26,366 matches
-
în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de trup.// Nu mai știe pe unde s-apuce,/ Drumul e putred de noroaie,/ Doar trupul uscat de femeie de munte/ Nu pare să fi putrezit în ploaie.// A ajuns la o casă veche,/ A urcat treptele, a-nceput să dispară,/ Printr-o fereastră putredă pătrunde înăuntru/ Tot ce
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
faptul că e viu - prin urmare, că presa (adversă, care pretindea că a fost împușcat în noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente, la oglindă. La oglinda cea "reală" și "adevărată" (?) din propriu-i dormitor. Dar nu apucă - pare-se - să se privească. Adică nu vrea, refuză să o facă. Cu toate că, în text, actul acesta de voință negativă e discret obliterat: remarcăm doar că naratorul ne spune că s-a îndreptat către oglindă, dar nu ne spune și
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
dinspre exterior. Și apare - desigur - un mesager. Care aduce o scrisoare. De dincolo. De dincolo de cameră. De dincolo de propriul univers. De dincolo de viață sau de dincolo de moarte? Răspunsul e nesigur (fiindcă nu știm - intenționat nu știm - nici dacă naratorul a apucat să arunce, fie și în treacăt, o privire în oglindă și nici ce a văzut acolo). Cert e numai că astfel a fost trecut un prag. Deși Dumas evită confruntarea cu oglinda și totuși tocmai pentru că (pretinde că) dorește a
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
să plec așa departe, sper totuși să ajung la București. Cunoscându-ți neliniștea și puterea ta de muncă, sunt sigură că pregătești ceva cititorilor tăi. Îmi poți divulga secretul? Nu vorbesc cu plăcere despre ceea ce am pe masă, poate n-apuc să termin niciodată. Am un fel de roman mozaic, format din capitole scurte, Reits ed onzas (Plase și lațuri). E povestea unei bătrâne oarbe care croșetează pătrate ce vor forma prin asamblare o cuvertură. Fiecare pătrat este o poveste personală
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
secretar al Uniunii Scriitorilor, să ne angajeze pe un singur post de corector, adică fiecare cu o jumătate de normă. Diferența de bani - ne-a prevenit - o scoateți din recenzii pe care mă oblig să vi le public. Ne-am apucat conștiincioși de treabă avînd drept colegi de corectură, la tipografia Universul, unde se tipărea revista, pe confrații Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu, Modest Morariu, Henri Zalis. Dar, lucru ciudat, noi doi, noii angajați, nu primeam salariu. Cînd am întrebat, ni s-
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
ascultat cum se cuvine. Ca și Hayek, acela care i-a deschis paginile revistei Economica în 1944-1945, ca și Aron și alții, Popper a predicat o bună bucată de vreme în deșertul ideologic marxizant. Prăbușirea comunismului, pe care Popper a apucat-o, nonagenar fiind, a readus pe tapet antiistoricismul său. Experiența istorică a validat, paradoxal, singura mare teorie a secolului cares-a opus predicției în materie de dezvoltare socială. Popper s-a dovedit profet în pofida faptului că n-a crezut în profeția
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
vechi sau mai noi, în jurul numărului Eminescu al "Dilemei" și reacțiilor la el, al cărții lui Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc, al articolului lui George Voicu rezumat de Edgar Reichmann în "Le Monde"... Strategia și girofarul Ziaristul român nici n-apucă să se plictisească de o criză în lumea politică autohtonă, că se trezește că trebuie să scrie despre alta. Și dacă mai punem la socoteală că o criză poate da în alta, și mai și, avem o imagine a țintelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
ziarele se afundă în criza Constantinescu - opoziție, cu tot cu supărarea președintelui pe făcătorii de opinie și cu impresia sa că un partid la putere poate face, dacă vrea, un "amărît de ziar" care să susțină puterea. Pentru o persoană care a apucat să vadă, în opoziție, ce soartă poate avea un asemenea ziar, de tipul experimentului Vocea României, ziarul care n-a făcut altceva decît să întărîte presa împotriva comanditarului, puterea de pe vremea dlui Văcăroiu, ideea dlui Constantinescu pare a garanta că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
