1,720 matches
-
de o foarte mare bogăție, valorizând persoana umană și dând un sens precis existenței pământești. Omul nu este singur în existența lui, ci se află într-un permanent dialog de iubire cu Dumnezeu, înțeles ca Treime de persoane, și cu aproapele său, pe baza virtuților creștine. Și Ortodoxia se prezintă în acest sens ca o teologie personalistă contrară individualismului care caracterizează societățile moderne contemporane. Acest dialog de iubire pe care îl putem înțelege sub forma crucii eliberatoare din Golgota este un
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
ghem de stele, Totuși fulgerul luminii Le separặ între ele. Nu sặpa groapă la altul, Smulge-i șarpelui otravă Dặ cinste cui se cuvine Și-I dặ Domnului tặu slavă. Dặ sặracului de milă, Milă vei gặsi în toate Cu aproapele tặu iarặși Rodul câmpului Împarte. Cât nu știi care e Calea Și-ncotro va bate vântul, Nu opri să-ți intre-n suflet Focul sacru și Cuvântul. Dulce e lumina zilei, Totuși este trecặtoare Fặ deci fiecare clipặ Să nu
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.IX – LUCREAZẶ PENTRU MÂNTUIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378784_a_380113]
-
de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în insolatul Arles, acolo unde rămîne și unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-i dea ceva, dar nicio normă juridică nu-l constrânge să facă acest lucru. Atunci când face un dar cerșetorului, intenția cu care a fost făcut darul este supusă unei aprecieri morale. Dacă a făcut acest lucru din dragoste pentru aproapele său, a săvârșit un act conform cu obligația morală. Dacă a făcut acest gest dintr-un interes egoist oarecare, nu ne aflăm în fața unui act moral. Prin urmare, putem stabili dacă un act este moral sau nu, după intenția cu care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sau de obligația omului de a se vaccina ori de a se instrui, deși par obligații ale unei persoane față de ea înseși, în realitate, acestea sunt obligații către ceilalți oameni ca rezultate ale solidarității sociale 100. Datoria morală "Iubește-ți aproapele" nu are corespondent într-o pretenție a altcuiva, ea este valoroasă cu referire directă la cel care o realizează. Obligația juridică presupune un raport bilateral în care celălalt poate pretinde ca aceasta să fie realizată de către titularul ei, apelând, la
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cealaltă. Pentru fiecare literă, copiii denumesc o caracteristică. Educatoarea antrenează copiii în discuții referitoare clasificarea comportamentelor în pozitive sau negative. Exemplu: ALBASTRU: Artiști, Liniștiți, Buni, Atenți , Sensibili, Talentați, Rezistenți, Uimitori. 6. APLAUZE Scop cultivarea sentimentului de respect pentru el și aproapele lui. Obiective: să bată din palme la auzul numelui fiecărui copil; să conștientizeze faptul căfiecare este unic și are un nume. Mod de desfășurare: Copiii stau în cerc pe scăunele și fiecare se prezintă. La auzul numelui colegului, toți copiii
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
trăite acum, comparativ cu deceniile trecute. Este posibil ca experiențele fundamentale ale omului să fie filtrate, construite, determinate de noile cadre artificiale, ce pot aureola altfel trăirile de acest fel (prima iubire, bucuria aflării adevărului și a reușitei, atașamentul față de aproapele, care În realitate este departe...). Se naște, astfel, un nou spațiu de comuniune și Împărtășire a experiențelor, cel virtual. Comunitatea reală va fi „prelungită” de una virtuală. De altfel, sunt deja conceptori, planificatori educaționali care iau În calcul un astfel
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de lângă tine și fă din aceasta un „aliat” al Înălțării lui și al amândoura spre lumină. Nu tot ceea ce se află În celălalt este drapat de o aură valorică. De altfel, chemarea creștină exprimată de Mântuitor de a-ți iubi aproapele, inclusiv pe dușmani, poartă În ea această pecete a profunzimii și rafinamentului relațional. În fond, iubirea obișnuită, comodă, plată nu se poate constitui Într-o măsură a omului și umanității. Iubirea se supune la proba autenticității În zonele sale cele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Înțeles al raportării la cel care ne greșește: Ați auzit ca s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Eu Însă vă spun vouă: Nu vă Împotriviți celui rău [...] Ați auzit ca s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc (Matei 5
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pe alții, dar nu practică ceea ce Învață seamănă cu o fântână: tuturor le dă să bea și pe toți Îi spală, numai pe ea nu se poate curăți”. Și tot el zicea Într-un alt loc: „A-l Învăța pe aproapele este treaba unui om sănătos și nepătimaș, altfel la ce bun să construiești casa altuia și s-o dărâmi pe a ta?”. Iar avva Iacob, un frate al acestui părinte Întru căutare, afirma cam În aceeași perioadă: „Vorbele nu ajung
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
trufașă? Înainte de orice e nevoia ardentă de a-și crea o originalitate, nevoie constrînsă să rămînă În limitele exterioare ale conveniențelor. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii pe care ți-o poate da aproapele, femeia bunăoară; ce poate supraviețui chiar și tuturor celor pe care le numim iluzii. Este plăcerea de a uimi și orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit. Dandy-ul poate să fie un bărbat blazat, poate să fie un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1993, p. 180. footnote>. Managementul resurselor umane va lua în considerare această caracteristică a credinciosului atunci când își elaborează proiectele sale de antrenare a resurselor umane în implementarea lor. Percepția socială a omului religios este generată de principiul funcțional „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, ceea ce va impune un sistem motivațional specific, o conducere bazată pe luarea în considerare a „trăirilor sufletești” specifice. Astfel, întâia problemă a sociologiei nu se referă la instituțiile, nici la structurile sociale, ci la cadrele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de postmodernitate. În romanul lui C., mitul, literatura și viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de Memoria. Peripețiile sale fac însă parte dintr-o tapiserie
