satului ?i al codrului („Romanticul care din spa?iul cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim?it acas? În sat ?i În codru În aceste topos-uri sacre În care, concentrat?? ?i ocrotit?, se afl? ?ara [...]" Zoe D.-Bu? ulegna), „topos-ul mitic al ??durii", lacul „topos magic Închis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor, stingerea, micro ?i macro-timpul, cosmogonia, apocalipsa. De?i ne poart? cu gândul la universul romantic, aceste motive „vin de mult mai de departe, din str?vechile În?elepciuni tradi?ionale, de la noi sau din foarte Îndep?rtate arii de cultur? Înrudite cu a noastr?". De asemenea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care să le dea cea mai crâncenă lovitură, chiar cu armele lor. - Nu Înțeleg... - Un grup de asasini, un sistem secret de informații și voia lui Allah. Cei Patru Cuceritori trebuie să moară Înainte de a declanșa haosul pe două continente. Apocalipsa, după Biblia voastră. Sau, dacă nu e posibil, atunci măcar Primul Cuceritor, stăpânul duhurilor morților. Clarvăzătorul. El este singurul care știe multe dintre cele ce se vor Întâmpla și lucrează nu cu prezentul, ci cu viitorul. Își trimite asasinii asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În plus acoperise totul, ca umbra unei furtuni care nu mai lăsa speranța nici unei raze de soare. Poate că Ștefănel trăia, poate că nu. Dar aceasta rămânea o Întrebare pentru mai târziu sau pentru niciodată. Acum, se aflau cu toții În fața Apocalipsei. - Ascultă, Alexandru, reluă Oană. În ultima vreme m-a chinuit Întrebarea dacă a fost bine sau nu să pleci din Veneția. Pentru mine a fost un miracol așteptat vreme de mulți ani. Alături de tine și de Erina am fost... aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înaltă a unui val. Apoi nu mai văzu nimic. Noaptea coborî asupra mării. Vântul se dezlănțui sălbatic, asemeni unui animal lăsat liber după un lung prizonierat. Era o eliberare a elementelor, o revanșă asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul ascuțit al lemnului strivit de forța vântului și auzi strigătele disperate ale oamenilor care se prăbușeau În adâncuri. Simți durerea, agonia, resemnarea, liniștea de după. Nu știu cât timp trecuse. Minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bibliografia românească a ironiei, După Socrate este prima lucrare care „atacă frontal” acest „concept literar fundamental” (Adrian Marino). În Războiul nevăzut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii), B. propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale omenirii, Apocalipsa lui Ioan. Raportată la După Socrate, eseu despre libertatea gândirii, cartea despre Apocalipsa lui Ioan reprezintă momentul complementar, dogmatic, în dialectica experienței intelectuale/spirituale a autorului. Cum în prima eseistul își mărturisea (auto)ironic „perplexitatea” și „ignoranța”, în cea de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
concept literar fundamental” (Adrian Marino). În Războiul nevăzut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii), B. propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale omenirii, Apocalipsa lui Ioan. Raportată la După Socrate, eseu despre libertatea gândirii, cartea despre Apocalipsa lui Ioan reprezintă momentul complementar, dogmatic, în dialectica experienței intelectuale/spirituale a autorului. Cum în prima eseistul își mărturisea (auto)ironic „perplexitatea” și „ignoranța”, în cea de-a doua își mărturisește „smerenia” în fața textului sacru, urmărind nu atât originalitatea interpretării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
