13,069 matches
-
devenise din nou albastru-cer, inexpresiv. Ce-a trecut timpul, murmură oaspetele, consultându-și îngrijorat ceasul. Fantastic, domnule. Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voi, lumea asta nu-i decât o caricatură. Lacrimile i se prelungeau pe obrajii supți. Ce fel de oameni sunteți? Ce fel de oameni? Ha, ha, se auzi Nina și se porni să bată din mâini și să sară pe arcurile canapelei și râsul ei croncănitor umplu încăperea. Nici nu vrea să citească, hî,hî,hî. Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drumul bine știut. Era praf și mirosea a igrasie stârnită. Toate obiectele din casa familiei Alexe arătau ca după un cataclism natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cărora era imposibil să le răspunzi cinstit odată ce nu voiai să accepți loviturile în plex ale profesorului, să decazi în proprii ochi, să eziți, să te încurci în răspunsuri. Și s-o auzi pe Nina care sărea de satisfacție pe arcurile canapelei croncănind: Vezi, vezi, vezi? Să-i observi degetul ridicat acuzator către tine, vezi? Din pricina ta un alt om, aproapele tău a rămas pe lista de așteptare. Să înțelegi ce tot susțin ei, că micile compromisuri de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe Tudor cum c-o mână
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pe ape se deslușesc aburi șerpuiți. Potire plutitoare înfrumusețează peisajul sălbatic. Lucrurile au contururi nelămurite. Deodată umbrele se risipesc. Obiectele din jur încep să capete forme precise. Geana de lumină crește. Tăcere deplină. Cerul are culoarea unui toporaș fumuriu. Un arc sângeros de lumină crește la răsărit. Mingea portocalie își face apariția puțin câte puțin. O limbă enormă de flăcări se înalță spre cer. Luceafărul de dimineață, ultima stea a nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-i mai frumos decât basmele pe care le citești cu atâta răbdare. Dar, dintre toate acestea un singur personaj lam iubit Robin Hood, neînfricatul pădurar, copil adoptat de cei mai curajoși oameni. Acest voinic pădurar cu inima și sufletul alături de arcul cu săgeți cu care-și apăra onoarea, este unul dintre așa-zisele personaje perfecte. Acest prinț care dovedește curajul, merită într-adevăr dragostea părinților adevărați, dar pe care, din păcate, nu-i cunoaște. Într-o zi, pe când citeam această carte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca din înălțimea lui să fiu mai aproape de stele, să privesc cerul albastru poleit cu soare! Lăsați-mi turnul din Pisa, să trec pe lângă el și să mă bucur de teama că s-ar putea nărui peste mine! Lăsați-mi Arcul de Triumf, să trec pe sub el, să mă simt un erou. Lăsați-mi cascada Niagara să-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din loc fără nici o greutate și, după câteva secunde, dădu colțul spre strada Calvaria Însoțit de privirile lui Flavius-Tiberius. Domnul Moduna Își Înclina mecanic brațul stâng deasupra capului: când la stânga, când la dreapta, În arcuri inegale, ca o limbă de metronom miop. La treabă, zise Flavius-Tiberius când observă că bătrânul Încă mai zâmbea camionului care rula cu viteză legală pe strada Calvaria În zona stației de benzină Shell unde trebuia să facă plinul. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea cu micile sale exerciții de stil și cu impresia că lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viitor să-și facă treaba la intervale regulate sau neregulate. Când o persoană pleacă sau moare sau se sfârșește, lasă în urmă o imagine reziduală; își imprimă conturul în dispozitivele de care s-a înconjurat. Imaginea se șterge din cauza detensionării arcurilor, datorită consumării lente a combustibilului pe măsură ce mașinăriile unei vieți trăite într-un anumit fel, în anumite locuri și din anumite unghiuri sunt oprite, se strică sau se sting una câte una. Durează ceva timp. Uneori, dai peste luminile prăfuite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de puternică a ieși în față în felul ăsta, în lumina „timpului complet“ al lumii? Am desfăcut un pachet de baterii și-am introdus două în partea spate a noului dictafon, împingând-o pe fiecare la locul