1,353 matches
-
termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două texte, la origine distincte, dar produse de același grup religios. Prima parte (cap. 1-5
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însărcinată, Maria constată cu uimire că burta i s-a retras, în timp ce Iosif are viziunea nașterii fiului său, Isus. Prin urmare, caracterul concret al Întrupării este negat prin recurgerea la viziune. Să clarificăm acum pe scurt câteva aspecte ideologice ale apocrifei. Așa cum remarcă Norelli, autorul nu urmărește să transmită o hartă exactă a lumii de dincolo. Primele cinci ceruri sunt identice, descrierile par repetitive, amănuntele inedite lipsesc. În plus, pare că autorul a combinat fără prejudecăți cele două scheme tradiționale, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la cer, precum și al revelației pe care textul dorește să ne-o transmită; pasajul despre viața omenească a lui Cristos (11,2-21) conține esențialul revelației făcute lui Isaia” (p. 49). Prin urmare, viziunea nașterii Mântuitorului din pântecele Mariei reprezintă epicentrul apocrifei. Această viziune (a lui Iosif) este conținută în ampla viziune-cadru a lui Isaia. Înțelegem astfel cum ideologia a structurat textul. A doua parte (cap. 6-11) - de fapt, cea mai veche - provine de la o grupare profetică integrată unei comunități creștine din preajma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfârșit a fost de nouăzeci și șase. Dintre acestea, doar douăzeci și două au fost publicate imediat (adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de șaptezeci fiind păstrate pentru mai târziu. Autorul justifică prin acest artificiu originea divină a scrierilor apocrife, printre care se numără și 4Ezdra. Apocalipticii primesc revelațiile prin intermediul viziunilor și prin aceasta ei se deosebesc de profeți, beneficiarii unor revelații în primul rând auditive, în cazul profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am pus-o în evidență (Conl. 8,21). De asemenea, adaug că mărturiile luate în considerație vor fi abordate într-o ordine strict cronologică. Mitul în scrierile intertestamentare Așa cum a arătat deja
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păstreze neîntinată natura spirituală, care exclude a priori feminitatea: „Voi erați din seminția spiritelor cu viață veșnică, scutiți de moarte pentru toate generațiile lumii, și pentru aceea n-am făcut Eu femei în rândul vostru” (15,6-7). Pentru autorul scrierii apocrife, îngerii sunt ființe complete, suficienți lor înșile, în timp ce oamenii sunt ființe incomplete, care au întotdeauna nevoie de un auxiliar pentru a supraviețui. În acest caz, asceza devine o imitatio angelorum, presupunând și respingerea obligatorie a femeii, deci un misoginism programatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și cealaltă de piatră, și au gravat descoperirile pe amândouă, astfel încât, dacă cel de cărămidă ar fi dispărut în timpul potopului, cea de piatră să rămână pentru a-i învăța pe oameni cele scrise” (AJ I 70-71). Părinții Bisericii și textele apocrife creștine Pentru apologeții creștini (mă voi limita aici la cazul lui Lactanțiu), îngerii căzuți sunt demoni cărora păgânii le consacră un cult nelegitim. Căderea lor explică originea politeismului. Aceasta este concepția lui Irineu (Adv. haer. I, 5), a lui Iustin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l în centrul celei de-a opta omilii. La început, povestește Pavel, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de primă mână tradițiile sethienilor, cu atât mai mult cu cât, după mărturia lui Epifanie, erezia a fost fondată și s-a răspândit mai ales în Egipt 166. Se știe, pe de altă parte, că textele sethiene, cum ar fi Apocrifa lui Ioan, Evanghelia egiptenilor, Apocalipsa lui Adam sau Cele trei stele ale lui Seth, au fost descoperite la Nag Hammadi, un loc foarte apropiat de cel unde se afla comunitatea lui Pahomie. În acest caz, ar fi oare o prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lărgi analiza noastră astfel încât să cuprindă întregul discurs dezvoltat în Convorbirea a opta, s-ar putea observa că el se sprijină în mai multe locuri pe mitemele referitoare la originea demonilor, în vogă printre apologeți (miteme prezente și în textele apocrife). Cu același grup el împărtășește, de altfel, câteva teme și atitudini - de exemplu, misoginismul, uitarea binelui făcut, transmiterea răului prin mijlocirea lui Ham. Stratagema prin care el ajunge să scoată din uitare știința perversă a omenirii coincide cu cea despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Aur, de pildă, Iuda este „iubitorul de arginți”. El L-a vândut pe Isus de dragul banilor. Ioan Gură de Aur pare să nu țină seama de faptul că cei treizeci de arginți nu reprezentau, ca valoare, cine știe ce. O scriere apocrifă din secolul al XI-lea, intitulată Relatarea lui Iosif din Arimateea, încearcă o explicație mai elaborată. Iuda ar fi fost nepot al lui Caiafa. El n-a crezut nici o clipă în mesajul lui Isus și ar fi devenit apostol numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm într-o logică perversă. M.G.: Ai publicat și în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. C.B.: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda