1,111 matches
-
vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l ierte! Iar aceștia, suntem șapte frați, care am petrecut, 21 de zile negre în mina de sub Muntele Pietrosul, unde se știe, că facem greu serviciu, nu șagă Și care, precum șapte strune ale lăutei, am stat la fel de atinși de arcușul primejdiei și măcar că fiecare singur și deosebit ne-am înfiorat de teama Morții, împreună ca strunele și la un loc același freamăt al prigoanei am petrecut și tot același hang al speranței am ținut Deci, în ajunul sărbătorii de Sân-Dumitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dramatizare voluntară, ziarele de dimineață și cele de seară deja exaltau miraculoasa sensibilitate a neamului cântăreț al greierilor, precum și trainicul respect mutual dintre acesta și tribul furnicilor. Greierele de la vioara întâia (cel care arareori și numai când se îmbăta precum arcușul primarului, cum zic artiștii, amenința sus și tare că îi va scoate limba dirijorului, plecând de la repetiția orchestrei, cu mult înainte de terminarea programului) fu informat printre primii că va face parte din delegația oficială. Declară năbădăios și în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ales la instrumentele muzicale: vioară, violă, violoncel, contrabas, pian ș.a. Ele se confecționează de obicei, din metal sau din intestine de oaie, uscate și răsucite. Corzile vibrante sunt puse în stare de vibrație prin mai multe procedee: frecare cu ajutorul unui arcuș (la vioară, violă, violoncel, contrabas ș.a.), ciupire (la mandolină, cobză, harfă, chitară ș.a.), lovire sau percuție (la țambal, pian). În corzile puse în vibrație prin frecare ian naștere unde transversale și numai acestea sunt folosite în muzică. Am făcut această
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
simple ca acelea ale coardelor sau tuburilor. Poziția nodurilor și a ventrelor se determină practic fixând placa în centrul ei pe un suport rigid și presărând pe ea un praf foarte fin, de nisip sau de licopodiu. Frecând cu un arcuș marginea plăcii, aceasta intră în vibrație și ca urmare se constată că nisipul fuge din unele zone și se adună în altele. Aceasta înseamnă că pe liniile unde nisipul se acumulează nu există mișcare (noduri de amplitudine), pe când în zonele
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
fuge, există vibrații de amplitudine maximă (ventre). Cu o placă subțire de metal dur sau de sticlă, de mărime suficientă, se pot obține — odată cu sunete stridente, fără farmec — variații caleidoscopice ale liniilor nodale (fig.7). Pentru aceasta, în timpul solicitării cu arcușul, ca în figura precedentă, se atinge cu degetul placa, în diferite locuri. Se creează acolo puncte nodale din care vor pleca linii nodale, unde praful va sta liniștit. Formele pe care le ia nisipul sau licopodiul adunat din zonele agitate
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
falsă, un violoncel nu e ca un pian, pianul are notele Întotdeauna În aceleași locuri, sub fiecare clapă, În timp ce violoncelul le dispersează pe toată lungimea corzilor, trebuie să le cauți, să le fixezi, să nimerești În punctul exact, să miști arcușul cu Înclinația corectă și cu presiunea corespunzătoare, nimic mai ușor, prin urmare, decât să greșești una sau două note când dormi. Moartea se aplecă În față ca să vadă mai bine figura bărbatului, și În acel moment Îi trecu prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cunosc câinii despre noi este altceva despre care nu avem nici cea mai slabă idee. Moartea, ea, da, știe că violoncelistul e așezat pe scena unui teatru, la dreapta dirijorului, pe locul corespunzător instrumentului la care cântă, Îl vede mișcând arcușul cu mâna dreaptă, vede mâna stângă, stângă dar nu mai puțin agilă 8 decât cealaltă, urcând și coborând de-a lungul corzilor, la fel cum ea Însăși făcuse În semiîntuneric, deși niciodată nu Învățase muzică, nici măcar cel mai elementar dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cutie și se va Întoarce acasă cu un taxi, unul din acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach pe pupitru, să respire adânc și să treacă ușor arcușul peste coarde pentru ca prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mulțumire pentru violoncelist care acum Își Întorcea capul În direcția ei, deschizând drum privirii prin obscuritatea caldă a sălii. Moartea repetă gestul și a fost ca și cum degetele ei fine s-ar fi dus să se așeze pe mâna care mișca arcușul. Deși inima făcuse tot ce putea pentru ca acest lucru să se Întâmple, violoncelistul nu greși nota. Acele degete nu aveau să-l atingă din nou, moartea Înțelesese că nu trebuie să distragi niciodată un artist adâncit În arta sa. