1,172 matches
-
iarăși la statutul de anexe ale bărbaților, părți ale posesiei acestora, obiecte de inventar gospodăresc, cu un statut dubios, oscilând între cel de „slugă” și cel de vită, întocmai ca în patriarhatul veterotestamentar, neclintit de Evanghelii: „Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău.” (Ieșirea, 20, 17) Femeile au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
bărbaților, părți ale posesiei acestora, obiecte de inventar gospodăresc, cu un statut dubios, oscilând între cel de „slugă” și cel de vită, întocmai ca în patriarhatul veterotestamentar, neclintit de Evanghelii: „Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău.” (Ieșirea, 20, 17) Femeile au fost tratate ca ființe cu discernământ limitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
este aceea că oamenii au capacitatea de a deține lucruri în comun 1213. Freud arată cum "comuniștii cred că au descoperit calea eliberării de rău. Omul este, după părerea lor, mai presus de toate bun, el nu vrea decât binele aproapelui său, dar instituția proprietății private i-a viciat natura"1214. Dintotdeauna apropierea obiectului s-a făcut în scopul satisfacerii acestor nevoi, omul primitiv și animalele intră permanent în conflict pentru satisfacerea lor. Este o iluzie că omul, într-un anumit
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sensibile care nu constituie, fără îndoială, întreaga percepție, dar care este totuși, în mod evident, preambulul indispensabil și condiția sine qua non ale acesteia... Pentru a nu confunda reconstituirea propriului trecut cu cea pe care o putem face pentru trecutul aproapelui nostru, pentru ca acest trecut posibil din punct de vedere empiric, logic și social să ne apară identic cu cel real, trebuie ca, în anumite părți cel puțin, el să fie mai mult decît o reconstituire făcută cu materiale împrumutate" (Revue
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu plata lași, desfășurând În total 57 ani de activitate medicală și 49 ani de activitate că neurochirurg. Prin Întreaga sa activitate dr. Gh. Săndulescu rămâne un model pentru ceea ce Înseamnă medicină practicată din pasiune pentru profesie, din Înțelegerea suferinței aproapelui toate Însuflețite de excepțională să putere de muncă, toate dublate de o verticalitate și de o modestie demne de urmat. DR. TH. OBREJA (1935-1987) Dr. Theodor Obreja s-a născut În anul 1935 În comuna Gorban, raionul Huși, Într-o
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
sufletul său (ba). Omul se străduiește să-și convingă sufletul de oportunitatea sinuciderii. "Cu cine să mai stau de vorbă acum? Frații s-au umplut de cruzime, prietenii de ieri s-au făcut vrăjmași. Inimile sunt lacome: fiecare apucă bunul aproapelui său. Nu mai există drepți. Țara este abandonată lucrătorilor nedreptății. Păcatul care dă târcoale pe pământ nu arc sfârșit." Evocată în mijlocul acestor flageluri, moartea îi apare mai mult decât binevenită: ea îl copleșește de beatitudini uitate sau puțin cunoscute. "Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
umanistă laicizată de dezvoltare a lumii s-au regăsit și în dezvoltarea organică a asistenței sociale ca știință de sine stătătoare. În perioada tradițională, lucrătorul social era în general un bun creștin. Întotdeauna eforturile lucrătorului social, ale creștinului care slujea aproapelui aflat în dificultate erau direcționate către anumite interese, cum ar fi: 1. asistarea familiei; 2. grija față de cei săraci; 3. asistarea copiilor orfani; 4. asistarea văduvelor; 5. asistarea tuturor persoanelor sau a grupurilor care au suferit din cauza unor calamități;4
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nedespărțită de slujirea lui Dumnezeu și presupune o angajare voluntară. Numai în slujirea semenilor se realizează deplin slujirea lui Dumnezeu (Stoina, 1985, p. 485). Cu toate că aceasta este înțelegerea profundă a caracterului social al Bisericii, adică slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui, totuși există și gânditori care pun sub semnul îndoielii asemenea afirmații și prezentări ale învățăturii creștine. Durkheim, referindu-se la religie, o definește ca fiind "un sistem solitar de credințe și de practici cu privire la lucruri sacre, adică separate, interzise, credințe
