1,217 matches
-
o lucrare retorică, ce are ca țintă clară și de o mare importanță: combaterea adversarilor arabilor grupați sub stindardul shu'ubiyyei, desființarea argumentelor lor prin sublinierea importanței limbii arabe din Coran, dar și a beduinilor, creatorii și păstrătorii acestei limbi, arabii prin excelență, cei mai puri și mai buni. În timpul dinastiei abbaside a luat naștere această controversă între iranieni Iranienii și arabi "shu'ubiyya" în cadrul căreia arabii și persanii își combăteau tradițiile, cei din urmă "shu'ubiții" pretinzând superioritatea grupului lor
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
importanței limbii arabe din Coran, dar și a beduinilor, creatorii și păstrătorii acestei limbi, arabii prin excelență, cei mai puri și mai buni. În timpul dinastiei abbaside a luat naștere această controversă între iranieni Iranienii și arabi "shu'ubiyya" în cadrul căreia arabii și persanii își combăteau tradițiile, cei din urmă "shu'ubiții" pretinzând superioritatea grupului lor asupra arabilor. Această mișcare era o expresie a unor aspirații politice în urma cuceririi arabe a Persiei însă în primul rând era o controversă literară. Iranienii considerau
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
adică ale arabilor), ar fi încetat să mai scornească minciuni pe seama lor și s-ar fi liniștit. Minciunile pe care le-ar fi scornit aceștia (iranienii, cu alte cuvinte), afirmațiile "shu`ubiților", se referă, în mare, la absența civilizației la arabii din perioada preislamică, cândva păstori nomazi, obișnuiti să mâne oile și incapabili de o exprimare îngrijită. Din faptul că al-Jahiz nu spune niciodată foarte clar ce pretind adversarii săi se poate deduce, de asemenea, că al-Jahiz este convins, la fel
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
limbii, despre defectele de vorbire datorate unor deficiențe ale aparatului fonator și despre greșelile pe care le fac străinii în pronunție și gramatică din cauza ignoranței și a faptului că nu sunt în stare să învețe limba arabă la fel de bine ca arabii. Autorul îl citează pe cunoscutul filsof Al-Asma’i care spunea că grecii, persanii și siriacii nu posedă unele sunete pe care le au arabii. O observație interesantă este cea privind felul cum au învățat araba nearabii din teritoriile ocupate: Oamenii
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
ignoranței și a faptului că nu sunt în stare să învețe limba arabă la fel de bine ca arabii. Autorul îl citează pe cunoscutul filsof Al-Asma’i care spunea că grecii, persanii și siriacii nu posedă unele sunete pe care le au arabii. O observație interesantă este cea privind felul cum au învățat araba nearabii din teritoriile ocupate: Oamenii din orașe vorbesc limba arabilor ce s-au stabilit acolo, de aceea găsești deosebiri între cuvintele utilizate de către cei din Kufa, din Basra, din
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
Se înțelege de ce este nevoie de al-Ğahiz să prezinte în cartea lui toate elementele culturii preislamice, așa cum le-a receptat el în urma contactelor cu beduinii și cu cei care făcuseră cercetări lingvistice și etnografice în deșert. În concepția shu’ubiților , arabii erau niște simplii păstori necivilizați, până când a venit islamul să îi lumineze. Pentru a-i lămuri pe cei răuvoitori, al-Ğahiz se oferă să-i pe păstrătorii limbii și culturii arabe pure, pe poeții și oratorii din deșert și să-i
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
vede câteodată că al-Jahiz și cei din jurul său au trecut prin școala înțelepciunii grecești și nu numai. De exemplu, autorul spune la un moment dat: „Un beduin a fost întrebat: ce este frumosul?” În locul unei definiții a conceptului (despre care arabii cultivați știau de la greci), beduinul a furnizat exemple de lucruri „frumoase”: gura mare, vocea sonoră la poet și la orator. În altă parte, aflăm care este cea mai frumoasă priveliște:„palatele albe în grădinile verzi”. Având în vedere că arabii
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
arabii cultivați știau de la greci), beduinul a furnizat exemple de lucruri „frumoase”: gura mare, vocea sonoră la poet și la orator. În altă parte, aflăm care este cea mai frumoasă priveliște:„palatele albe în grădinile verzi”. Având în vedere că arabii se definesc pe ei înșiși drept cei care vorbesc limba arabă, originea lor ar trebui să fie legată chiar de originile acestei limbi. Un mit al originilor arabilor reprodus de către al-Ğahiz în "Bayan" e strâns legat de limba arabă: Ismail