ei, împotriva tensiunii arcurilor. Dacă nu-mi dorisem asta, puteam să rămân acasă împreună cu cărțile de bucate ale maestrului bucătar și cu televizorul, să continui cu toată senzația de nemișcare și rătăcire și să mă ascund de umbrele care se mișcau pe sub valuri. Ludovicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie ca o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale Dumnezeu știe ce altceva. Nu-i vedeam ochii, ci doar o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un păcănit rapid, eliberând repede firul brusc întins, care brăzdă apa ca un fir de tăiat brânza. — Ua! Fidorous se sprijini cu picioarele de marginea navei și trase tare în spate, undița rezistentă încovoindu-se datorită presiunii ca un arc de jucărie. — Ludovicianul? am zis și m-am trezit făcând un pas în spate. Ai prins ludovicianul cu undița de pescuit? Doctorul se luptă cu ceea ce trăgea de sub valuri, smucind și aducând mai aproape ființa ascunsă cu câteva clicuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dédea jos un balot de paie și fugea În ogradé. Toți oamenii féceau așa, dar Șasa nu știa de ce fécea așa, céci lui nu-i trebuiau paie, lui Îi trebuia numai ață cu care era legat balotul că sé-și fac arc. Era o ațé albé și groasé cu multe fire subțiri, ca ață de pescuit, chiar și mai subțiri. La unele baloturi era ațé roz. Această eră și mai frumoasé. Și lui Îi pléceau arcurile cu ațé roz. Peisajul rural o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era legat balotul că sé-și fac arc. Era o ațé albé și groasé cu multe fire subțiri, ca ață de pescuit, chiar și mai subțiri. La unele baloturi era ațé roz. Această eră și mai frumoasé. Și lui Îi pléceau arcurile cu ațé roz. Peisajul rural o fécea pe Sophie sé roșeascé. Ierburile Înalte Îi ajungeau tatei pîné deasupra capului. Din cînd În cînd, Sophie fécea „ah, ah”. Sau tatél ei fécea așa? Céci ierburile erau Înalte, iar Sophie era micé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
am fost, spune reportera, "un personaj veșnic torpilat de dosar și de temperament; în perpetuu război, necruțîndu-se nici pe sine, nici pe alții"), am tot încercat să nu mă uit pe monitor. Nu m-am obișnuit cu imaginea mea "57": arcul sprîncenelor mai lăsat, cearcănele viorii, cutele din colțul gurii, pe care degeaba le tot apăs, cu o lingură bine răcită leac de la bunica Leonora nu trec, oricît le-aș apăsa. Femeia asta de 57 de ani mi-a intrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat "corespunzător", și-au legat cu șnur, sub bărbie, pălării americane și au transmis ce se vedea (sau nu se vedea) dinspre Arcul de Triumf. S-a vorbit într-una, ca să nu se spună nimic. S-a tot dat cu uelcămul, și cu ăifișiălz, și cu implicheișîn, și cu fridîm-dîm-dîm, și cu dabîl iu. Totdeauna propaganda s-a echipat "corespunzător": cămașa tip rubașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A aruncat o privire suspicioasă coloratului. Hai să ne mutăm. Ăla ne-a pus gînd rău. Lucian Foișor deja a literaturizat-personalizat sujetul. Scurt și cuprinzător, într-o scenuță-schemuță deșteaptă: hold-up la joben. Fluturel a sărit ca dintr-o cutie-surpriză cu arc. Stai și termină-ți vinul. Ceasul lui Cuza a dispărut și el. N-o fi jobenul lui Codreanu mai prețios decît ceasul lui Cuza. Mai am unul la fel, prin mansardă: jobenul tatei. Ți-l dau, să-l ai rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara cu balustradă murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe, ea ce nu ar fi trebuit să lipsească de la acest zbor, tocmai acum când pentru prima oară mă simțeam complet liber, gata s-o cuprind în sfârșit cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și deșirat cum se afla, și mă întrebam la ce se gândește el când se contorsionează prin aer, ce crede el despre el însuși când zboară ca un zeu, un zeu capturat de oameni într-o cușcă de plasă și arcuri. Un alt copil, foarte mic, cel puțin în raport cu el, îmi atrage atenția. Sare cu o minge între picioare. Din când în când, aruncă mingea în sus și o prinde din săritură tot cu picioarele și, tot așa, o aruncă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]