și fantezia nu lipsită de stranietate a compozițiilor sale, în care comunică, adeseori, o stare contradictorie între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate și tentația ironiei. SCRIERI: După Socrate (Eseuri despre spiritul ironic în literatură), București, 1988; Războiul nevăzut. Cartea Apocalipsei, pentru copii, București, 1994; Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic, Iași, 1997; Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta în rai?, Timișoara, 1997; Noua Atlantidă, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Spiritul ironic, O, 1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Arca” lui Buduca, T, 1989, 2; Țeposu, Istoria, 176-178; Al. Cistelecan, Ioan Buduca, ECH, 1994, 1-3; Mircea Mihăieș, Cât profan, atâta eseu. Știința neștiutorului, „Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul vioi, ALA, 2000, 58; Petraș, Panorama, 157-158; Popa, Ist. lit., II, 1166-1167; Lefter, Critica, 381-383. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Țeposu, Istoria, 176-178; Al. Cistelecan, Ioan Buduca, ECH, 1994, 1-3; Mircea Mihăieș, Cât profan, atâta eseu. Știința neștiutorului, „Cuvântul”, 1995, 4; Adriana Babeți, Războiul nevăzut, O, 1995, 4; Al. Cistelecan, Ioan Buduca față cu Apocalipsa, VTRA, 1995, 10; Octavian Soviany, Apocalipsa unui postmodernist, CNT, 1996, 6; Cornel Ungureanu, Haiducirea lui Ioan Buduca, O, 1997, 8; Daniel Cristea-Enache, Plagiatorul vioi, ALA, 2000, 58; Petraș, Panorama, 157-158; Popa, Ist. lit., II, 1166-1167; Lefter, Critica, 381-383. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
poate trăi în stilul său obișnuit și este obligată să improvizeze la infinit. Anul 2001 Pagina de titlu a vechilor cărți bisericești, Hrisoavele, se mai numea și "Poartă". Vasili Rozanov, tradus și citit intens în România la începutul anilor '90 (Apocalipsa timpului nostru, Editura Institutul European, Iași, 1994) a scris pagini de un antisemitism înfricoșător despre "setea de sânge" a evreilor. Ele nu mai sunt accesibile decât în infernul (fondul secret) al marilor biblioteci din Occident. Două afișe lipite sauvage pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întoarcere și bani de buzunar. 16 aprilie 2004 Cărți aduse în geamantan la Geneva. Tinerețile lui Daniel Abagiu de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de patru tineri de vârsta mea, patru cavaleri memoriali ai apocalipsei comuniste. Le-am citit cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca pe un ritual de exorcizare a dorului față de o țară care nu merită să fie iubită, veșnic condamnată la un destin mediocru. Pe de altă parte, am simțit că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de reduceri semnificative de preț. Astfel: Suma minimă (RON) Suma maximă (RON) Reducere (%) 0 20 5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut • Acolada atlantică, Ștefan Avădanei • Apocalipsa de carton, Nichita Danilov • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
comunist (2004), Premiul Festivalului Internațional de Film Istoric, Pessac, Franta, 2004; Marele Premiu, Mediawave, Gyor, Ungaria, 2004; Premiul Special, Documenta Madrid, 2005 • Clara B (2006) • Război pe calea undelor (2007), Premiul GOPO pentru cel mai bun documentar al anului 2007 • Apocalipsa după șoferi (2008) • Kapitalism rețeta noastră secretă (2010), a fost distribuit în Franța, Germania, Statele Unite. Trebuie să rămâi credibil Cum alegeți temele și subiectele, cum vă vin ideile filmelor? Cred că este un proces care se petrece în timp, nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
a fost difuzat pe ARTE într-un slot de documentare și în care oamenii se așteptau să vadă istorii reale, iar din această cauză au fost nepotriviri de citire. În ultimii ani ați realizat trei filme: Război pe calea undelor, Apocalipsa după șoferi și Kapitalism rețeta noastră secretă, situate, după părerea mea, pe trei direcții diferite. Căutați zone noi, exeprimentați? Desigur, încerc să caut formule noi, dar aș zice că doar Apocalipsa după șoferi este ceva distinct, o încercare de a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ani ați realizat trei filme: Război pe calea undelor, Apocalipsa după șoferi și Kapitalism rețeta noastră secretă, situate, după părerea mea, pe trei direcții diferite. Căutați zone noi, exeprimentați? Desigur, încerc să caut formule noi, dar aș zice că doar Apocalipsa după șoferi este ceva distinct, o încercare de a face altceva decât ce am făcut înainte, pentru că e un film de observație, de comportament. A fost gândit mai simplu și pentru ca să-l fac relativ repede, în circa 6-7 luni, cu tot cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
