5,079 matches
-
spirituală între aceste două lumi». Ce se arată Distinsului Receptor al volumului Risipitorul de hârtie (2015), de Costel Stancu, evident, la „frontiera“ dintre lumea „risipitorilor“ și a „înțelept-strângător-îmbogățiților“, rămâne în seama „radiografierii noastre de florar paradoxist“, imediat după excelenta costelstăncuiană Ars poetica de „deschidere-2015, Anno Domini“, surprinzând Atoatecreatorul - cel de după alungarea sacrei perechi umane din aria nemuritor-edenică, privit fie ca „oglindă“, fie ca „mormânt“ - între condeieri-entități încercându-se în „reeditări“ - respectând modelul dumnezeiesc - de „geneze“ sferic-păpădioase, gata „de eclozare“, ori „de
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
a amintit un moment culminant al acelui Sinod, cum Sfîntul Ierarh Spiridon, căutînd să lămurească pe Arie despre taina Preasfintei Treimi și cum că toate cele trei persoane sunt de o ființă și de aceeași cinste, a luat o cărămidă arsă și, făcînd semnul sfintei cruci, când a strîns cărămida, focul care a ars-o s-a ridicat în sus, apa a curs pe pămînt și lutul a rămas în mâna lui. Cărămida era simbolul Preasfintei Treimi. Focul închipuia pe Tatăl
DRAGOSTEA CREȘTINĂ, DRAGOSTE JERTFELNICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370598_a_371927]
-
Plângând pe o bancă amarnic după zboru-i frânt. M-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști A păsării cu părul bălai și inima ruptă Am depus o mângâiere-balsam pe alabastrul de tâmpla Din preaplinul de lacrimi și doruri ale inimii arse Ne-am îndepărtat împreună prin toamne, prin ani Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Azi când toamnă din nou își declama poemul Și vântul fugărea iar frunze moarte pe ălei Printre bănci goale, le șoptește vremea catrenul Despre
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
poetul Gheorghe Mizgan este și rămâne o voce inconfundabilă a ceea ce putem spune că se cheamă astăzi poezie. Iată: „Un nor,/ peste miriștile aprinse,/ o lacrimă,/ peste obrajii fierbinți.../ Un zâmbet/ pe-o față tristă,/ o adiere de vânt,/ pe arsele fețe.../ Un gând senin,/ prin galaxia/ gândurilor sumbre,/ - Un semn de biruință,/ în lupta cu destinul.” (Pasărea curajului). Daniel Marian Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Gheorghe Mizgan / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
și-apoi să îl sfințesc, Și când pe coala rece, ninsoarea se topește, Să scriu cu-n dor de fată, eternul lui, "Iubesc". Îl pun să povestească ce simte lângă tine, Privirea sa se-aprinde și cu uimire pare Un ars cuptor de lut tânjind după o pâine, Sfios ca un raspuns, ce-așteaptă-o întrebare. Și m-am gândit la tine, micuța mea regină Scriind poemul ăsta și-n rama mea te-alint, Cuvintele se-apleacă și-n fața ta se-nchină
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > DOAR ... VORBE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Doar ... vorbe Când mănâci scaieți și iarbă arsă, iarba veche și veștejită ți se pare delicatețe. Omul care din grajd nu a ieșit, că-i slugă, nu știe unde ar putea duce drumul lui! Când aștepți să-ți dea altul pentru că poarta vieții-ți pare închisă, te faci
DOAR ... VORBE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369553_a_370882]
-
Urmele pașilor fetei bujorului încă îmi zâmbesc, privind la părinți..." ...altele, amintiri-omagiu... "Dor la șase ani"... "Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioară arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit." ... unele... cugetări asupra vieții... "E vremea-n care oamenii aleargă către mâine uitând că azi e ziua-n care ei trăiesc, uitând mereu, ce a trecut nicicând nu mai revine, în timp, cu
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
Mă bucur că înțeleptul căpitan a știut să se descurce și mi te-a adus teafără. Sper să-ți iei în stăpânire grădina care va fi fericită să te întorci în palatul ei, împreună cu căpitanul Zefir. Primăvara a sărit ca arsă: - Asta îmi spui? Să nu-l mai văd pe lașul ăsta care mi-a părăsit iubitul pe câmpul de luptă! - Fata mea, a făcut și el tot ce a putut. Mă bucur că a scăpat și a reușit să te
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
neinspirat? Dacă mă tot întrerupi așa nu mai terminăm nici mâine și, uite mai este un pic și începe meciul și eu gata, am terminat cu povestitul, trece Mamy la rând. Da, s-o credeți voi, a sărit Mamy că arsă ( cum zicea Taty când se certau). Începe meciul...ce să zic...,altceva nu mai știi decât meci. Regydan cu desenele, tu cu meciul și eu cu resturile care rămân de la voi. Ba bine că nu, clar! Lasă Mamy că ne
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
pe măsură, cât să-mi asigure existența. Nea Marin a fost un lacom și Dumnezeu l-a pedepsit. Dar...ce să fac? Auzi vorbă! Faci ce te pricepi! Adică? Păi...deschizi un atelier de reparații electrice. Ce reparații? O siguranță arsă, un bec spart, o priză stricată? Fleacuri! Cine te cheamă pentru asta? Poate vreo vădană care să te plătească doar cu zâmbete și promisiuni.Hai, că ai luat-o razna! Nu, băiete, un atelier de reparații electrocasnice. Care, mă, că
