2,292 matches
-
mult doriți. Bărbatul care s-a dus să prindă un pește pentru borș, prinde un rac pe care-l pune acasă Într-un ciubăr. Racul devine copilul mult dorit pentru acest cuplu. Ivan Evseev arată În Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale că valențele simbolice ale acestui crustaceu Poveștile chinezești conțin cazuri asemănătoare. Un pescar și nevasta lui au obținut doi copii după ce au găsit un rac uriaș (din carapacea racului iese un motănel galben) și un ananas (din care iese
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
originea sa, substanța sa au fost excepționale. De aici, frecventa intervenție a elementelor cosmice, a unor date de natură universală, fie că ele sunt astronomice, zoomorfe, botanice etc.; prin toate aceste elemente din care provine eroul, el se Încadrează unor arhetipuri universale; conceperea, nașterea și formarea lui vor fi opera unor simboluri care trec dincolo de limitele individuale și ating prin definiție universalul. În narațiunea populară, miraculosul devine astfel cea mai rațională dintre instanțele pe care gânditorul popular o poate găsi. 2
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
teoreticienii politici s-au mulțumit fie să renunțe la conceptul de ideologie, fundamen-tându-și opțiunea pe un pozitivism a cărui marcă este dihotomia adevăr-eroare, fie să anunțe "sfârșitul ideologiei", pe baza limitării semnificației conceptului la reprezentările obervabile ale realității sociale. Ca arhetip al gândirii politice, ideologia pare să fi supraviețuit însă și, mai mult decât atât, promite să ocupe locul care i se cuvine în edificiul epistemic al științelor socio-politice. Ceea ce este important, în momentul conștientizării acestei realități, este ca acest concept
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
clasă sau de masă înspre aceea de a deveni o figură generală a gândirii politice. A promovat-o din umbra marginalizării și a suspiciunii etice, caracteristică existenței sale trecute, și a înzestrat-o cu capacitatea de a pretinde recunoașterea ca arhetip al gândirii politice, în rolurile sale de mobilizare, decizie și selectare"409. Rezultă că gândirea politică nu poate face abstracție, nici ea, de funcția primordială a ideologiei, deși înțelegerea "clasică" a conceptului sublinia mai curând aspectele negative pe care acesta
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
interne ale acestor modele de ordine democratică, cât și pe aceea de legitimare a dominației unui guvernământ reprezentativ ce este rezultatul competiției politice și participării cetățenilor la instituirea sa. Există, așadar, motive să credem că, dincolo de a trimite spre un arhetip al gândirii politice și de a fi, prin urmare, un instrument al cunoașterii realității care este obiectul acesteia, conceptul de ideologie își poate dobândi statutul de a fi un factor constitutiv, integrator și legitimator, al ordinii politice din societățile occidentale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
toate ofertele și serviciile din Hawaii au în denumirea lor calificativul "paradis", motiv reiterat până la obsesie spre o reușită prespălare a creierului, Bernard este foarte circumspect în a crede că a ajuns efectiv în rai, căci nepotrivirea dintre realitate și arhetip este bătătoare la ochi. Pe acest flagrant contrast între esență și aparență, între riturile contractului social și intermitențele inimii, între purgatoriul britanic al partenerilor de călătorie și "raiul" plajelor oceanice din Hawaii, se deapănă o aventură epică, erotică, spirituală, pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie să mor, tu, până la întoarcerea mea, vei merge fără să poți muri". Jidovul rătăcitor, crede T. Saulea, își are prima sursă în "Evanghelia după Ioan" (XXI, 23). Legenda pomenitului personaj, reluată de călugărul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