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
fi început să vorbească araba pe la paisprezece ani, inspirat de Allah. În Coran se spune: „Noi nu am trimis vreun profet decât pe limba neamului său pentru ca să le vorbească acestora clar„. Oricum, „oamenii superiori” sunt de acord să spună că:Arabii sunt o singura ființă pentru că sălașul lor și Peninsula este una singură, pentru că moravurile și calitățile lor sunt aceleași: există strânse legături de înrudire între ei precum și asemănări. Ei sunt aceiași de la natură și au aceeași limbă, iar dacă Dumnezeu
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
iar în altele apar drept curajoși, puternici și curajoși (una dintre epistole se intitulează „Superioritatea negrilor față de albi”). De fapt, al-Ğahiz atrage atenția că, atunci când vorbește despre calitățile sau defectele unor popoare, el are în vedere patru categorii de oameni: arabii, persanii, indienii și bizantinii. Sigur ca nici aici nu este consecvent, pentru că și în "Bayan" , și în diverse epistole se referă și la alte popoare (una dintre epistole era consacrată „calităților turcilor”) care începuseră să își facă apariția în metropolele
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
și în "Bayan" , și în diverse epistole se referă și la alte popoare (una dintre epistole era consacrată „calităților turcilor”) care începuseră să își facă apariția în metropolele arabe. Alții decât aceștia ar fi barbari, necivilizați sau aproape necivilizați. Nici arabii nu ar fi cu toții la fel: „În ceea ce-i privește pe oamenii din popor, de aceași religie cu noi, de aceeași limbă, cultură și moravuri, inteligența lor e peste nivelul acestora (al popoarelor necivilizate - n.n.) deși nu atinge nivelul elitelor
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
Găsim în cartea lui al-Ğahiz și o categorizare a oamenilor în funcție de abilități, fiecare popor excelând într-un domeniu: chinezii ar fi pricepuți la tehnică, abili în ceea ce privește tratarea metalelor și țesăturilor, persanii sunt pricepuți în politică, turcii în ale războiului, iar arabii n-au fost nici comercianți, nici medici, nici agricultori, ci și-au îndreptat forțele către poezie, retorică ș cultivarea limbii. Se înțelege că aceste calități i-ar fi putut ridica pe vremea aceea pe arabi deasupra altora din moment ce al-Jahiz le
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
lor de înțelepciune.Este adevărat că, în "Bayan", al-Ğahiz subliniază că nu forma (metrul, rima), definește poezia, ci intenția. Prezicătorii din perioada preislamică își rosteau prezicerile în versuri, ceea ce nu însemna că făceau poezie. Autorul subliniază de nenumărate ori că arabii sunt dăruiți de la natură pentru poezie, spre deosebire de ceilalți:Arabii sunt cei mai dotați cu darul rostirii (‘antaq), limba lor este cea mai vastă, vorbele lor sunt cele mai încărcate de semnificații, formele de compoziție a discursului lor sunt cele mai
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
subliniază că nu forma (metrul, rima), definește poezia, ci intenția. Prezicătorii din perioada preislamică își rosteau prezicerile în versuri, ceea ce nu însemna că făceau poezie. Autorul subliniază de nenumărate ori că arabii sunt dăruiți de la natură pentru poezie, spre deosebire de ceilalți:Arabii sunt cei mai dotați cu darul rostirii (‘antaq), limba lor este cea mai vastă, vorbele lor sunt cele mai încărcate de semnificații, formele de compoziție a discursului lor sunt cele mai numeroase, proverbele și zicalele lor sunt cele mai bune
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
în Biserica Răsăriteană. Totul a început după Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului (717-718), asediu ce s-a încheiat cu victoria bizantinilor. Cu toate acestea, împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul (717-741) din acea perioadă, s-a gândit că arabii au câștigat atâtea bătălii deoarece îl aveau pe Dumnezeu de partea lor. El știa că în Islam nu există nicio reprezentare a divinității, fiind o erezie să o pictezi din moment ce nimeni nu a văzut-o. El a mai crezut și
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
unor noi ordine religioase (Ordinul Călugărilor Cistercieni ). Acest simț al pioșeniei a dus la creșterea numărului de pelerinaje către Locurile Sfinte din Palestina, aflată sub stăpânire musulmană încă din secolul VII . Creștinii puteau vizita Palestina, plătind o taxă impusă de arabii musulmani, dar situația s-a schimbat atunci când turcii selgiucizi au devenit conducătorii lumii Islamice, ucigându-i fără milă pe bieții pelerini creștini. De asemenea, și Imperiul Bizantin, care era ortodox, era și acesta în război cu Imperiul Selgiucid (care era