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
Nu-ncetez în orice clipă, A iubi dumnezeiește. Baia Mare, 11 septembrie 2015 Trezire Spintecă văzduhul cântecul de rouă Străjuind cu șoapta zorilor de ziuă Călăuză-n drumul cel de viață nouă E iubirea plânsă ce s-a frânt în două. Arsă e clipita florilor din glasră Și din învierea din cenușă iar S-a-mbrăcat privirea plină de mireasmă În albastrul cerului de mai. Dusă e tăcerea ce înlăcrimează În pășirea-I sacră a venit Lumina Să trezeacă tainic cugete la viață Să
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
toamnei blânde incantații, Ca să refacem clipele trecute, Cu stele strălucind în constelații Iar luna vine, ploaia s-o sărute, Cu ale sale tainice vibrații. POTECI Cărări de frunze moarte, ruginite Ne pune-n față toamna înc-o dată Și iarba este arsă și uscată, Iar zilele sunt triste și cernite. Și soarele mai palid se arată, Iar luna, raza nu și-o mai trimite Spre sufletele noastre, părăsite De dragostea cea veche și curată. Abia spre seară regăsim iar drumul Pe care
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
Acasa > Impact > Relatare > ARSITA IMPOVARARII Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Articolele Autorului Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
și mă rugam... A doua zi am auzit cum cățelușul Puf plângea. La casa stăpânei era doliu. Bătrâna cu ochii de cicoare murise de inimă sau cine știe... dar așa se spunea prin sat. Ceva murise și în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură, la care adăugase niște cartofi
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
de ce-aduni plăceri? odată de toate-acestea ai să pieri... apostolic îți e gândul... ai semnat cu sânge-albastru -șuierând- ,,îți vine rândul"... o să pleci ca un sihastru nicio jale...nicio jale... vei trece prin pustia-ți vale... poate doar cenușa arsă va renaște pasărea Phoenix... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎȚI VINE RÂNDUL / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎŢI VINE RÂNDUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368224_a_369553]
-
nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puțină
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
fără întoarcere, fum, mirosuri pestilențiale, o nebunie în care deținuții erau vinovați fără vină, iar SS-iștii se plimbau detașați de parcă erau într-un parc botanic. Aici am fost adus și eu cu întreaga familie... Părinții au fost gazați și arși. Eu, prin nu știu ce minune, am scăpat... Dar memoria a rămas acolo, ea proiectează imagini halucinante în care au fost uciși milioane de evrei... La ce e bună viața, când alții o stăpânesc? Eram socotit câine împuțit un sac cu rahat
CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI (VERSURI) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370148_a_371477]
-
lui Arie, care nu este prima, dacă ținem cont că acest „concept”, ca formă de combatere s-a născut prin „purtarea de grijă”a rabinilor în primele veacuri creștine, care au alcătuit Talmudului iudaic și pe cel babilonian. Evangheliile trebuiesc arse, - zicea hahamul Tarphon, - căci păgânismul este mai puțin periculos, pentru credința noastră decât creștinismul. (Bernard Lazare, L'Antisemitisme, p. 47). În aceeași lucrare autorul consemnează la pagina 7: Poate chiar că ovreii- dacă n-ar fi avut decât Biblia, drept
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
această muncă Și sunt chiar măndru de ce fac Depunem sentimente ,trudă Lupta cu focul nu-i un fleac . Și noi suntem ca și voi, oameni Și noi de focuri ne-ngrozim , Și plăngem ca și voi cănd viața În trupuri arse n-o găsim ! Ne mor în brațe căteodată Și ochii lor ne cer să-i ajutăm , În noi e disperare și speranță Ori deznădejde dacă nu-i salvăm . Nu e ușor (chiar dacă așa pare) Să vezi mereu atăta suferință , Și
POMPIERUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353300_a_354629]
-
Selin : Vriena și Fevronia Alături de Tomaida și de sora Ieria... Cele 3 în Rugăciune, Rugau Cerul, Pronia Să-i dea tărie, să n-abjure-Crucea ei-Fevronia ! Goală, deasupra unui foc, cu ulei mult ațâțat... 4 oameni cu toiege Carnea-nsânge-au sfărâmat... Cu torțe ars, trupul pe lemn, în popor l-au spânzurat Picioarele, limba și sânii și mâinile i-au tăiat... Cu sabia i-au tăiat capul...Lisimah a plâns cu-amar, Pe ea, dar și pe unchiul său, ce s-a purtat ca
SF.IER.NICETA DE LA REMESIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352988_a_354317]
-
Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri în hume. Ce pace-i azi la mine, în odaie - Căminul vechi, dantelării de-aramă, Ferestre tremurând sub stropi de ploaie, O
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]