4,016 matches
-
nu le-ar fi văzut și doar târziu și gândindu-se insistent și le-ar fi putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
comuniștilor, i se schimbase viața prea mult ca să se mai gândească la parcuri. Era surprinsă de ce vedea. Nu era în stare să meargă prea mult, adesea se așezau pe câte o bancă. Dar îi era destul să vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că, în liniștea din jur peste care se așternuse liniștea foșnitoare a parcului, își auzeau și cele mai neînsemnate șoapte. Un timp n-au spus nimic, se priveau calmi sau priveau prin geamurile acoperite de perdeaua fluturândă unduirile încete ale arbuștilor parcului și nu mai aveau nevoie de vorbe. Dar atunci se nășteau mai mult ca oricând valuri de vorbe pe care ar fi vrut să le spună sau pe care altădată le-ar fi spus imediat, cu mare plăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a sărit în fața mea, apucându-mi brațul ca să mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo, afară - l-am văzut. I-am văzut fața între arbuști. — Cine era? — Pentru Dumnezeu, nu știu cine era. Stătea ghemuit acolo și se uita la noi. Am întins mâna spre clanță. — Dar e ridicol! Mă duc să mă uit. Nu, Michael, te rog! Mă opri apucând-mi mâna. I-am văzut clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
subțiri de ceață atârnau în aer și se încolăceau straniu în jurul luminii albe a lămpilor stradale. Am urcat și am coborât aleea, peste peluzele de iarbă și m-am uitat în ambele direcții pe stradă. Nimic. Apoi am căutat printre arbuști, băgându-mi capul printre ramuri, strivind crenguțe și pătrunzând brusc prin fiecare deschizătură din frunziș. Tot nimic. Numai dacă... — Fiona, vino aici o clipă. — Nici nu mă gândesc. — Uite, nu-i nimeni aici. Vreau numai să văd dacă tu observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pătrunzând brusc prin fiecare deschizătură din frunziș. Tot nimic. Numai dacă... — Fiona, vino aici o clipă. — Nici nu mă gândesc. — Uite, nu-i nimeni aici. Vreau numai să văd dacă tu observi ceva. Se lăsă pe vine lângă mine. După arbustul ăsta l-ai văzut? — Cred că da. — Respiră adânc. Am tras amândoi aer în piept: două adulmecări lungi, care căutau mirosuri. Ciudat, spuse ea după un moment de gândire; și am știut ce va urma. Parcă nu e iasomie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care fuseseră puse acolo pentru a separa trotuarul de moloz, și simțeau sub tălpi pămîntul, arbuștii și piatra sfărîmată. Vorbeau pe șoptite. Îmi amintesc cum m-am plimbat pe-aici În ziua de An Nou a lui 1941, spuse Julia. Drumul era aproape de netrecut, chiar și la pas. Venisem să mă uit la bisericile avariate. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai repede acolo unde străduța se pierdea treptat și abia mai făcea loc pașilor mei, spre cărările care dădeau în dealul Spătăreștilor, acest colț de rai binecuvântat de Dumnezeu, unde mi-a înflorit copilăria. Căutam locuri cât mai sălbatice, printre arbuști și iarba înaltă cât mine.Acolo mă simțeam cel mai bine, ascultând freamătul vântului și glasul neobosit al greierilor. În fiecare vară, era o mare bucurie pentru mine, când părinții mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanța mare, pe la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Stibbly, la care se poate ajunge doar pe drumuri de țară înguste, întortocheate. Drumul era plin de tufișuri de hasmațuchi și muri sălbatici care se frecau de ferestrele laterale ale mașinii. Britanicilor nu le place nimic tăiat scurt, îngrijit, nici arbuștii, nici unghiile. Am trecut pe lângă ferme cu zidurile gata să se prăbușească și prin sătucuri cu case cu acoperiș de paie, cu garduri vii care mai de care mai frumoase. Englezii sunt obsedați de gardurile vii. Le dedică secțiuni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vîrstnice decît Însăși Estrella de Mar, după cum citisem Într-un ghid turistic, duceau la un post de observație construit În perioada războaielor napoleonice. Zidurile Împrejmuitoare ale vilelor alăturate le Înghesuiseră, lăsîndu-le nu cu mult mai late decît umerii mei. De după arbuștii care se năpusteau să ocupe toate spațiile libere, un deltaplan dădea roată pe cerul fără niciun nor; casca de protecție cu vizieră a pilotului se profila pe fundalul prelatei foșnitoare. Ultimele vile creșteau deasupra mea În vreme ce terminam de urcat treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
suburbie a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
