1,723 matches
-
în lumina pasajelor clare: O minte limpede, circumspectă, cucernică și iubitoare de adevăr se întoarce către lucrurile pe care Dumnezeu le‑a pus la îndemâna oamenilor și care alcătuiesc domeniul cunoașterii noastre. Asupra acestor lucruri inteligența se va apleca cu toată ardoarea sa, în acestea va progresa, deprinzându‑le cu ușurință prin exercițiu de zi cu zi. Iar acestea nu sunt altceva decât tot ceea ce se află limpede, fără ambiguitate, în cuvinte potrivite, în Scriptură (aperte et sine ambiguo ipsis dictionibus posita
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revenirea englezilor, care Își ocupară din nou tabăra abandonată. Acela a fost momentul critic În care sosiră trupele de rezervă, sub comanda lui Teja Singh. Cunoscând poziția englezilor, a făcut tot ce i-a stat În putință pentru a stăpâni ardoarea trupelor sale, Înfricoșându-le; deși era singurul care știa situația critică a englezilor, el a fost totuși primul care a abandonat lupta. Armata i-a urmat exemplul, retrăgându-se. Aceasta a fost faimoasa bătălie În timpul căreia confuzia din rândul trupelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În cursul laborioaselor sale explorări, dar și să profite de utilele sfaturi cu care acest călător l-a ajutat În proiectul de a explora el Însuși acei st¿pa din Împrejurimile Kabulului, proiect care a fost urmat mai mult cu ardoare decât cu perseverență. Înainte de a părăsi el Însuși orașul Kabul, dl Honigberger n-a mai avut defel timpul să urmeze lucrări atât de avansate, dar care produseseră poate tot ce puteau produce. La fel, deschiderea acelui burj i yakh dersh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
gândirii (cittasa-grahaña) servește la Îndepărtarea pasiunilor (kleïa). Dar naratorul implica această eroare pentru că, mărturisește, „Întâmpinasem aceleași greutăți. El avusese mai mult noroc și, În orice caz, o mai tenace voință”. Yoga S¿tra (I.21) afirmă că yoghinii a căror ardoare e puternică vor realiza rapid concentrarea și efectele ei. Apoi, practica respiratorie e vădit Îmbunătățită și apar primele rezultate, prin surprindere: În acest veritabil laitmotiv al nuvelei acționează deopotrivă fluxul narativ și paradigma lipsei maestrului, care nu e decât unul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
căruia Îi va lăuda tocmai calități pe care le avea și Honigberger, dar pe care lui nu a vrut să i le recunoască. Întâlnirii epistolare cu Jacquet - „acest briliant indianist belgian, prieten al lui Burnouf, care avea să aibă aceeași ardoare pentru studiile budiste, dar care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai ales pentru arheologul amator care devine Honigberger. Din relatările lui Jacquet aflăm și că, spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
colonelul S. este comandantul Legiunii a IV-a de Gardă Civică. În ultimii ani ai vieții trăiește mai mult retras. Om politic și publicist, S. se dovedește un temperament combativ, chiar pătimaș, preocupat de binele obștesc. A militat cu multă ardoare, în versuri sau în articole de presă (în „Reforma”, „Steaua Dunării”, „Dâmbovița”, „Românul” ș.a.), pentru cauza Unirii, pentru suveranitate și autonomie, clamând împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai a adversarilor politici. Socotind că e un „timp de
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
vârsta adultă este cea a deplinei armonii psihice, biologice și sociale a individului. În această perioadă, individul bine adaptat se realizează la maximum: tendințele sale și-au găsit căile de manifestare, iar rezultatele sunt stabile, sigure, constante, continue. Au dispărut ardoarea, neliniștea, entuziasmul, modul excesiv și exaltat care face ca realitatea să fie văzută deformat. În locul lor apar și se instalează sinceritatea, seriozitatea, rațiunea. Viața profesională absoarbe întreaga activitate a adulților. Cariera s-a desenat și își urmează cursul. Ea dă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
criterii de validare - a fost definit de Mihai Berza și apoi remarcabil descris de Virgil Cândea și de Alexandru Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care l-au promovat și practicat spre gestul militant, către demersul angajant și de intensă ardoare patriotică. Cei ce slăbiseră primii chingile medievalității (pot fi numiți renascentiști, cu grija de a nu pierde „culoarea” răsăriteană și ortodoxă) descoperiseră patria ca istorie, scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze. Istoricii u., ascultând aceleași comenzi de sorginte