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula și să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecția Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraș, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrîndu-și însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane și Întregului Cipru. Dar diferitele cruciade din perioada 1191 - 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanților francezi romano-catolici
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
locuitori în 1948, circa 60 de case) care a fost părăsit sau evacuat în cursul Războiului arabo-evreiesc din Palestina din anul 1948, cunoscut ca Războiul de independență al Israelului, și al deplasărilor de populație determinate de aceste ostilități, denumite de arabii palestineni Nakba, adică „catastrofa” lor națională. In timpul războiului din 1948-1949 luptători arabi au controlat culmea muntelui și au folosit-o ca punct strategic și ca bază pentru terorizarea cartierelor evreiești din vecinătate. Al Djura a intrat în controlul armatei
Ora, Israel () [Corola-website/Science/319833_a_321162]
-
Urmașii acestora formează astăzi "Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit", considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuții, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
găsit eroul mitologic Herakles niște ierburi tămăduitoare, adică Ἄκη Ake = „leac”. Când dinastia lagidă sau ptolemeica a cucerit orașul, numele i-a fost schimbat în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu al II-lea Filadelful. Arabii, care au cucerit localitatea în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
și la plecarea locuitorilor evrei. Orașul era condus de un „Comitet Național Arab” moderat, care conform planului inițial britanic, urma să preia administrația orașului din mâinile puterii mandatare. Legătură dintre Haifa și așezările din Galileea de vest trecea prin Acra. Arabii au atacat transporturile evreiești la trecerea prin oraș și în acest fel au impus o blocada asupra așezărilor evreiești de la nord de Acra. Pe de altă parte, drumul spre Haifa trecea prin teritoriul localităților evreiești cunoscute că Krayot, si un
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
mai 1948 au sosit la citadela închisorii Acra un preot și alți doi arabi purtând un steag alb și au cerut să li se comunice condițiile de capitulare. Ei s-au întors apoi spre miezul nopții și au anunțat că arabii accepta să semneze acordul. La 18 mai 1948 disdedimineața membrii primăriei orașului au semnat acordul de capitulare, au ordonat încetarea luptei și au deschis porțile orașului vechi. În cursul Războiului de independență a Israelului, două treimi din populația Acrei s-
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Arabii sunt un popor semit cu care românii au avut legături sporadice încă din Evul Mediu . În trecut, ei erau numiți "harapi" (din tc. "harap"). Termenul "arab" este de origine franceză și a pătruns în vocabularul limbii române abia în secolul
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
harap"). Termenul "arab" este de origine franceză și a pătruns în vocabularul limbii române abia în secolul al XIX-lea. În Evul Mediu, primele contacte dintre români și arabi au avut loc prin intermediul otomanilor. În armata otomană erau prezenți și arabii. Mai multe toponime, precum și numele fortăreței Arab Tabia, situată lângă Silistra (dar în România) provine de la acești militari arabi. Arabii erau numiți de către români ""harapi"" sau ""arapi"", termen împrumutat din limba turcă "(harap)". Cu timpul, denumirea de arap/harap a
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
În Evul Mediu, primele contacte dintre români și arabi au avut loc prin intermediul otomanilor. În armata otomană erau prezenți și arabii. Mai multe toponime, precum și numele fortăreței Arab Tabia, situată lângă Silistra (dar în România) provine de la acești militari arabi. Arabii erau numiți de către români ""harapi"" sau ""arapi"", termen împrumutat din limba turcă "(harap)". Cu timpul, denumirea de arap/harap a început să fie atribuită în limbajul popular și populației de rasă negră. Confuzia dintre "arap" și "negru", existentă și în
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]