1,567 matches
-
a constituit ca disciplină științifică la Începutul secolului al XIX-lea. Ea a Încercat să explice, inspirându-se din științele naturii, trecerea Înspre o nouă realitate socială. S-a construit bazându-se pe cupluri de antinomii (agricol-feudal/industrial; precapitalist/capitalist; aristocratic/democratic; mecanic/organic; comunitate/societate) care, toate, Într-un fel sau altul, fac trimitere la două forme fundamental diferite. În cadrul sociologiei În curs de apariție, modul În care se vor defini atât integrarea, cât și excluderea se poate Înțelege ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
2) mitul germanic, dar și mit al originilor care introduce tema luptei sau războiului „raselor” În sânul națiunii franceze, mit politic care se constituie la sfârșitul secolului al XVI-lea, pentru a deveni un secol mai târziu, la Boulainvilliers, doctrina aristocratică franceză „a celor două rase” antagoniste, presupuse componente ale populației Franței (descendenții cuceritorilor și Învingătorilor, franci sau germani, erau reprezentați de nobilimea autentică, „nobilii de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intenție de a se întoarce acasă, în provincie. Legătura dintre cele două femei se coagulează aproape instantaneu, tânăra fiind complet acaparată de prezența și personalitatea gazdei sale, o femeie încă fascinantă, purtându-și trecutul și biografia ca pe o emblemă aristocratică. Conexiunea lor, condiționată de neputința Ramonei de a se rupe de noua locuință și de bizara prietenie, devine periculoasă și sufocantă. Doamna Manea începe să își povestească amintirile, învăluind-o pe Ramona într-o educație sentimentală traumatizantă. De fapt, acest
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cunoscuți politicieni italieni de două decenii. Aceia care se află într-o poziție de putere sunt uneori corupătorii și alteori cei corupți. În La Democratie en Amerique, Tocqueville distingea, trebuie să recunoaștem într-o manieră impresionistă, două tipuri de regimuri: aristocratic și democratic. Ilustrul comparatist nota astfel: "Aristocrația și democrația își reproșează reciproc facilitarea corupției: o distincție trebuie făcută. În guvernările aristocratice cei care ajung să conducă sunt oamenii bogați dornici doar de putere. Oamenii de stat din democrații sunt săraci
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
corupți. În La Democratie en Amerique, Tocqueville distingea, trebuie să recunoaștem într-o manieră impresionistă, două tipuri de regimuri: aristocratic și democratic. Ilustrul comparatist nota astfel: "Aristocrația și democrația își reproșează reciproc facilitarea corupției: o distincție trebuie făcută. În guvernările aristocratice cei care ajung să conducă sunt oamenii bogați dornici doar de putere. Oamenii de stat din democrații sunt săraci, cu averi care urmează să fie făcute. Prin urmare, conducătorii din statele aristocratice sunt mai puțin înclinați către corupție și prezintă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
facilitarea corupției: o distincție trebuie făcută. În guvernările aristocratice cei care ajung să conducă sunt oamenii bogați dornici doar de putere. Oamenii de stat din democrații sunt săraci, cu averi care urmează să fie făcute. Prin urmare, conducătorii din statele aristocratice sunt mai puțin înclinați către corupție și prezintă doar o apetență moderată către bani, pe când opusul se întâmplă în democrații. În aristocrații cei care doresc să ajungă la conducere dispun de mari averi, iar numărul acelora al căror ajutor este
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Eul ca o formă a nebuniei acceptate, oricum, expuse, exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În artă. Un anumit eu, se’nțelege, un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu puține spirite aristocratice ale literaturii și artei europene. Un eu asumat, agresiv, pe care, se’nțelege, Îl Întâlnim pentru Întâia oară sub forma și mai ales sub denumirea de Daimon la Socrate, sofistul, cel care „poseda adevărul” și pentru care, pentru „vina” de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arta". Inițial, l-am crezut basarabean cunoștea prea bine fenomenul literar din stânga Prutului, precum și realitățile social-istorice de aici. Și, mai ales, era marcat de dragoste pentru Eminescu o boală nobilă a tuturor intelectualilor basarabeni. Mă mira un pic prenumele său aristocratic: Theodor. Nu Tudor oltenesc sau Toadere moldovenesc. Soarta a făcut să-l cunosc... Acest mare cărturar și adevărat patriot este un om de o simplitate pe care bunul Dumnezeu a hărăzit-o doar florilor de câmp. Modest și harnic, cult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chemați în peninsulă cu prilejul unei neînțelegeri în privința unei succesiuni; opoziția religioasă între vizigoții arieni și hispano-romanii catolici, pînă la convertirea regelui Reccared (586) la ortodoxia romană; rezistența șefilor fostei aristocrații și