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
interes acut. Suntem, cu ele, în centrul împărăției românești adevărate: împărăția valorilor românești. Căutăm axa de orientare a spiritului românesc în existență și rațiunea prin care ne justificăm dreptul de a fi români în fața spiritului pur”. Discurs profetic, limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă („ba
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
să-l apropie de altruismul și devoțiunea profesională. Pe aceste considerente, condițiile necesare exercitării medicinei sunt următoarele: a) Să dorești ușurarea nenorocirilor fizice și sufletești ale altora, pe care-i simți ca semeni ai tăi; b) Capacitatea științifică ce susține ardoarea profesională, studiul bolilor și al bolnavilor; c) Dragostea pentru profesiunea medicală manifestată prin: curiozitatea față de „bolnavul-caz”; satisfacția reușitei vindecării; blândețea; sentimentul datoriei împlinite; dezinteres față de recompense. Pentru reușita activității medicale, se cer medicului câteva calități obligatorii reprezentate prin următoarele: 1
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorie de indivizi realizează tabloul „psihozei revendicative” de tipul „persecutat - persecutor”, procesivii, cverulenții etc. Psihopatologia persoanei revendicativului este caracterizată prin următoarele trăsături: hipertrofia Eului, sentimentul imperativ al luptei împotriva nedreptăților îndurate, excitația hipomaniacală, manifestată sub forma unei stări afective de ardoare și euforie. Ca varietăți clinice se citează următoarele: delirul de posesiune, sinistroza consecutivă unor procese pentru accidente de muncă sau invalidități de război, ipohondriacii revendicatori, cenestopați, erotomanii, geloșii pasionali. 2) Idealiștii pasionali Această grupă cuprinde indivizi înclinați în a adopta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dens și tăios ca o sentință. Ca și Grigore Vieru și Ion Vatamanu, V. a cultivat cu predilecție balada. Afiliat la mesajul moral al generației Labiș, refuză inerția, somnul, lâncezeala. Raportarea la bunul-simț de sorginte populară, la firesc generează o ardoare etică în spiritul Glossei eminesciene sau al poeziei gnomice argheziene: „Nu e Rău și nu e Bine,/este bine, este rău,/Tu să pleci când altul vine/mai semeț în locul tău”. Pildele socratice ale lui Moș Pasăre, personajul epic al
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
toți tremură, se îngălbenesc, sunt inundați de sudoare sau leșină), desele împușcături care rezolvă situațiile devin clișee ridicole. De altfel, nu epica îl preocupă pe autor, ci dialogurile, care vor să dezbată anumite idei. Principala teză, promovată și argumentată cu ardoare de multe personaje, este necesitatea emancipării femeilor, dreptul lor de a-și alege partenerii, libertatea de a acționa ca și bărbații în relațiile amoroase. Personajele feminine vor să fie îmbinări de gingășie și forță de caracter, ființe voluntare, neinhibate de
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
din țăndări nu-l culegi”, „Viața-i fum - și fumul căminului ți-e drag”. În tot, opera lui este a unui slujitor al poeziei, devotat ei în exclusivitate, până la fanatism. Viața întreagă autorul Eternităților de-o clipă a năzuit cu ardoare, ca un alt Mallarmé sau Valéry, la poezia absolută. Autor aproape fără biografie, el și-a trecut-o, întreagă, în operă. Ca și pentru Mallarmé, pentru P. totul în lume există spre a fi ridicat la Carte. Ion Pillat și-
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu despre Theodor Aman, P. fiind unul dintre premergătorii criticii plastice românești. El s-a
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
special pe tineri, contribuind astfel la ceea ce s-a numit resurecția literară ardeleană începută la „Gând românesc” și „Abecedar”. M. însuși publica număr de număr versuri, proză, traduceri și diferite intervenții la rubricile permanente „Carnet”, „Însemnări”, „Cronici (literare)”, cultivând cu ardoare valorile ardelene consacrate, militând pentru autenticitatea și responsabilitatea scrisului artistic, pentru înnoirea literaturii și a modului de receptare a operei literare sau difuzând opinii și informații despre evenimentele culturale curente, despre cărți și reviste. O acțiune complementară a fost și
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
