1,274 matches
-
evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața terestră, iar puțin mai târziu au fost realizate picturile care reprezentau pe Cristos, sfânta Fecioară. Așadar în această perioadă idea‑ lul ascetic a eliberat arta de orice deviație a senzualismului clasic. Originea icoanelor subzistă din tradiție și mărturiile pelerinilor care veneau în Țara Sfântă pentru a duce cu ei o imagine sacră; după tradițiile Țării Sfinte, imagi‑ nile lui Cristos erau puse
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ceea ce contribuia la răspândirea artei bizantine. La Roma, unde papii ofereau azil politic refugiaților, erau în acea epocă zece mănăstiri cu numeroși monahi pictori care au lăsat o mărturie bogată în bisericile și capelele romane. Alți pictori trăiau o viață ascetică pe muntele Athos, în Grecia, facilitând reîntoarcerea la pictura imaginilor; în arta bizantină; acest lucru înseamnă un reflex bogat în arta icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
aurit substituia spațiul și îndepărtarea de timpul real; figura repre zentată era inserată într‑o dimensiune ideală, protejată de referințele fi‑ zice și corporale; persoanele și lucrurile erau reprezentate ca și cum ar fi um‑ bre necorporale; corpul era reprezentat după reguli ascetice: hainele cădeau rigid, copacii și natura înconjurătoare erau foarte stilizate. Tot în această peri‑ oadă dispare aproape complet sculptura care prin exaltarea frumuseții corpo‑ rale, deținea o încărcătură de senzualism clasic: capul, expresie a sufletului, devine punctul de sprijin, centrul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
la dimensione di una finalità espressa per la riunione di ogni elemento terreno che assurge a consistenza celeste. În una prospettiva analoga Edith Stein, riprendendo proprio Sân Giovanni della Croce, ci riconduce direttamente verso la mistica dell' Eternità, mistica e ascetica che și rendono possibili nell'anima dell' uomo nel momento în cui egli intravede îl passo verso la Croce, quale Amore divino che tocca i suoi occhi e la sua anima aprendoli e rapendoli verso Dio. L'altro come esperienza
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
cel al lui Cristos, al Fecioarei, al apostolilor și al arhanghelului Mihail. S‑ar părea că primele icoane au re‑ prezentat totuși portretele celor mai faimoși anahoreți care își alegeau ca loc de ședere, înălțimea stâncilor pentru o viață izolată ascetică și contemplativă. Deci, în primul rând se evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața terestră, iar puțin mai târziu au fost realizate picturile care reprezentau pe Cristos, sfânta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața terestră, iar puțin mai târziu au fost realizate picturile care reprezentau pe Cristos, sfânta Fecioară. Așadar în această perioadă idea‑ lul ascetic a eliberat arta de orice deviație a senzualismului clasic. Originea icoanelor subzistă din tradiție și mărturiile pelerinilor care veneau în Țara Sfântă pentru a duce cu ei o imagine sacră; după tradițiile Țării Sfinte, imagi‑ nile lui Cristos erau puse
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
acea epocă zece mănăstiri cu numeroși monahi pictori care au lăsat o mărturie 89 B. fiori, Iconografia bizantină, Roma 1969, 85. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 46 bogată în bisericile și capelele romane. Alți pictori trăiau o viață ascetică pe muntele Athos, în Grecia, facilitând reîntoarcerea la pictura imaginilor; în arta bizantină; acest lucru înseamnă un reflex bogat în arta icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
aurit substituia spațiul și îndepărtarea de timpul real; figura repre zentată era inserată într‑o dimensiune ideală, protejată de referințele fi‑ zice și corporale; persoanele și lucrurile erau reprezentate ca și cum ar fi um‑ bre necorporale; corpul era reprezentat după reguli ascetice: hainele cădeau rigid, copacii și natura înconjurătoare erau foarte stilizate. Tot în această peri‑ oadă dispare aproape complet sculptura care prin exaltarea frumuseții corpo‑ rale, deținea o încărcătură de senzualism clasic: capul, expresie a sufletului, devine punctul de sprijin, centrul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Secolul VI consemnează însă o schimbare de înfățișare a profilului spiritual al elitelor imperiului, fapt vizibil și în cazul atenienilor. Pe lângă o scădere numerică a acestor elite, devine tot mai evidentă opțiunea claselor superioare pentru spiritualitatea creștină, pentru mistica și ascetica ei. Decretul imperial al lui Iustinian a însemnat mai degrabă o consemnare a unei stări de fapt, întrucât modelul spiritual neoplatonic își pierduse influența. Desigur, ideile neopla¬tonice vor fi întâlnite și de aici înainte, fiind mereu invocate în încercarea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