nesupunerea ducilor vizigoți. Slăbit de neînțelegerile între clanurile aristocratice rivale, regatul vizigot nu va mai putea rezista, la începutul secolului VII, invaziei musulmanilor veniți din Maroc. Merovingieni și Pepinizi După moartea lui Clothar (563), moarte care restabilise temporar unitatea stăpînirii france (Regnum Francorum), trei regate s-au constituit în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de pămînturi și s-au ruinat în favoarea aristocrației, a cărei putere creștea mereu și care, în schimbul protecției sale, punea sub directa sa stăpînire pe toți cei care se "recomandau" seniorului, obținînd de la acesta hrană, haine sau pămînt.13 Între clanurile aristocratice care s-au format atunci, se purtau războaie nesfîrșite, care slăbeau încă și mai mult puterea monarhilor. În aceste condiții, regatele france pot cu greu face față dușmanilor lor exteriori. La sfîrșitul secolului al VI-lea, Aquitania este pierdută: o
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
macedoneni odată cu Mihail Psellos și mai tîrziu sub Comneni, cînd nu trebuie uitată imensa contribuție în domeniul compilației, a codificărilor și pedagogiei dreptului. Revenirea la prosperitate și stabilitate politică a favorizat și evoluția artelor, în timp ce ornamentarea palatelor și a vilelor aristocratice se inspiră din modele clasice și elenistice readuse în actualitate de umanismul ambiant și amestecă teme și forme antice cu teme ale unui Orient cu care Bizanțul reintrase în contact pe vremea recuceririi macedonene, arhitectura religioasă își află echilibrul și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
anturajul lor: episcopi, enoriași ai parohiilor, canonici ai bisericii catedrale, călugări, măicuțe, seniori, cavaleri, mezini ai familiilor nobile care au emigrat în orașe etc. Pe de altă parte, există mari diferențe de avere între membrii celorlalte grupuri sociale. Alături de patriciatul aristocratic (cuvîntul, aplicat de Pirenne ansamblului populației de avuți, nu corespunde) și de marii "burghezi" îmbogățiți prin negoț și bănci, a căror avere se ridică pe baza pămînturilor pe care le-au obținut în zonele limitrofe, a posesiunilor de mărfuri, imobile
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
comunală nu determină așadar, "democrația urbană", cum s-a spus de atîtea ori, ci doar substituirea unei puteri oligarhice colegiale, ea însăși acaparată de familiile "patriciene", adică de nobili, în locul puterii tradiționale a suveranului și reprezentantului său local. Această comună aristocratică nu se opune, trebuie s-o repetăm, sistemului feudal: ea se integrează, extinzîndu-și dominația aupra contado, ținutului înconjurător, impunînd un jurămînt de visalitate micilor seniori de prin împrejurimi, creîndu-și o pecete și bătînd monedă. Mai există încă, pentru a salva
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în Franța odată cu romanul "de curte", ilustrat de Chretien de Troyes. În secolul al XIII-lea, această linie se prelungește în simbolismul Romanului Trandafirului al lui Guillaume de Lorris sau în satira lui Jean de Meung. Pe lîngă această literatură aristocratică, se naște și o literatură burgheză cronicile lui Robert de Clari, ale lui Villehardouin, Joinville, relatînd evenimentele vremii și o poezie realistă și satirică (Romanul Vulpii). Marea capodoperă, însă, a Evului Mediu în limbă vulgară rămîne opera italianului Dante Alighieri
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui Chrétien de Troyes, contribuie mult la difuzarea acestei literaturi în Franța de Nord. În timp ce tradiționalul cîntec de gestă cunoaște puțin cîte puțin influențele timpului, cu romanul curtenesc înflorește un nou gen, mai bine adaptat preocupărilor vremii și evoluției mentalității aristocratice. Inspirația celtică, care transpare în legendele bretone și în cele trei mari teme narative, a lui Tris-tan, a Graalului și a lui Arthur șef al rezistenței bretone împotriva invadatorilor saxoni din secolul al VI-lea -, se amestecă cu modelele epice
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să se afirme în Europa și chiar dincolo de frontierele sale. Prin eleganța și limpezimea stilului său, Chrétien de Troyes contribuie, în plus, la triumful francianei dialect din Ile-de-France asupra altor graiuri din regat. La începutul secolului al XIII-lea, literatura aristocratică cunoaște o nouă transformare, consecință a schimbărilor care afectează mentalitatea și gustul unui public mai modern, mai grijuliu față de realitatea concretă, mai aproape de universul intelectual al burgheziei și clerului, și, deci, de concepția creștină despre cavalerism și metodele scolastice. Odată cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în De Jurae Naturae et Gentium, se apleacă mai mult spre modul de alcătuire a primelor grupuri sociale, cât și spre maniera de exercitare a suveranității 76, iar concluziile sale relevă faptul că indiferent de forma de conducere a statului: