1,120 matches
-
o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile Zodiacului, în Nu încearcă să desființeze poemele argheziene, pentru ca în 1943 să facă efortul de a le traduce și publica în Cahiers du Sud190. Sintagma "temă și variațiuni" etichetează astfel nu doar un procedeu artistic, o manieră eficientă de a revela derizoriul cantonării într-o singură poziție, sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu mine. Mă făcu sâmbătă și se cunună duminică."68 Asistăm, așadar, la o demonstrație a eficienței practice a absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
purtat ochelari. Dar să căutăm. Adună numărul de la galoș cu numărul de la brișcă și cu cel de la casă și, făcând calculele dumitale, obținem, nu se poate altfel, numărul ochelarilor mei. 71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
străbătute de un umor absurd vesel, cu tentă satirică sublimată, anunță o anumită predispoziție spre înregistrarea sau construirea de cazuri și situații la limita normalității, care vor reține atenția și în paginile sale de proză. De cele mai multe ori în romanele argheziene absurdul este revelat caragialește, în lipsa oricărui comentariu care să marcheze stupefacția sau revolta: agresarea micului Vintilă de către profesorul de matematici doar pentru că se dovedește un elev eminent (Ochii Maicii Domnului), numirea unui doctor în filologie drept intendent al unui cimitir
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi invocate lucrări în care se dovedesc debitori viziunii și artei caragialiene. Piesa Mitică Popescu, a lui Camil Petrescu, reconstituitul roman Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, în cazul lui Mircea Eliade, piesele Apostolii și Plicul, de Liviu Rebreanu, piesele argheziene Dodi și Podi, Patriotul, Neguțătorul de ochelari dar și Tabletele din Țara de Kuty, comediile "amare" ale lui George Mihail Zamfirescu, Domnișoara Nastasia, Idolul sau Ion Anapoda, Schimbarea la față, piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră, romanul lui Gib I.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în relația cu colegele noastre de la Liceul de Fete și b) scria versuri bășcălioase, ingenioase (numite mai târziu "argotice"). Mai târziu, când am văzut caietele sale de tinerețe, am constatat că, lângă poemele în tradiția Topîrceanu, scria și poeme serioase, argheziene și barbiene. Cópii după tablourile maeștrilor. Își pregătea uneltele și stilul. Nu, Nichita Stănescu nu era un egoist, nu era nici un răzvrătit. Era doar un adolescent care-și lua anumite libertăți și încerca, vorba lui Ion Barbu, custura limbajului său
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
pornografice), puține versuri din acest volum pot fi citate într-o revistă literară cu ștaif. Imaginile sunt prea tari, zicerile prea pe șleau. Nici așa, delicatețea poetului nu este însă pe deplin obturată. Un sonet cu vagi rezonanțe baudelaire-iene sau argheziene, este elocvent pentru erotismul lui Emil Brumaru din acest volum. În vreme ce femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și teme de marele supliciu: Voi întocmi
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
Autorul preferat" al lui Șerban Cioculescu, ales în răspăr cu opinia majoritară a epocii, a fost Tudor Arghezi, despre care a și scris un studiu fundamental. Acum își exprimă doar sentimentul unei revelații pe care i-a produs-o poezia argheziană, comparabil cu șocul "pe care-l primiseră cu 40 de ani înainte tinerii ce-l descopereau pe Eminescu" și ne dă un semnificativ portret privindu-l pe om, ca înfățișare fizică, dar și pe scriitor, observându-i conversația "uluitoare" și
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o unitate a poemului dincolo de explozia mozaical-caleidoscopică a imaginilor, ea s-ar afla mai degrabă la nivelul stării de spirit: frenezie a sentimentului erotic, amintind în parte de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspândită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă în aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau în mână ceasornicele mici de vorbe, le clatin încet lângă auz, aștept din împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, întărită și în poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvânt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. Câte cuvinte, atâtea ființe”. Și încă, aceste rânduri din Copacul-centaur: „Cuvântul: presimțire, umbră a unui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în versuri precum cele din Certitudine: „Cu siguranță lumea-i prea mare / Pentru durerea mică din noi, / Pentru ce-am durat nevârstnici și goi, / Catapetesme de vise / Din lut și noroi”, modul de abordare înrudindu-se mai mult cu cel arghezian. Deși stilul este excesiv intelectualizat, tematica aduce în prim-plan neliniștile existențiale, care vor constitui „sursa de analiză” și mai târziu. Fragilitatea graniței dintre ființă și neființă, invocată obsesiv în cele mai multe poeme, relația om-divinitate, permanență-efemeritate, dorința de a nu se
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de moarte”. Lirismul discret se regăsește și în elogiul cetății, prezent încă în Voievod de stea. De pildă, Șarpele mut are în centru un ceremonial folcloric, un descântec în manieră argheziană, iar în Poem de țară și în Poem cu domnițe se simte o interiorizare a sentimentului patriotic. Proza lui V. este, în anii ’50, net proletcultistă și ilustrativă pentru imperativele vremii. În romanul alcătuit din Valea Fierului și În munții
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
suferință”, a unui „imperiu de liniște”. Imagistica vorbește despre „setea de lumină”, durere, spaimă, întuneric, singurătate, frig, cenușă, moarte, „iubire supremă”, despre aspirația ființei de a se împărtăși din lumea sacrului, cu spaima de a nu învinge zădărnicia. Poetul invocă arghezian divinitatea: „Doamne, mi-ar trebui / un munte de viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul luminii, / în care plutind, doar o clipă / Te-aș cerceta!” (Dealul). SCRIERI: Singurătatea supremă, București, 1991; Obiecte după frig, Galați, 1993; Amintiri de pe malul celălalt