La confluența cu atrocitățile istoriei, semnalate telegrafic de autor, gravorul Meaume își duce crucea obsesiilor sale: iubita de care trebuie să fugă, fiul său, frumos ca un înger, de care se ascunsese. Obsesie multiplă distilată în imagini crepusculare, al căror arhetip va fi amintirea maternă. Nicicând egalată de Nanni, ca să nu mai vorbim de Marie Aidelle, femeia cu care trăise Meaume în ultimii ani. Sursele documentare despre gravorul Meaume, reperate de autor până în veacul al XIX-lea, dau la iveală moștenirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Troiei, trebuiau să fie îmblânzite cu orice preț. Pendularea continuă între mit, eposul elin și trăirile în vacarmul absurd al actualității, este o procedură narativă dragă lui Kadare, cu bune efecte în consfințirea eternului uman tipologic în tandem cu reciclarea arhetipurilor Albaniei eterne. Romanul de dragoste (descrierea tandrei și senzualei Suzana, a unor scene erotice indimenticabile) cedează pasul, când și când, unor considerații ce țin de sociologia fricii și a dresajului albanezilor, care, datorită manipulării, legați în lanțul vinovăției colective, ajungeau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nivelul tuturor secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul al XVI-lea. Celebrul arhetip al seducătorului înveterat trăiește în prelungiri, bine mersi, la Paris, în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un invidiabil potențial filosofic și teologic) ci și de protagonist radical al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dinamic adevărul, înțeles ca survenire. Accentul se deplasează de pe problema exactității pe cea a sensului ființei 1. Gadamer va conjuga toate acestea cu reflecțiile sale personale asupra evenimentului hermeneutic presupus de întâlnirea cu opera de artă. Astfel, experiența estetică devine arhetipul cunoașterii hermeneutice. Adevărul operei de artă este descoperit în măsura în care este formulat. Nu există recunoaștere fără o atestare existențială, realizată într-un inepuizabil joc hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coincide strict cu depășirea definiției clasice a antropologiei grecești (zoon logon echon), captată cu entuziasm de spiritul modernității. Natura umană se descoperă pentru Michel Henry numai în Ipseitatea hristică pentru că doar ea - „Chip nevăzut al Tatălui” (Col. 1,15) și Arhetip al chipului - își împlinește vocația perpetuei regenerări în iubire. Gregaritatea eului empiric sau superbia autistă a eului transcendental pot fi izolate numai prin acceptarea actului resurecțional al Primului Viu, venit printre ai Săi pentru a-i lipsi de lumea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
două lumi distincte, lumea sensibilă, pe care o putem cunoaște cu ajutorul simțurilor și lumea ideilor, accesibilă numai cu sprijinul rațiunii. Lucrurile materiale, care fac parte din lumea sensibilă, nu sunt reale, ele sunt doar niște copii palide sau reflecții ale arhetipurilor lor, din lumea ideilor. Ideile sau formele sunt reprezentările abstracte ori arhetipale ale lucrurilor care se află în jurul nostru și ale proprietăților acestora, iar ele nu pot fi percepute decât prin rațiune. Lumea sensibilă sau lumea simțurilor se află într-
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
peșterii erau numai umbre și nu ar mai vrea să se întoarcă acolo. Prizonierii din peșteră sunt oamenii care se încred numai în simțurile lor pentru a cunoaște realitatea, iar peștera reprezintă lumea sensibilă, ale cărei obiecte sunt copii ale arhetipurilor, ce fac parte din lumea ideilor, situată în afara peșterii. Platon încearcă să ne spună că adevărata cunoaștere metafizică se realizează cu ajutorul rațiunii, nu a simțurilor și că nu vom înțelege esența realității decât dacă ne vom adânci eforturile minții noastre
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Această dorință a lui Abu Hasan, care, aparent, nu avea nici o dorință, poate fi înțeleasă doar dacă ghicim adevărata sa valoare etică și psihologică, care ține de intenția cunoașterii profunde de sine. El devine în acest mod un fel de arhetip al perfecțiunii omenești, care mobilizează toate energiile spirituale pentru a se realiza, etapa finală a unui traiect inițiatic, după pățaniile anterioare, și ele cu aport cognitiv. Exprimânduși dorința de a fi calif, Abu Hasan se situează în poziția temporară de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o simplă farsă și povestea lui Abu Hasan (și ea un carnaval de întâmplări) pare a se situa undeva la interferența celor două modele culturale. Acea balcanizare a orientalismului, observată de Călinescu, se verifică încă o dată prin această intersectare de arhetipuri. În mod aparent, ambii protagoniști ai textului caragialian sunt echilibrați, mulțumiți cu propria lor soartă, care nu le-ar putea oferi nimic în plus: unul este însuși ,,stăpânitorul credincioșilor, care ține pe pământ locul stăpânului lumii’’, lansat în căutarea uni