aristocratică, monarhică sau republicană, poporul este îndreptățit să participe la luarea tuturor hotărârilor referitoare la acesta. Astfel, filozoful german instituie o formă de conciliere între drepturile monarhului și ale poporului. La rândul său, Christian Wolff, acceptând ficțiunea contractualistă, consideră că starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ales să rămână acolo până astăzi"74. Reformismul absolutismului luminat austriac i-a apărut mai potrivit temperamentului său dinamic, decât imobilismul oriental al lumii fanariote. Pentru aceasta a sacrificat așa cum singur mărturisea avantaje feudale pe care rangul și proveniența sa aristocratică i le-ar fi oferit "după legea din Moldova și din Valahia", spre a putea trăi "sub o stăpânire umanitaristă" și "luminată", precum cea a habsburgilor. Aceasta în pofida faptului că membrii familiei sale, aflați în poziții importante la curtea domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
i-a comunicat că "gelozia puterilor nu îngăduie și nu va îngădui așa ceva"156. În perioada noiembrie 1780 septembrie 1781, cât a stat în capitala imperiului, se pare că boierul bucovinean a fost o figura publică, frecventând diferite cercuri politice, aristocratice și culturale vieneze, cunoscute din perioada anterioară a studiilor. Totodată, el a intrat în legătură și cu unii din românii ardeleni aflați la învățătură la Viena, precum Ion Budai Deleanu. Între cei doi se va lega în timp, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
perioadă când starea de spirit a elitei provinciale era destul de încordată, date fiind agitațiile mazililor din ținutul Cernăuți. Feldmareșalul Drechsel raporta din Sadagura contelui Hadik, la Viena, că mazilii nu au renunțat la proiectul lor de a înființa un consiliu aristocratic, spre a se sustrage legilor și ordinelor imperiale. Consiliul ar fi urmat să fie condus de starostele Imbault, socotit a fi spionul Curții din Petersburg și al domnului Moldovei și, ca atare, un om primejdios pentru autoritățile habsburgice. De aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Enzenberg l-a îndemnat să ia în arendă dreptul de cârciumărit în orașele Cernăuți, Siret și Suceava, precum și în ocolul Câmpulung, acesta s-a arătat de-a dreptul indignat de propunerea făcută, socotind-o umilitoare și nedemnă de statutul său aristocratic, spre deosebire de Mihalachi, secretarul administrației care, profitând de funcția avută, a făcut avere din arendarea mai multor moșii mănăstirești, provocând nemulțumirea mazililor. În cadrul ședințelor Administrației militare provinciale, ca mare boier, Balș s-a declarat împotriva măsurilor preconizate, de înlăturare a arendașilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
până astăzi capacitatea de a înțelege toate limbile care se vorbeau în Cernăuți. Și atunci, de ce naționalismul? Naționalismul este o găselniță a secolului XIX, până atunci neexistând grupuri etnice bine definite. Existau doar uniuni constituționale care, sub conducerea unei familii aristocratice, aveau propriile caracteristici culturale, lingvistice și regionale. Astfel, "roman" era locuitorul Imperiului Roman, chiar dacă el era got, celt sau gal. Întotdeauna, majoritatea a dat denumirea entității statale, a orientării culturale, a conștiinței naționale, înglobând minoritățile conlocuitoare. Cu asemenea exemple s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-mi potolească istovirea de zi cu zi, chiar dacă știu că moartea interioară nu poate fi învinsă. La antipozi S-a întâmplat într-o clipă anume când, într-o după amiază caniculară, stăteam de vorbă cu soția mea în casa noastră aristocratică din Roma și, dintr-o dată, tot ce spuneam noi a părut să sune idiot și inutil. Până și atitudinea ei, modul ei de a se mișca, de a gesticula, de a mă privi, mi s-au părut fără noimă. Paginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-ți forțezi destinul. Altfel sfârșești în hybris. Imperativ zalmoxian Alege increatul! Impotență Căzusem într-o stare de totală apatie amoroasă. Mi se întâmpla asta des până și cu Corinna. Mă întâlneam cu ea, în fiecare joi, într-o vilă aristocratică (martoră a celor mai ațâțătoare aventuri erotice), pe care o împodobisem personal cu oglinzi și covoare. Mă ocupasem atent și de pictura murală. Dorisem ca pereții ei să poarte fresce cu scene licențiose în stil pompeian. Alesesem cu grijă meticuloasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bărbatul cel mai invidiat de pe pământ. Fetele se stropesc și râd. Observ că sunt foarte crude. Virginitatea lor mă agresează. Carii Azi mi-am amintit de vila mea din Roma și de toate comoditățile ei; am descoperit că viața aceea aristocratică, ușurată de tot felul de înlesniri, nu-mi lipsește deloc. Dimpotrivă... Mă descopăr cu mult mai legat sentimental de coliba aceasta săracă. Îmi place să-i mângâi lemnul moale de pe pereți, care iarna îmi ține de cald, prin fibra lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]