șoferi este ceva distinct, o încercare de a face altceva decât ce am făcut înainte, pentru că e un film de observație, de comportament. A fost gândit mai simplu și pentru ca să-l fac relativ repede, în circa 6-7 luni, cu tot cu pregătire. Apocalipsa este și un film cu lungime mai mică, de 50 de minute. Kapitalism continuă Marele jaf și Război pe calea undelor, toate vorbesc despre ce s-a întâmplat în țara aceasta în ultima jumătate de secol. Și stilistic, ele sunt
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
film cu lungime mai mică, de 50 de minute. Kapitalism continuă Marele jaf și Război pe calea undelor, toate vorbesc despre ce s-a întâmplat în țara aceasta în ultima jumătate de secol. Și stilistic, ele sunt mai apropiate. În Apocalipsa am încercat altceva, este fără comentariu. Am filmat cu cinci șoferi numai în interiorul mașinii, circulând cu ei câteva luni, în timp ce conduceau prin București și povesteau întâmplări legate de meseria lor. În ce măsură contacul direct cu personajele din Kapitalism v-a modificat
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
din România în 1944, în Occident și stabilit în Franța, patria înaintașilor, odată cu invazia sovietică, "an în care scrie Eugen Dimitriu s-a produs marea prăbușire a țării, o noapte cumplită, de peste 50 de ani, cu multe suferințe, vremuri de apocalipsă" (p. 147) care l-a tălmăcit pe Eminescu în limba franceză, îi scrie după o jumătate de veac: "se poate locui în limba română, oriunde, chiar la Paris, se poate trăi prin Eminescu", dar, în același timp, are clipe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a poeziei". Este un scenariu bacovian, și atrag atenția că o fi valabil în numele sau în limitele unui poet genial, autorul Plumbului propunând o apocalipsă și nici o regenerare, nici o renaștere, ci numai o moarte absolută. Theodor Codreanu reușește să citească scenariul bacovian al dezorganizării până la neantizare a lirismului, a poeziei, a textului, a versului, a cuvintelor, dincolo de care se întinde domnia neantului. Contemporan cu Martin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai tristă. Bacovia scria în poema Amurg de toamnă: "Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...". Autorul Nopții furtunoase gândea "apocaliptic", sub puterea absurdului. Cetatea deveni, în cele din urmă, Tâmpitopole, degradată sub toate aspectele. La Bacovia, apocalipsa e a nevrozelor, a nebuniei, a golului istoric. Dar Caragiale, ca și Eminescu, încă mai credea într-o redresare în timp. La poetul plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se întorc la izvoare, numai că în direcții diametral opuse, unul e descendent, celălalt ascensional. Zeul bacovian (în cazul în care există) s-a ascuns într-o sâmbătă a ultimelor suferințe, a morților care nu mai mor, sălășluind într-o apocalipsă fără finalitate, zeul vierean pogoară din ceruri ca pace a Duhului Sfânt, ca Duminică Mare (Duminica albă, ca lumină taborică). Antibacovianismul lui Vieru se manifestă în bunătatea sa ca pâinea caldă (simbol central în imaginarul său poetic). "Naiv" ca Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arme, mașini, aparatură ultrasofisticată și se mândrește nespus cu toate acestea. Dar și unele și altele, ca "arme", servesc unuia și aceluiași scop: subjugarea "celuilalt" cu orice preț. După legendă, Dumnezeu l-a alungat pe om din rai; acum, în apocalipsă, a venit rândul "omului", cultivat, ales și elitist, să-l izgonească pe Tatăl ceresc, fie și din propria-i zidire. Epoca modernă (postmodernă?) trăiește sub "terorismul minorităților", este de părere autorul cărții A doua schimbare la față (p. 29). Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea nimic special în afara unor catrene dar nostradamus conform ultimelor concluzii (publicate în tabloidele de a doua zi) a
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]