1,630 matches
-
altele în căutarea urmei animalului rănit sau a unei frumoase turme fugare. Se simțea bine acolo, singur în deșert, pentru că asta era viața care-i plăcea cu adevărat și, cu toate că uneori se gândea la familia lui și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei, știa cu siguranță că se putea lipsi de cei dragi cât timp ar fi fost nevoie; timp necesar ca să ducă la bun sfârșit ceea ce își propusese: să se răzbune pentru jignirea ce i se adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o ființă, puteau să fi trecut foarte bine trei ani sau o sută. Era o mumie, și Gacel nu se pricepea prea bine la mumii. Simțea că începe să-l moleșească arșița și făcu cale întoarsă. Mulțumi în sinea lui că stătea la umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să respire normal. Tăie gâtul cămilei și îi dădu să bea sângele și restul de lichid din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zi, și de noapte, în ture de douășpe ore, și erau perioade de o lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu mâncare, în bidoane d-alea de aluminiu, de douăzeci de litri, pentru colectat lapte de la ceapeuri; prin arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tocmai pentru așa ceva îl făcuseră părinții lui într-o clipă de rătăcire pasională, când și pe ei i-a mâncat în fund și au simțit în viscere palpitându-le ceva ca un chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oh, și ce vară nemernică. N-a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
urmează pe omul ăsta fără o vorbă, și el pare să-i respecte amuțirea, nemaiscoțând nici el un cuvânt. Ies împreună la șosea și pe urmă merg pe șosea până la stația de autobuz. Așteaptă o vreme doar ei doi în arșiță și-n praful stârnit de mașini. Se urcă apoi într-un autobuz care-i trece peste Dâmbovița și pe lângă Fabrica de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și să-ți miști fundul, să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și plăcintării, frizerie și stomatologie și cabinet de obstetrică și ginecologie, casă de amanet și centru de schimb valutar, papetărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un bar într-un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre au devenit apte să recicleze gunoaie, în timp ce sângele a căpătat fluiditatea și consistența nedezmințită a fecalelor. Respirăm gerul și arșița morții, tot mai vii și mai străini aici, în locul ăsta unde am cerșit și am furat și am dat peste bot celor care au vrut să facă din noi altceva decât ce suntem de fapt, da, cretinii chiar au crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
orice interes față de discuție și Încercam să termin de completat mental cuvintele Încrucișate din Guardian. — Nimic, răspunse Derek cam ursuz. Mi-era dat să văd un cu totul alt unghi al firii lui. Stăpânirea sa de sine se topea În arșița exploziei nucleare din privirea lui Lou. Nu e ușor să fii târât În fața părinților, indiferent de vârsta pe care ai avea-o. Ai mei au murit și nu țin minte mare lucru despre ei. De asta sunt așa de Îngâmfată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-a ajuns mai departe în viață decât până la cârciuma din centrul orașului, vina o poartă bunica ta. Ea i-a dat să bea rachiu în copilărie. Zilnic câte un păhărel. Rachiu contra frigului iarna, vin răcit în fântână contra arșiței vara. La doisprezece ani, fratele meu umbla beat pe ulița satului. Dormeam pe un divan îngust împreună cu fiul soților Crăciun, iar dacă el se răsucea de pe-o parte pe alta, trebuia să mă răsucesc și eu o dată cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
roșii, aduse de acasă, din gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii, unii hrăneau porumbeii. Căci porumbei aveam destui. Arșița creștea și totul părea inundat de lumină. Mi-am încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și de stradă se aflau canalul și clubul de canotaj. Mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-i zice tîrfei? — Orice-i trece prin cap, atîta timp cît e politicoasă. — DĂ-mi un exemplu, frățioare. — PĂi, de pildă: „Ei, domniță, trebuie să fie foarte obositor să fii o pasăre Într-o colivie aurită pe o astfel de arșiță“. Chestii d-astea. — Și tîrfa ce zice? — Ea zice: „Chiar că așa-i. Sigur că așa-i, dulcico“. Zice așa pentru că tîrfa asta, a cărei asistentă eram eu, e cam din popor. — Și tu de unde ești? — Eu sînt sora sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da, domnul și doamna Stephen Gilch. — Domnul și doamna Stephen Brat-Gilch. Hai că mă duc să sun. Nu sta prea mult. MÎncară de prînz la un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în cale cele auzite. PĂLĂDOAIA ȘI CHIȘCARUL (După o întâmplare la care autorul a fost martor în copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele de la păscut, mama îmi spune: - Băiete, ia-l și pe Aurică și mergeți la pescuit că a scăzut apa din gârlă și au ieșit oamenii la prins pește. Vezi câți sunt? Nu mai aștept
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nepoțica mea, în parc și în Grădina Botanică. În Grădina Botanică, deși iarba s-a uscat din cauza razelor soarelui foarte fierbinți, din timpul zilei, sub copaci este încă aer curat și răcoros, în timp ce la soare, razele lui ne ard. Este arșiță mare, temperatura aerului exterior, la umbră, depășește plus 35o Celsius, ziua, iar noapte scade până la plus 20 o Celsius. Condițiile de mediu pentru viață s-au schimbat și se schimbă în rău, văzând cu ochii și oamenii continuă poluarea și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în atmosferă (în aerul exterior) și cantitatea de bioxid de carbon pe care o poate fixa plantele. Dar se constată că masa verde a plantelor este în continuă scădere, prin defrișarea pădurilor, prin extinderea zonelor construite, prin moartea plantelor din cauza arșiței. Cine produce acest dezechilibru natural ? Oamenii, care nu văd și nu știu ce fac. Toți simt și suportă schimbarea climei în defavoarea vieții și nu se opresc din a o produce, dând vina pe Dumnezeu. Mai sunt suprafețe libere de teren, pe care
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
viață este o problemă prioritară. Fiecare individ ar trebui educat și lămurit despre necesitatea menținerii mediului de viață. Despre importanța plantelor pe Pământ. Oficial există multe instituții și organizații care cheltuiesc bani pentru protecția mediului, dar ceea ce se vede este arșița și deteriorarea mediului de viață, 137 136 manifestată prin bolile care au apărut la oameni și la celelalte vietăți. Cine ar trebui să ia decizii imediate, le amână, sperând că poluarea nu va produce sfârșitul civilizației noastre, mai înainte de sfârșitul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să doresc s-o mai văd. La focul de tabără, printre scânteile incandescente ale cetinei, îi vedeam din când în când profilul, galben ca șofranul sau roșu ca purpura, după culoarea limbilor de flacără care i se reflectau pe chip. Arșița rugului înalt, sclipirea paietelor și aripioarelor de fluturi ale dansatoarelor din programul artistic, zdrăngănitul de chitară, toate se depuneau, strat peste strat, pe retinele mele, în mintea mea, pe pielea mea, dar pentru mine important era doar s-o văd
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea să-mi mușc buzele, să fug, căci văzusem deodată cum piciorul acela negru și murdar al lui Khokha, scorojit de arșiță și de trotuare, primește apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trupului Maitreyiei. Khokha avea un zâmbet de câine mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe care o trăda pulpa în apropierea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc sate, mtîmpinînd numai care cu boi și câte un camion hodorogit. A fost o zi de cumplită arșiță ziua aceea, și mă opream la fiecare fântână să beau și să-mi răcoresc fața. M-am culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
surd, între bulgări, lângă brațul rănitului. - Dacă vă e milă de el, spuse, mai bine împușcați-l. Să nu se mai chinuie... Făcu câțiva pași spre porumbiște, privind obosit în jurul lui, ca și cum ar fi căutat un loc mai ferit de arșiță, să se odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]