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ajungeți acolo, spuse femeia, sau nici nu va fi nevoie, o să vedeți că o să cântați și mai bine decât rostropovici. Violoncelistul zâmbi, Puteți fi sigură. Deschise caietul pe pupitru, respiră adânc, puse mâna stângă pe brațul violoncelului, mâna dreaptă conduse arcușul până aproape să atingă corzile, și Începu. Știa el prea bine că nu era rostropovici, că nu era mai mult decât un solist de orchestră atunci când se nimerea s-o ceară programul, dar aici, În fața acestei femei, cu câinele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aproape gata amândoi să izbucnească în râs. Din când în când, cățelandrul din dreapta, cel șchiopătând ușor, dispărea și în locul lui apărea un ins într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara la gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva ori, auzind sunetele acelea. Nu reușea însă să vadă instrumentistul. Nu deslușea de unde veneau acordurile de vioară. Nu erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu, se înfioră ea. Am o senzație curioasă. Parcă ne urmează cineva, ceva ca o muzică de vioară. Întoarse și el capul. Maestrul violonist se înclină respectuos, bătând ușor cu arcușul pe cutia viorii. Reveni spre femeie. O strâse de umăr. - Ce să fie... Unul care se ține după mine de când m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din Sudica. Nu-l lua în seamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe banca aia, mi-am văzut frica. Și am plecat. Polileu apăru de astă dată în fața lor. Făcu o reverență și mai adâncă. Deschise larg brațele, ca și cum ar fi vrut să-i cuprindă. Duse apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de neînlocuit, dar fiecare este unic, așa că înlocuirea cu un alt actor creează altă piesă, într-o orchestră un violonist va da alt suflu partiturii față de predecesorul său, deși instrumentul e același, are același griff, același număr de coarde, același arcuș, același bulgăre de colofoniu, dar măiestria și aici tu, Mamă, ești neîntrecută, tu ești rășina mea eu sunt viola ta, cânt, cânt pentru că tu m-ai învățat, de când eram mică, tainele acestui cântec al vieții și cântecul trebuie păstrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
podeaua, celui bătrân cu plete triste, îmbrăcat în zdrențe de cer, îi puse atele desprinse din reproducerile albumelor de pictură: din Chagall dezmembră tabloul Timpul este fără margini. Din aripile peștelui, improviză două atele ajutătoare pentru aripile bătrânului înger. Din arcușul viorii făcu o atelă de timp muzical în octava a II-a, inspirată de sirenele salvărilor care străbăteau în viteză străzile Brăilei, nu pentru că ar fi existat urgențe, ci pentru că, să nu spui, cineva nevăzut și nu de pe meleagurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
interpreți de elită aleși din diferite colțuri ale Naturii care excelau în originalitate și disciplină. Își pregătiră instrumentele nopții cu coarde, viole cu grif-ul pe care se înfășurau strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu, spărtură din cupola cerului pe unde se scurg sufletele noastre. Nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lucrare desăvârșita, profesorul Petre Popescu a știut să creeze la elevi dorința de a ști și de a deveni. Și fiecare dintre profesorii acestei școli a reușit să facă să vibreze sufletul elevilor, mai puțin sau mai mult, după cum și arcușul unui artist impresionează lemnul viorilor altfel, după cum și lemnul de rezonanță nu este identic. Absolvent al Facultății de biologie, Cristina Hordilă Filip, fostă elevă a școlii Foști profesori În semn de prețuire Răsfoiesc monografia „Arc peste timp” din urmă cu
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai la distanță de-acele rele ce le vântură necunoscuții. Ascult muzică, citesc și compun o lume a armoniilor sfinte în care nu intră nici un răscolitor de ce-a fost înainte. Între pământ și văzduhul elastic este-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o vedetă Pe bolta violetă se joacă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]