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pe omul celălalt, pe aproapele nostru, pe Celălalt" (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, trad. de Nadia Farcaș, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 14). Pentru teologi, alteritatea reprezintă forma prin care eu mă regăsesc în viața aproapelui meu. Viața lui devine viața mea. Iată o problemă interesantă! Este total greșit ca în practică să-i dai asistenței sociale un caracter mai mult juridic. Centrarea pe dosar (forma juridică) și nu pe persoană (sensibilitate, afecțiune, dorință de ajutorare
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu învățămintele creștinismului, n-au avut atâta influență
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe ancestrale, a păcatului originar, ar putea face o ființă tragică din orice ins supus agresiunilor istoriei. Suferința capătă dimensiune metafizică. „Înnobilat” astfel, izgonitul aproape că ar trebui să mulțumească prigonitorului. Doar el l-a ajutat să se înalțe întru spirit. Dar aceasta este literatură... Exilul se opune neantului. Exilul ca idee trăită, acceptată nu ca un blestem, ci ca o realitate umană. Exilul nu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că mâine se va înălța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicânduși fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui Socrat și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deși asemănătoare cu învățămintele creștinismului, n-au avut atâta influență
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe ancestrale, a păcatului originar, ar putea face o ființă tragică din orice ins supus agresiunilor istoriei. Suferința capătă dimensiune metafizică. „Înnobilat” astfel, izgonitul aproape că ar trebui să mulțumească prigonitorului. Doar el l-a ajutat să se înalțe întru spirit. Dar aceasta este literatură... Exilul se opune neantului. Exilul ca idee trăită, acceptată nu ca un blestem, ci ca o realitate umană. Exilul nu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
continuă în grădiniță si apoi la școală. În activitățile desfășurate la clasă se pornește de la concret și anume de la faptele copiilor (bune și mai puțin bune), care sunt analizate , apelând la toleranță între copiii ce aparțin diferitelor confesiuni și iubirea aproapelui. Modalitățile de realizare sunt diverse: povești cu caracter moral-religios, rugăciuni, vizite la lăcașurile de cult cu participare la slujbe, convorbiri pe diferite teme religioase etc. De asemenea, casetele audio și video, DVD-urile și CD-urile, pot constitui materiale didactice
Coronița prieteniei by Ed. Sofronia Voica - Grădiniţa P.N. 6 Paşcani, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93008]
-
întreagă de trăsături de personalitate conțin și presupun raportarea la semen, iar a te sonda în cea mai profundă latură a conștiinței înseamnă a încerca identificarea și apoi confirmarea unor structuri și caracteristici regăsibile cumva și în țesătura sufletească a aproapelui. Empatia generatoare de solidaritate nu se poate funda decât pe asemănare, iar eventualele discordanțe interpersonale sunt tolerabile doar în lumina unei armonii superioare care privilegiază corespondența structurală în detrimentul nepotrivirilor parcelare. Nu te poți regăsi în figura unică a semenului fără
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
altuf. Face așadar din iubire baza moralei sale, cu toate că omenește vorbind „nu vei putea niciodată iubi străinul care te subjugă, bețivul care te insultă, avarul care te înșală, orgoliosul care te desconsideră” recunoaște Paulescu, ceea ce înseamnă că nu rareori iubirea aproapelui în sens biblic devine imposibilă. În aceste situații își face loc mai degrabă ura și răzbunarea, ceea ce-i face pe antici să considere că între oameni există o stare de război continuu, iar pe Darwin să considere această stare ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
această umilință a antichității asupra condiției umane. Cel mai emoționant pasaj al acestei epistole este cel cu privire la caritate, a cărui sorginte creștină o subliniază cu un har deosebit: „Faceți ca sufletele voastre să fie curate prin caritate, adică prin iubirea aproapelui’’; „Fiți toți uniți, iubindu-vă ca frații, compătimitori, miloși, modești, smeriți, neîntorcând nici rău pentru rău, nici injurie pentru injurie ci dimpotrivă binecuvântând, iar dacă cineva vrea să vază zile bune, să-și prezerve limba de clevetire și buzele sale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întocmai după planul lui Hristos. Paulescu nu încetează să compare Organizarea ideală a Omenirii cu Biserica Creștină, pentru că în opinia lui, numai aici este întrunită condiția necesară înfrățirii oamenilor și popoarelor. Această condiție este împlinită prin caritate, deci prin