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, I-II, București, 1989-1994, vol. III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion Ghilimescu, Pitești, 2001; I. L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi, îngr. și pref. Rodica Florea și Stancu Ilin, București, 1990; Cornea, Aproapele, 347-374; Negoițescu, Ist. lit., I, 116-119; Dosarul berlinez al dramei „Anca” [„Năpasta”] de I.L. Caragiale, îngr. Marin Bucur, București, 1992; Georgeta Ene, Caragiale la Berlin, București, 1992; Micu, Scurtă ist., I, 266-280; Gabriel Cocora, Caragiale și Buzăul, îngr. Marcela Chiriță
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
517-520; Cioculescu, Itinerar, II, 132-147, V, 112-161; Zalis, Scriitori, 68-89; Mircea Popa, Biografie și creație la Ion Codru-Drăgușanu, RITL, 1978, 1; Dicț. lit. 1900, 199-200; Georgeta Antonescu, Introducere în opera lui Ion Codru Drăgușanu, București, 1983; Anghelescu, Textul, 103-130; Cornea, Aproapele, 117-130; Manolescu, Istoria, I, 219-221; Negoițescu, Ist. lit., I, 93-95; Faifer, Semnele, 106-109, 270-271, 306; Dicț. esențial, 192-194; Dicț. analitic, III, 324-327; Simion, Ficțiunea, III, 50-55. F.F.
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca dramaturg, Hasdeu ca epistolier, receptarea în timp a lui Heliade, respectiv despre poezia lui Asachi, proza lui Kogălniceanu, memorialistica lui Codru-Drăgușanu, opera lui Bolintineanu, opera literară a lui Hasdeu. Tot aici, străpungeri
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Alecsandrescu la Eminescu, București, 1966; Originile romantismului românesc, București, 1972; Oamenii începutului de drum, București, 1974; Conceptul de istorie literară în cultura românească, București, 1978; Regula jocului, București, 1980; Itinerar printre clasici, București, 1984; Introducere în teoria lecturii, București, 1988; Aproapele și departele, București, 1990; Semnele vremii, București, 1995. Antologii, ediții: Documente și manuscrise literare, I-V, București, 1967-1986 (în colaborare); Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860), I-II, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Mihai Zamfir); Reviste literare românești
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
George, Sfârșitul, I, 20-26; Piru, Varia, II, 72-75; Mihăilescu, Conceptul, II, 25-26; Ioana Em. Petrescu, Paul Cornea, „Regula jocului”, ST, 1981, 5; Gheorghiu, Reflexe, 129-132; Iorgulescu, Prezent, 267-271; Mirodan, Dicționar, I, 384-394; Piru, Critici, 38-41; Nicolae Manolescu, Departele (util) și aproapele (seducător), RL, 1991, 4; Florin Faifer, Lupa și ocheanul, JL, 1991, 3; Monica Spiridon, Îndreptar de optimetrie literară, VR, 1991, 3; Florin Mihăilescu, Îndepărtarea care apropie, CC, 1991, 4-5; Florin Berindeanu, Lectură și interpretare, RL, 1992, 26; Nicolae Mecu, Semnele
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Livius Petru Bercea, Lexicul poetic arghezian, Timișoara, 1988; Elvira Sorohan, Grotescul arghezian, RITL, 1988, 1-2; Mihăilescu, Întrebările, 124-143; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 71-101; Simion Mioc, Modalitățile lirice interbelice, I, Timișoara, 1989, 2-204; Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu, Unde scurte, I, 41-42; Negoițescu, Ist. lit., I, 271-274; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 1992, 34; Gheorghe Bulgăr, Întâlnire cu Tudor Arghezi, București, 1992; Zaciu, Clasici, 221-259; Ciopraga, Amfiteatru, 13-80; Marian Victor Buciu, Celălalt Arghezi, Craiova, 1995; Borbély
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
etapa de trecere de la primăvara copilăriei din curtea părintească la independentul anotimp, mult dorit în naivitatea unora, varavara maturității. În această perioadă, organismul trece printr-o serie de modificări, unele mai rapide, altele mai lente. Adolescentul relaționează cu societatea, cu aproapele său și simte nevoia de libertate și independență față de părinți. Se “direcționează” apartenența la un grup de tineri, se formează grupuri influente, neînțelese, reformatoare, care se manifestă mai evident, mai marcant în această perioadă decât în oricare altă perioadă a
Cuvânt înainte. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Ichim Costica Romică () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1903]
-
noștri, apropiați sau îndepărtați, prezenți sau viitori și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Mântuitorul ne-a cerut să fim „sare și lumină” pentru aproapele nostru (Matei V, 14-16), să fim „mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
noștri, apropiați sau îndepărtați, prezenți sau viitori și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Mântuitorul ne-a cerut să fim „sare și lumină” pentru aproapele nostru (Matei V, 14-16), să fim „mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
noștri, apropiați sau îndepărtați, prezenți sau viitori și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Mântuitorul ne-a cerut să fim „sare și lumină” pentru aproapele nostru (Matei V, 14-16), să fim „mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]