era atins prin studiul dialogurilor lui Platon, considerate mai simple. Însă ținta acestui tip de învățământ era împlinită abia de ultima treaptă, cea reprezentată de studiul celor mai dificile dialoguri platoniciene, precum Timaios sau Parmenide, urmată de inițierea în practici ascetice riguroase și în cadrele misticii orfice și ale oracolelor caldeene. Lecția aceasta a studiului care nu se oprește la dimensiunea teoretică a spiritualității a fost bine înțeleasă de bizantini, și sancționarea neoplato¬nismului nu a vizat niciodată forma și principiile
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
formal pentru că nu poate fi încadrată în cate¬goriile logicului, lucru sesizat și de Runciman. Ceea ce trebuie precizat este că acest tip de învățătură trebuie privită în contextul unei tradiții spirituale fundamental axată pe trăire, pe experiența mistică și exercițiul ascetic, care nu face uz de teologie în felul în care ne-a învățat Apusul medieval, mai ales odată cu scolastica. Dimensiunea apofatică a teologiei răsăritene face ca exprimarea la modul pozitiv să nu fie considerată ca atingând adevărurile cele mai înalte
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
nu este vorba de o teologie în sensul propriu al cuvân¬tului, ci în mod fundamental de o îndrumare duhovnicească practică. Cine dorea să dobândească înțelepciunea dinlăuntru nu putea să o dețină prin deprinderea unor formule, ori a unor practici ascetice standard. Singura posibilitate era căutarea unui îndrumător potrivit, cineva care să îi poată deschide calea către modul personal, unic și irepetabil de a experia realitățile spirituale. O metodă în sensul strict al cuvântului este ineficientă în dobândirea adevăratei expe¬riențe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
fondului pe care se purtau disputele, înlocuindu-se binomul platonismaristotelism cu mai radicala opțiune între raționalismul creștin, care se ivise din proiectul de reconciliere între Platon și Aristotel, și noua mistică hesychastă, care nu era altceva decât expresia vechii spiritualități ascetice a deșertului. Caracterul acestei noi dispute este însă foarte complex și semnificațiile sale trec de granițele spiritualității bizantine. În primul rând, nu este vorba de două tabere care să își întemeieze argumentația pe texte cu totul diferite, nici nu este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
maniera în care aceștia au făcut filosofia. Și mereu reluata polemică cu filosofia greacă însemna în mod special polemica cu neoplatonismul, activ în vremurile patristice, care se voia o alternativă la creștinism în măsura în care dezvoltase atât o mistică cât și o ascetică, pe lângă sistemul său doctrinar care, în special datorită lui Proclus, avea și dimensiunea unei teologii. Dincolo de această aparentă și înșelătoare rezervă față de filosofie a autorilor patristici (care, așa cum vom vedea, manifestă în fapt o dublă atitudine față de aceasta), cei care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
aceleiași surse, textele areopagitice. Valaam, un calabrez care venise în Bizanț și care era la mare preț la curte, ținea prelegeri la Universitatea din Constantinopol, ce aveau ca obiect interpretarea unor pasaje din Dionisie Areopagitul. Intrând în contact cu mediul ascetic bizantin, mai cu seamă cu cel athonit, a luat la cunoștință de existența unor practici hesychaste ce se concentrau pe ceea ce purta numele de rugăciunea inimii. Ceea ce a cunoscut calabrezul a fost mai degrabă forma exterioară a practicii, mai precis
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
debutului, cu o dicție lirică mult mai relaxată și mai alertă, dar ciclul titular este unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