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
studiu, complementar acestuia, Simbolul artistic, a apărut în volumul Postume, București, 1966 și cuprinde o analiză detailată a categoriilor și funcțiilor simbolului. O analiză semantică, funcțională a simbolului încearcă Sorin Alexandrescu în Simbol și simbolizare. Observații asupra unor procedee poetice argheziene în Studii de poetică și stilistică, București, 1966. Capitolul 18 (a) p. 332. La confluența influențelor lui Taine și a pozitivismului din critica occidentală, a marxismului si a unor direcții ideologice rusești, poate fi situată critica sociologică a lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Paradoxal și judicios este și începutul comentariului critic la Arghezi: "Uneori, detractorii au imprevizibilul avantaj de a fi mai aproape de izvoarele capabile să definească o personalitate decât cei mai entuziaști apologeți" (p. 161). Este lesne de înțeles că un detractor arghezian, dintre cei mai iluștri, a fost Ion Barbu: "Experiența lui preoțească (a lui Arghezi, n.n.) n-a fost una banală, cum ar putea presupune cei neavizați. Ion Barbu privea din lumea lucrurilor în oglindă (întâmplare fericită!) și vedea Ideea. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pitorescul balcanic și în structura pentadică a ciclului Isarlîk. Însă, așa cum există o serie de afinități între concepția despre poezie a lui Barbu și cea a lui Eminescu, tot așa, rigurozitatea poetului matematician contravine poeziei elegiace bacoviene și poeziei leneșe argheziene pe care acesta le-a respins cu desăvârșire. Un loc important în cadrul acestui studiu îl ocupă analiza relației dintre poet și creația lirică văzută ca un joc al oglinzilor. Astfel, în opinia criticului care realizează o adevărată poetică a oglinzii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Istoricul Gh. Buzatu despre aceasta, nr. 116, octombrie 2011, p. 15-16. *Dimitrie Popovici - Bayreuth, fiu al Bârladului, fie și adoptiv, cercetător al scenelor lumii; Încercări de clarificare istorico-literare. Sorin Toma și Tudor Arghezi despre articolul din Scânteia relativ la putrefacția poeziei argheziene, nr.117, noiembrie 2011, p.13-16; *Cotnariul în literatură și artă, nr.118, decembrie 2011, p.1718; *Gheorghe Chiper-Dinograncea. Contribuții la cunașterea omului, nr. 119, ianuarie 2012, p. 15-1;. Răsfoind în arhive. Atunci ca și acum...nr. 120, februarie 2012
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
partizanatul îngust și păgubitor. Vladimir Streinu a dat contribuții de referință cu privire la literatura marilor clasici; a comentat cu egală pătrundere și comprehensiune opera unor autori contemporani importanți, ziși tradiționaliști (Adrian Maniu, V. Voiculescu, Lucian Blagaă. A acordat cuvenita prețuire operei argheziene, chiar dacă a făcut-o relativ târziu, după anul 1931. Despre modernul Ion Barbu a scris în treacăt, fără mari entuziasme, fiind printre primii critici de la noi care au avertizat asupra sterilității ermetismului din poezia noastră de după anul 1930. Tot Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
este o ezitație și sunt mai obosit înainte de a mă sforța”1. (subl. n.Ă. Ezitările sunt repede depășite și exegeza înaintează energic spre miezul incandescent al operei. După minuțioase analize, după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și judecăți sceptic-relativiste, după acumulări exegetice lente, născute din confruntarea cu un uriaș al literaturii, Vladimir Streinu a putut scrie înseninat și satisfăcut: „Mare între cei mari, Tudor Arghezi n-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
perfect asimilată. Adesea raportările axiologice se fac pe bază de conexiuni reciproce, de la Eminescu la Arghezi și de la Arghezi la Eminescu. Creatorul Luceafărului „prevestește” nu o dată geniul 1 E. Lovinescu - Critice, vol. II, București, Editura Minerva, 1982, p. 25 30 arghezian; Arghezi topește în retortele misterioase ale poeziei experiențe de factură eminesciană. Într-atât de statornic și de puternic este interesul arătat de Streinu poetului nostru național și deopotrivă lui Arghezi încât, în 1976, George Muntean a putut alcătui fără nici o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
poet, urmărit îndeaproape în toate manifestările sale literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. 1 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 21 2 idem, p. 22 45 O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. 1 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 21 2 idem, p. 22 45 O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. 1 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 21 2 idem, p. 22 45 O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și puterea de a impune această creație unică în conștiința contemporanilor. Travaliul exegetic al lui Vladimir Streinu trebuie privit permanent în corelație cu cel al confraților de generație, dintre care - se știe - unii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Arghezi, Fragmentarium. 1 Pagini de critică literară, vol. IV, p. 21 2 idem, p. 22 45 O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și puterea de a impune această creație unică în conștiința contemporanilor. Travaliul exegetic al lui Vladimir Streinu trebuie privit permanent în corelație cu cel al confraților de generație, dintre care - se știe - unii au merite superioare în comentarea și susținerea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mare poet își creează un univers de teme, de obsesii, de incantații verbale, imposibil de sfărâmat în coeziunea lor internă.”2 Șerban Cioculescu, autor al cunoscutei monografii Arghezi, în care, între altele, risipește - se pare pentru totdeauna - prejudecata obscurității poeziei argheziene, are merite considerabile în impunerea poetului în conștiința contemporanilor. Campaniile sale de susținere, exegeza subtilă și aplicată au făcut epocă. Pentru Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi are o statură de dimensiunile celei eminesciene: „Tudor Arghezi nu se dezminte: păstrează primatul poeziei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]