depresionară, n-ar trebui să fie reprezentată aici, iar la această altitudine se mai găsește doar Într-un singur alt loc În insulele britanice, și anume În Irlanda. Ici-colo, În pădure, mai vezi câte un pâlc de frasini și câțiva arbuști de ilice. Însă arborele care domnește este bătrânul rege peste toți arborii: Quercus robur, stejarul englezesc, sau stejarul comun. Coborâm, spre marginea cea mai Înaltă. Nume, știință, istorie... nici botanistul cel mai de neclintit În clasificări nu se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sud este acum Împrejmuită de un țarc, pentru că Societatea pentru Conservarea Naturii dorește să observe ce efect va avea Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul solului este mai deasă, cu mai mulți arbuști; probabil că În urmă cu secole așa arăta pădurea, Înainte ca vitele să fie purtate de colo-colo la păscut. Totuși, acum pare artificială - necesară din punct de vedere științific, din punct de vedere estetic mai puțin plăcută, mai puțin suprarealistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase încă acoperite cu petice de zăpadă care strălucesc marmorean sub razele puternice ale soarelui. Pierdut în reverie, aproape că nu observă apropierea doctorului familiei Hagiaturian, Hananel Solomovici. Un bărbat abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
orice adiere de vânt. Sub el se întinde parcul cochet și bine îngrijit a fostului sanatoriu. Aleile betonate, delimitate de gardul viu și mărginite cu bănci din lemn, vopsite în culoarea verde, sunt trasate cu o precizie aproape matematică printre arbuștii ornamentali, care altădată asigurau în perioada verii o umbrelă răcoroasă pentru pacienții care-și făceau siesta la umbra lor. Își aprinde o țigară și suflă fumul încet pe nări. Privește cu o ușoară neliniște întunericul compact al pădurii. Un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ar fi dezvăluit, nu-i rămase decât să-și continue drumul în mare grabă. Și nu fu deloc surprins când, foarte curând, el și Breemeg pătrunseră pe o ușă în - asta trebuia să fie - Polomar. O grădină interioară. Copaci pitici. Arbuști. Ceva care arăta a iarbă. Probabil acesta fu primul gând care-i veni - o seră mare, la bordul acestei nave uriașe. Făcu alte înregistrări fugare - tavane înalte, uși pe jumătate ascunse, zeci de uși, parțial vizibile în spatele tufișurilor. Ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sau doar uitați acasă ori la serviciu, iar carnea ardea, obosită și nerăbdătoare să fie dorită după o zi de muncă. Seara, asistentele se-aliniau spre stația de metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Casa de vară a lui Lebedev era mică, dar confortabilă și chiar frumoasă. O parte a ei, destinată închirierii, era împopoțonată în mod deosebit. Pe terasa destul de spațioasă, la intrarea dinspre stradă, erau plasați câțiva copăcei: portocali amari, lămâi și arbuști de iasomie, în putini mari din lemn, vopsite în verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă, se hotărâse, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă, se hotărâse, datorită unei întâmplări, să mai cumpere la o licitație niște arbuști în hârdaie, pentru a-și completa setul. După ce copăceii au fost, în sfârșit, aduși și amplasați la locul lor, Lebedev cobora în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ierboasă, instalată pe cale naturală sau regenerată prin însămânțare, destinate recoltării pentru obținerea de fân. Viile și pepinierele viticole reprezintă suprafețele cu plantații viticole, pepiniere viticole și terenul în pregătire pentru vii. Livezile și pepinierele pomicole reprezintă suprafețele cu plantații pomicole, arbuști fructiferi, pepiniere pomicole și terenul în pregătire pentru livezi. Suprafața pădurilor reprezintă totalitatea suprafețelor de teren acoperite cu vegetație forestieră, constând din arbori și arbuști, reproduși natural sau artificial, care își creează un mediu specific de dezvoltare biologică și care
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
și terenul în pregătire pentru vii. Livezile și pepinierele pomicole reprezintă suprafețele cu plantații pomicole, arbuști fructiferi, pepiniere pomicole și terenul în pregătire pentru livezi. Suprafața pădurilor reprezintă totalitatea suprafețelor de teren acoperite cu vegetație forestieră, constând din arbori și arbuști, reproduși natural sau artificial, care își creează un mediu specific de dezvoltare biologică și care constituie componenta direct productivă a fondului forestier, având o suprafață individuală de cel puțin 0,25 de hectare. Fondul forestier reprezintă suprafața totală a pădurilor
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trebuie luată în considerație de toți. De problema absorbției oxidului și bioxidului de carbon din aerul atmosferic, s-au ocupat unii savanți ai omenirii. Într-un documentar la T.V. au fost prezentate niște dispozitive din material plastic, în formă de arbuști minusculi, care plantați (așezați) pe sol, absorb pe suprafața lor, oxidul și bioxidul de carbon din aerul atmosferic. După un timp, prin spălare în apă, oxidul și bioxidul de carbon se dizolva în apă și dispozitivele curate ar putea fi
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]