din text!). În centrul Europei, există, la vremea respectivă, o provincie autonomă, Castalia, unde un Ordin auster al intelectualilor de elită a organizat un tip de societate asemănătoare lumilor utopice, imaginate de renascentiști și iluminiști. Viața în provincie este simplă, ascetică (atmosfera generală rămîne una monastică), neinvadată de tehnologiile industriale (pe care, în plin veac 25, le putem bănui teribil de avansate). Ordinul are două activități principale: să gireze educația elitistă pentru băieți (aduși aici în urma unei selecții riguroase și crescuți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cheltuiala inutilă, la fel ca și plăcerea conștientă a puterii sale și prețuirea, mai degrabă incomodă pentru el, a semnelor exterioare ale prestigiului social de care se bucură. Cu alte cuvinte, modul său de viață poartă adeseori [...] o anumită aură ascetică. Acest întreprinzător manifestă nu rar, ci, dimpotrivă, destul de frecvent o anumită doză de modestie rece [...]. Din bogăția sa el „nu are nimic” pentru propria persoană, cu excepția senzației neraționale a unei bune „practicări a profesiei”». Așadar unde se află originea spiritului
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dobândi bunuri de inhibițiile eticii tradiționaliste. Asceza zdrobește cătușele dorinței de câștig, nu numai legalizând-o, ci (în sensul prezentării noastre) privind-o ca pe una voită de Dumnezeu [...]. Evaluarea religioasă a muncii profesionale neobosite, stăruitoare, sistematice, laice, drept mijloc ascetic suprem și, în același timp, drept confirmarea cea mai sigură și mai vădită a omului renăscut și a autenticității credinței sale, trebuia să fie cea mai puternică pârghie posibilă a expansiunii acelei concepții despre viață pe care am numit-o
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
pârghie posibilă a expansiunii acelei concepții despre viață pe care am numit-o aici „spirit” al capitalismului. Iar dacă facem combinația între restrângerea consumului și descătușarea năzuinței spre câștig, rezultatul exterior e ca și dat: formarea de capital prin constrângerea ascetică de a face economii. Frânarea consumării a ceea ce s-a câștigat trebuia să vizeze utilizarea productivă drept capital investit». 2. Interpretări greșite ale tezelor lui Weber Weber este foarte conștient de caracterul „nebun de doctrinar” al tezei conform căreia «„spiritul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dedă exceselor alimentare. Unele dintre aceste reproșuri au la bază fapte reale, dar ele sunt interpretate incorect, cu bună știință (M. Onfray). Epicur nu era un cetățean de vază, dar i se atribuiau prea multe defecte. El trăiește un hedonism ascetic. S-a bucurat de succes în timpul vieții. Practicile epicuriene s-au prelungit sute de ani după moartea filosofului. Epicur (cel care ajută) pare predestinat de propriul nume să contribuie la mântuire. El luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, durere
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone: Mesopotamia, China, Egipt); aceste manifestări erau
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să vorbească despre acel nevăzut pe care tradiția îl trecuse în rîndul entităților cu rang metafizic. Sîntem în plin război nevăzut, dar într-un război ținînd de tărîmul infracosmic al lumii subatomice, unde miza ține de înțelegere, nu de înfrînarea ascetică. Iar dacă, în materie de limbaj metaforic, fizicienii se iau la întrecere cu Böhme, nici cu logica nu se lasă mai prejos. Logica aristotelică e pe cale să dea ortul popii. Terțul exclus are zilele numărate, iar în locul lui se ivește
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumina pe care o ține peste noapte aprinsă în camera lui de lucru, într-o țară scufundată în întuneric, simbolizează tocmai forma sa de luptă, care este lectura. Tinerețea ascetică și studioasă a lui Mircea Eliade a fost de multă vreme mitologizată. Despre tânărul Nicolae Balotă nu se știa însă până deunăzi aproape nimic, deși l-a caracterizat același efort titanic de cunoaștere. Și nu este vorba, nici pe departe
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Mircea Vulcănescu era o "structura bivalenta", precizează Ștefan J. Fay în Sokrateion. Pe de o parte, conformația elevat ascetica a maestrului; aspirația lui către concluziile simple și profunde ale firii; pecetea unui ortodoxism asumat, cu izvoare interioare. Vom regăsi ușor voluptatea renunțării la care Vulcănescu vibrase cândva, evocând ambianța austera a casei lui Nae Ionescu. Pe de altă parte
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]