după ce și-a îndemnat semenii să nu ia în deșert numele Domnului, domină ciclurile din Frigul și frica. Poemele afirmă nădejdea creștină, susținută de „bucuria întrebării”, care caută să descifreze secretul pietății și al fervorii create în jurul divinității, iubirea și ardoarea în a celebra „mormântul gol”. Autorul „amalgamului entuziast” prezent în culegerea Admirații ortodoxe (2003) știe că metafizica poetică echilibrată duce mult mai direct spre întâlnirea cu divinul decât versurile ce repetă canoane teologale sau dau frâu liber fantasmelor lirice sanctoide
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
, foaie politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 20 mai 1884 și 24 martie 1885; din decembrie 1884 devine organ al Societății Dacia Traiană. Trăsătura caracteristică pe plan politic a acestei gazete este ardoarea cu care militează în favoarea românilor din Transilvania, precum și în probleme de politică internă, atacând neobosit monarhia și guvernarea liberală. Cu epigrame susține partea literară Al. Macedonski. Este posibil ca și unele dintre articolele politice semnate cu pseudonimul Jupiter să fie
OPINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288543_a_289872]
-
a Walhallei”, această sagă a vitalității dezlănțuite („Când am pornit spre tine eram vis, / ochi de jivină, cearcăn de abis, / pământ și mare, piatră și scânteie, / cascadă de luceferi răzvrătiți”) cunoaște stadiul ultim în luminiscența eterată a ființei incendiate de ardoare. Alt registru în care N. a scris texte antologabile, devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
mai ales din cel intitulat Omul periculos (1887), îi atrage condamnarea la doi ani de închisoare. P. pleacă însă în străinătate. Ales deputat al opoziției unite, este grațiat de rege și își continuă activitatea politică. În Parlament se distinge prin ardoarea cu care susține votul universal, prin înțelegerea arătată deputaților socialiști și prin campaniile de condamnare vehementă a deputaților antisemiți. Se apropie de Partidul Conservator, al cărui membru devine în 1897, din 1901 revenind în Partidul Liberal. Tot acum publică studii
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
emoții și alte resurse identitare exterioare individului și asociate cu alții sau chiar cu evenimente și obiecte saturate de o simbolistică relevantă. Mulți tineri practică strategii de preluare și mulți dintre cei care dispun de personalități imitative le adoptă cu ardoare și le părăsesc cu același sârg pentru a persevera în improvizații imitative. Fixarea, retragerea sau preluarea sunt strategii de construcție identitară ce marginalizează individualitățile care le practică și le postează într-o stare de inegalitate față de cei care, în virtutea individualizării
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
apariție, care este tradiția și încredințarea personală despre un adevăr întrupat, viu, lucrător, comunitar și universal - nu cumva credința subiectivă riscă să repete, în cel mai bun caz, tragedia solitară a lui Søren Kierkegaard (1813-1855) - acest epitom neegalat al lucidității, ardorii și disperării protestante? Credința Bisericii nu ne descoperă mai degrabă Hristosul Scripturilor? Fiind fideli tradiției apostolice, pe El ne este dat să-L cunoaștem ca Fiu și Cuvânt și Icoană a Tatălui (Ioan 1, 1; Coloseni 1, 15), ca Învățător
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
domnul Cașalot nu se dă în vînt după leagănele de prunci, oricît i-ar plăcea alcovul; și, fiind un mare călător, își lasă pruncii anonimi în lumea întreagă, fiecare din ei fiind, astfel, o făptură exotică. Cu timpul, însă, pe măsură ce ardoarea tinereții se domolește, iar anii și varicele sporesc, pe măsură ce cugetul își impune pauzele solemne și o oboseală generală îi copleșește pe sătulul nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toți ar vrea să-nceapă mai degrabă Examenul. Tovarășii o cheamă. Ea merge spre catedră fără teamă. Cum tresări-ndelunga-i așteptare, Când auzi râvnita Întrebare: - E oare graiul o suprastructură a bazei? Sufletul Îi stă la gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Chandler, 1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare („Plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil”), am putea spune că linia clasicist-realistă, născută odată cu poetica lui Boileau, n-a fost nicicând dorită cu mai multă ardoare. Faimoasele recomandări ale autorului Artei poetice vin ca o mănușă în sprijinul plauzibilității chandleriene: Surtout qu’en vos écrits, la langue révérée/ Dans vos plus grands excès, vous soit toujours sacrée./ En vain vous me frappez d’un son mélodieux
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]