lîngă conferința lui Nae Ionescu de la universitatea bucureșteană, povestește, în Memorii, că în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde amîndoi fuseseră încarcerați pentru legionarism, profesorul i-a împărtășit gîndul să scrie o carte, Căderea în Cosmos, pe care însă n-a mai apucat să o redacteze pentru că, rău bolnav de cord, a murit în noiembrie 1940. După moartea sa în 1941, un grup de prieteni și elevi au decis că stenogramele cursurilor sale de metafizică și logică (pe care profesorul nu le-a
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
mai calcă nici măcar de formă în clasă, săptămîni întregi, nu știu cum le mai poate cere elevilor săi să nu întîrzie la ore sau să nu lipsească de la școală. Această mult-prelungită grevă se va întoarce împotriva profesorului la clasă. Elevii săi au apucat să se obișnuiască cu ideea că disciplina școlară e facultativă și au început să-și dea seama că "recuperarea" se va face pe pielea lor, deși nu ei sînt vinovați că salariile profesorilor sînt mici. Elevul nu e călătorul care
Profesorul ca prim-ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17290_a_18615]
-
vizităm, noi, cei din Est, în cadrul programului american - creat pentru scriitorii din toate țările lumii - International Writing Programme - te copleșea... Un rest, foarte ascuns, din psihologia noastră românească veche, gen capra vecinului, să moară capra, adică, dacă tu nu ai apucat încă să ai măcar una în plus, funcționează, perfid și aici, cît facem caz noi scriitorii, moralizîndu-ne compatrioții... Fiindcă atunci cînd ajung pe una din galeriile de sus ale Uzinei, privind prin peretele coridorului de sticlă o hală a topitoriei
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
al aleșilor națiunii! Ne-am obișnuit cu absolut totul: cu foetușii aruncați de tinere mame românce în apa scârboasă a râurilor din marile orașe, cu violuri între părinți și copii, cu murdăria, cerșetoria, lipsa de demnitate și promiscuitatea morală. Mă apuca mila văzându-l pe dl. Isărescu citind cu împleticiri radicalul său program de asanare economică. Aparenta claritate a textului era fatal contrazisă de înghițiturile în sec și privirile timide aruncate, peste ochelari, spre ipoteticul telespectator ocupat cu îndeletnicirile de mai
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
derularea unor contracte pentru executarea unor semafoare în Iași și Pașcani, precum și la continuarea activității de tehnoredactare. în numai două luni am cules și redactat împreună cu Brândușa peste 1500 de pagini. în mai 1997, strânsesem destui bani pentru ca să mă pot apuca de refacerea și îmbunătățirea apartamentului. Până la sfârșitul lui septembrie terminasem aranjarea apartamentului, banii, nervii și răbdarea mioritită. Meșterii români mi-au deschis ochii și m-au făcut să înțeleg că România a fost și va continua să fie a proletariatului
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
clipa aceea sună telefonul tău!" Altădată, la orele 12 și cîteva minute, de anul nou, - după ce nu-l mai văzusem și nici nu vorbisem cu el la telefon de peste cinci-șase ani, îi dau telefon, iar la capătul firului, înainte de a apuca să articulez ceva, Tudoran exclamă, ca la școală, în clasă, un profesor și amical și sever: "Țoiule,...tu ești!" De fapt, prietenia noastră, atît de aproximativă, avea dedesubtul ei mai mult decît vreo stare afectivă,...avea, și la unul și
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
la alegeri? asta e întrebarea. Să se întoarcă la sloganul moralității absolute e dificil. Să se bizuie numai pe eventualele efecte pozitive ale guvernării e mai mult decît riscant. Să facă promisiuni e posibil, dar promisiuni blindate de ceea ce a apucat să se întîmple în bine. S-ar putea ca o posibilă față electorală a PNȚCD-ului să fie aceea a unui partid care să-și recunoască greșelile și care să le spună alegătorilor că vrea să fie reales pentru că nu
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
Cecilia Ștefănescu, au petrecut anul trecut o vacanță la Tescani, găzduiți de Centrul de cultură "Rosetti-Tescanu - George Enescu". Acolo - după cum mărturisesc ei înșiși - și-au risipit cu plăcere timpul, "hăhăind, pilind și rătăcind prin curtea domeniului". în plus, s-au apucat să compună "un poem colectiv, o pantomimă textuală". într-o ordine stabilită prin tragere la sorți, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri și le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