iubirea aproapelui, act voluntar având la bază un instinct natural. Astfel caritatea, având și o conotație biologică, poate să întrunească calitățile necesare apropierii și înțelegerii între oameni și popoare. Pentru a fi și mai elocvent compară Biserica cu o școală, în care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vieții apostolilor, când printre creștinii provinciilor din Asia mică se propagă un curent anticreștin, care susținea că mântuirea nu se poate obține decât prin circumcizie (tăierea împrejur) și păzirea legilor lui Moise. În fapt era vorba de neacceptarea carității (iubirii aproapelui) de către poporul evreu, care nu dorea cu nici-un chip să fie egal cu celelalte neamuri, percepția de popor ales fiind foarte puternică și susținută intens de vechiul testament. Ereziarhii doreau un loc privilegiat în rândul creștinilor, un particularism doctrinar pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prăbușească într-o prăpastie fără fund”. Concluzia lui Paulescu este că Luther pur și simplu nu a priceput, sau în mod deliberat nu a recunoscut CARITATEA ca fiind fundamentul creștinismului, cu alte cuvinte a negat facerea de bine și iubirea aproapelui. Sistemul dogmatic pe care l-a construit Luther „atât cât l-a tăiat capul” arată clar și lămurit acest lucru. Interpretând eronat o epistolă a Sf. Apostol Pavel (epistola II către corinteni) Luther pretinde că omul care a devenit rău
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Apostolul Petru și urmașii lui a fost suprimat, deci Biserica poate exista și fără cap. Puțin mai lipsea ca să-l nege și pe Hristos, care rămâne pentru veșnicie capul Bisericii Creștine; - apropierea între neamuri a dispărut ca posibilitate, întrucât iubirea aproapelui a fost bagatelizată; - legea internațională a înfrățirii neamurilor a fost desființată, ca o consecință finală și ca urmare a primelor două. Ceea ce a urmat a lăsat loc neînțelegerilor, unele cu consecințe grave, adică războaie din ce în ce mai crâncene. Ca să sublinieze rolul credinței
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din studiul comparativ pe care-l întreprinde față de celelalte religii, prin care ajunge la concluzia că cel mai aproape de legile naturale ce guvernează lumea viețuitoarelor (între care omul nu face excepție) se află principiile creștine. Pentru că numai creștinismul propovăduiește iubirea aproapelui și facerea de bine, cale sigură pentru înțelegere și apropiere între oameni. Aserțiune cu atât mai valabilă cu cât, dincolo de credința profundă, Paulescu gândește și demonstrează științific adevărul Evangheliei după cum afirma mitropolitul Transilvaniei Nicolae Mladin. Un alt aspect al demersului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și o puternică conotație socială și morală. Cel care avea să schimbe radical atitudinea medicului și a societății în general față de omul în suferință, ca și față de omul sărac, a fost creștinismul prin cele două precepte fundamentale ale sale: iubirea aproapelui și caritatea creștină sau milostenia. Dacă primul precept este și una din cele zece porunci, caritatea este definită ca un act voluntar care presupune atât cunoașterea scopului pentru care se împlinește un fapt caritabil cât și mijloacele prin care se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din care decurge întreaga morală creștină. Pentru că mila față de cel în suferință, fiind de natură instinctuală, scade pe măsură ce omul se îndepărtează pe linie de rudenie față de cei apropiați (familia), iar filantropia este un sentiment mult prea slab ca să acopere iubirea aproapelui, rămâne prin urmare caritatea creștină care trebuie să se regăsească în fiecare dintre cei care se dedică îngrijirii celor bolnavi. Dar cine este medicul? Se întreabă retoric Paulescu. Este omul care practică medicina, căutând prin toate mijloacele să vindece și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anumită responsabilitate sunt condițiile ce pot favoriza comportamentul de ajutorare. Cercetătorii sunt cu toții de acord că sentimentul de responsabilitate împiedică agresivitatea asupra celuilalt. Practicile disciplinare pozitive contribuie la dezvoltarea unei identități de sine pozitive, a unei tendințe de ajutorare a aproapelui și a unei evaluări pozitive a oamenilor în general. Este foarte important ca în aplicarea pedepselor disciplinare părinții să nu-i priveze pe copii de afecțiune și dragoste (Staub, 1996). Este vorba despre o formă de control fără violență. Aplicarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]