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o materie feminină maleabila poate fi încadrată, precizează Macrì, într-o tipologie deloc străină tradiției literare peninsulare.385 Quasimodo pare să se plaseze în pliul unei tradiții aulice, stilnoviste, dantești, petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe depărtarea și intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
macht.“ Metropola, cum voi încerca să arăt, își descrie contururile în această lume fluidă. În experiența urbană se configurează cu noașterea acestei noi lumi. Descrierile urbane ale lui Benjamin, cunoașterea fragmentară a flaneurului survin în urma și pe ruinele înțelepciunii povestitorului. Arhetipurile acestuia din urmă, marinarul și țăranul, suferă o mutație. Gestul povestirii stătea în puterea miracolului: cel al depărtării spațiale, în primul caz, precum și cel al tradițiilor îndepărtate, în cel de-al doilea. Dimpotrivă, flaneurul este un localnic, nu un turist
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale materiei prezente grosimea și alte imperfecțiuni ale hârtiei -, nu se află vreo păsărică deci care să-și împlinească cu toată precizia riguroasă idealul său, idealul său geometric; ideal care se pierde în lumea platonică a ideilor pure. Fig. 3 Arhetipul divin al păsărelei este o specie geometrică ce zace din eternitate în sânul Geometriei. Cu cât o păsărea se apropie mai mult de arhetipul său și cu cât se înscrie în cel mai perfect pătrat, cu atât este ea mai
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
său, idealul său geometric; ideal care se pierde în lumea platonică a ideilor pure. Fig. 3 Arhetipul divin al păsărelei este o specie geometrică ce zace din eternitate în sânul Geometriei. Cu cât o păsărea se apropie mai mult de arhetipul său și cu cât se înscrie în cel mai perfect pătrat, cu atât este ea mai perfectă și cu atât mai aproape de superpăsăreaua inaccesibilă. Și aici ni se prezintă o foarte interesantă și foarte sugestivă problemă: de a ști ce
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
a spus că suntem perfecți ca Tatăl nostru ceresc, dar asta este ca un scop inaccesibil, spre care trebuie să tindem. Și în ultimul rând, da, renunțăm la personalitatea noastră în favoarea perfecțiunii și aspirăm să fim asemănători, perfecți, contopindu-ne cu arhetipul. Pentru că dacă Dumnezeu este, cum susțin unii, proiecția mea în infinit, cum viețile noastre paralele la infinit se întâlnesc, și în infinit coincide proiecția mea cu a ta și a altuia și cea a celui de mai de dincolo și
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
este un răspuns dat căutărilor zadarnice. A opta pentru întuneric nu echivalează neapărat cu a opta pentru diabolic sau a fi asemenea lui Lucifer, ci, mai degrabă, a alege să sondezi inconștientul. Lipsa unui Dumnezeu exterior este compensată prin resuscitarea arhetipului divin prezent în fiecare suflet. Nu se poate nega că o astfel de compensare implică și o inflație a eului care tinde să se identifice cu acest arhetip. Contrariile nu mai sunt opozabile și acest fapt amintește de metafora increatului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
alege să sondezi inconștientul. Lipsa unui Dumnezeu exterior este compensată prin resuscitarea arhetipului divin prezent în fiecare suflet. Nu se poate nega că o astfel de compensare implică și o inflație a eului care tinde să se identifice cu acest arhetip. Contrariile nu mai sunt opozabile și acest fapt amintește de metafora increatului sau de "spațiul" inconștientului ("Am învăluit lumina/ Și întunericul nu s-a arătat;/ Lumina mea e întuneric/ Dar întunericul e divina gândire", Altul). Deși enunțurile sunt simple, esența
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din metaforă, Editura Cartea Românească, București, 1972. Diaconu, Mircea A., Fețele poeziei. Fragmente critice, Editura Junimea, Iași, 1999. Dimov, Leonid și Țepeneag, Dumitru, Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin Braga, Cartea Românească, București, 1997. Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Giurescu, Dinu C., România în al doilea război mondial: 1939-1945, Editura All
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]