eseisticii lui Nicolae Balotă, însușirile principale, care nu mi se păreau a fi și ale generației mele. Și nu erau. Mai mult: nu puteau să fie. Autorul lui Euphorion era un supraviețuitor al unei lumi pe care noi n-o apucasem decît, cel mult, în prima copilărie. Formația lui intelectuală era alta și cu mult mai serioasă decît a noastră. Vorbea despre lucruri care nouă nu ne erau, pur și simplu, necunoscute, dar inaccesibile. Spiritul însuși al eseisticii lui ne lua
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
toți cei care-i împărtășesc ideile. Omul a fost consecvent în idei, în politică, în adversități. Caragiale e ludic, relativist, ironic, întorcînd-o adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe de unde să-l apuce, e derutat și confuz. La Eminescu accentul cade, indiferent de nuanțe, pe venerație, pe iubire, pe ură, toate, sentimente puternice și clare. La Caragiale, pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
procedat doar la fixarea unor constante istorice - cu care, sigur, vom intra și în cel de al XXI-lea secol. Un daltonism iremediabil îl amenință pe analist, de cum dă note. Să luăm ca exemplu perioada interbelică, pe care personal am apucat-o, la vârsta formațiunii, simțind-o, comparativ cu vremurile care au urmat ca pe un mic paradis terestru și să citim, apoi, în Paradoxul român al d-lui Sorin Alexandrescu aspra, și în esență exacta critică a vieții publice din
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Cezar se îndrăgostise de Cleopatra?... Dar cultul lui Napoleon pentru Egipt? Discursul lui ținut în fața trupei, la picioarele piramidelor: "Soldați, din vîrful acestor piramide vă privesc patruzeci de secole de grandoare umană"?... Piramida chinezului din curtea muzeului Luvru n-am apucat s-o văd, însă știu că ea pare să-și fi găsit în spațiul francez locul firesc. * * * Și, în ziua aceea, a echinocțiului de primăvară - 1987, o zi întreagă, de dimineață și pînă seara, mi-am petrecut-o la Luvru
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
este cu totul întîmplătoare, neavînd deloc siguranța că au fost reproduse toate scrisorile semnate de filosof apărute, de-a lungul vremii, în presa literar-culturală. E acesta rostul unei ediții de corespondență? Întrebarea e, desigur, retorică. În sfîrșit, dacă tot am apucat să contabilizez sumarul ediției (deși ediția, ciudățenie, nu are parte de un sumar ca atare) să notez că alte 136 pagini reprezintă corespondența primită de filosof. Acest capitol e ceva mai consistent. Rigoarea mă obligă să menționez că și aici
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
ocuparea unei funcții în administrația de stat. Omul despre care vorbesc e de o corectitudine rarisima, așa că m-a blocat cu întrebarea această. Începusem să-mi pun întrebarea dacă nu există mai multe feluri de cinste, despre care n-am apucat să mă informez, ceea ce pentru un om de presă, nu pică bine. Fiindcă, în mintea mea, un concurs, despre care presupun că se organizează tocmai ca să facă loc celui mai bun, pornește de la o cinste inițială. Fac aici o paranteză
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
poți cumpăra nici un bilet de tramvai cu ele. Nici un covrig!". Am sărit cu toții pe bani. Într-o oră eram perfect organizați. Stăm cîte doi, la distanță. Eu mi-am ales locul cel mai bun: stația de tramvai. Și ne-am apucat de cel mai minunat spectacol. Îl întrecea cu mult pe cel al mortului sau al soldaților. Am zis: "Nene, dă-mi te rog, și mie două mii de lei!". Am primit 10 mii. Apoi am zis, tot cu "te rog", o
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
la ei acasă" se numără Spătarul Neculai Milescu, celebru prin călătoria să în Extremul Orient, adevărat "homo europaeus", model (și modelator, daca ne gândim la influență avută asupra lui Petru cel Mare) pentru Răsăritul Europei, stolnicul Constantin Cantacuzino, călătorul care apucă drumul Stambulului, pentru ca, mai tarziu, să-l aflăm studiind la Veneția și la Padova, Mitropolitul Dosoftei, trimis al lui Ștefan Petriceicu-vodă în Rusia, Neculce însotindu-l în Ucraina pe Dimitrie Cantemir, învinsul de la Stănilesti. În al doilea rând, - lucru care va
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută și valorificata de abia din 1902 încoace, cînd marele critic a depus, la Bibliotecă Academiei, depozitul de manuscrise rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de fiecare dată cînd apucă. În acest fel cade distincția dintre antume și postume și, mai
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]