nu a trădat. Altfel picăm într-o logică perversă. M.G.: Ai publicat și în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. C.B.: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. C.B.: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Procesul canonizării anumitor texte în detrimentul altora a început efectiv în a doua jumătate a secolului al II-lea și s-a încheiat abia spre sfârșitul secolului al IV-lea. Până în secolul al IV-lea s-au produs nenumărate texte. Nici o apocrifă nu este anterioară textelor cuprinse în Noul Testament, de aceea nu pricep teama unora în fața acestor texte posterioare, ca și cum ele ar putea răsturna datele evangheliilor canonice. Nu, nu, de o sută de ori nu. Evanghelia lui Iuda nu răstoarnă absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda nu răstoarnă absolut nimic din datele creștinismului. Ea aduce o mărturie importantă despre secta gnosticilor cainiți, probabil din secolul al II-lea sau al III-lea, care practicau o formă a religiei creștine diferită de forma evanghelică. De obicei apocrifele se nasc din dorința de a umple anumite goluri de informație din evangheliile canonice. M.G.: știu că ai avut acces la documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se arătase Într-un mod similar reprezentanților presei (cerând doamnelor să plece) și ceruse să i se spună dacă nu se putea avea Încredere Într-un om atât de bine Înzestrat că e În stare să conducă țara. Povestea era apocrifă, firește, dar nu era pe de-a-ntregul imposibilă, știindu-l pe președinte și ce conta era faptul că apăruse și circulase atât de mult Încât să ajungă și la cei ca Sammler În dormitoarele lor din West Side. Iată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părțile, poate să ne apară haotic. Termenii care încearcă să-l descrie ajung discor danți, într-o înșiruire contingentă, ca și cum ar fi în joc spu sele unui copil uluit de ceea ce poate să vadă. Ca și în alte ca zuri, apocriful chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face într-o manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți opri la aspectul alogic al enumerării sale. Nu poți lăsa deoparte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poartă care se deschide către această grădină secretă a benzii desenate. Post-scriptumul adăugat acestei serii de eseuri este încercarea de a da trup ficțional acestei admirații resimțite față de geniul prozei grafice. Am imaginat, pe marginea celor două texte, un exercițiu apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe care literatura l-ar putea da seriei de vise în care se afundă, hipnotizat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nisip al lui Cush. Cornul Africii seamănă cu tulburata Irlandă din care venise să se ascundă și Bradt - aici onoarea se spală cu sânge, iar semințiile sunt unite prin urile care nu trec niciodată. Excentric și infidel, inventând borgesian surate apocrife, politicos și nemilos, Corto este favoritul zeilor și al demonilor, în Africa lui Cush, ca și în tărâmurile celtice ale lui Merlin. Căutând să salveze pe noii Romeo și pe noile Juliete, amenințate de blestemul aurului, Corto este vizitat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu mai poate fi citită în cheie rațională, ca semn al îmbol năvirii unui destoinic ofițer în armata colonială. Robinson a ieșit, odată cu intrarea în fortul bântuit, din timpul anului 1931, spre a regresa către vârsta eresurilor și a Bibliei apocrife. Ca și în Etiopicele sau în Scorpionii deșertului, tot ceea ce se încearcă a fi clădit cu ziduri și creneluri pe marea de nisip a Somaliei este sortit pierii. Abel Robinson este prizonierul autoiluzionării ucigașe ce îl împinge să-și îm
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aceeași plăcere, delicată și tandră, pe care o trăiau înaintea noastră bunicii noștri contemplând țara lor de povești. Acestei bucurii luminoase a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre fericire A fost o dată ca niciodată o după-amiază de primăvară ce semăna cu toate celelalte după-amiezi de primăvară din castelul de la Moulinsart. Fiecare dintre cei care împărțeau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zâne. Tintin se va opri, spre a privi cerul punctat de câțiva nori. Undeva, foarte departe de ei, într-o țară în care culorile se reîntorseseră după un lungă așteptare, bucurându-i pe copii, mă pregătesc să închei această istorie apocrifă. Pe biroul meu se află fotografia unui alt câine, din altă viață. Lângă el, înscris în același instantaneu, mă aflu și eu, cel care am fost, așezat în fața casei ce se înalță încă pe strada unde am copilărit. În mormântul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Tata Își dădu ochii peste cap. Cu dumneata e imposibil să stai de vorbă, Fermín. Eu dacă am dreptate, am dreptate. Am luat pachetul pe care eu Însumi Îl pregătisem cu o seară În urmă, două Rilke-uri și un eseu apocrif, atribuit lui Ortega, pe tema etapelor și a profunzimii sentimentului național, și i-am lăsat pe Fermín și pe tata adînciți În dezbaterea lor despre obiceiuri și cutume. Era o zi splendidă, cu un cer albastru de sărbătoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]